Blocul ACUM sau cu cine să faci schimbarea? 

Presa și rețelele de socializare abundă de câteva zile de titluri și comentarii alarmiste: „Blocul ACUM între ciocan și nicovală”, „Blocul ACUM în comă”, „Blocul ACUM sub presiune”, „Acumiștii” capitulează în fața lui Dodon”… și tot așa, în aceeași linie semantică și concluzivă. Sintagme, declarații, verdicte venite în siajul faimoasei titulaturi „Alianța Kozak”, cu care nostalgicii regimului Plahotniuc – dar nu numai ei – gratulează noua guvernare.

Într-adevăr, fosta opoziție proeuropeană și antioligarhică, după ce a înfruntat în stradă indolența și aroganța unui regim odios, ajunsă la putere, are altă misiune: să destructureze sistemul ticăloșit, clădit nu doar de Plahotniuc, ci de toți cei care l-au precedat în ultimii 28 de ani.

Însă dezamăgirile care răsună azi nu fac trimitere la tulburii ani ‘90, ci evocă o experiență amară mult mai recentă. „Am mai trecut prin asta, spun oamenii. În 2009 și 2010 am votat niște partide proeuropene care ne-au promis despărțirea de comunism, ne-au promis dreptate și prosperitate. Dar ne-au mințit, ne-au batjocorit. Au furat miliarde de dolari din băncile Moldovei!” A fost o complicitate perfectă între politicienii ziși proeuropeni și instituțiile statului în opera de fraudare a propriului popor.

După cruntele deziluzii din ultimul deceniu, moldovenii sunt mult mai critici, mai exigenți, mai puțin dispuși să accepte scuze, erori,

inconsecvențe, stângăcii, aproximări. PAS și Platforma DA sunt într-o situație mai grea decât predecesorii lor, dețin doar un sfert din mandate în Parlament, iar marile așteptări se leagă tocmai de ele, de Blocul ACUM, nu de socialiștii pe care interminabila orbecăială identitară a moldovenilor i-a adus la guvernare, adică în postura, incomodă, de a trebui să implementeze în Republica Moldova un model de dezvoltare opus celui din Rusia, de acolo de unde PSRM își trage sevele ideologice și financiare, cum bine se știe.

Oamenii sunt nerăbdători, oamenii sunt nemulțumiți că justiția nu-și face treaba, nu produce procese și condamnări ale bandiților care au spoliat Moldova. Concursurile organizate în aceste zile sunt rapid contestate. Lumea contabilizează în dreptul lui Dodon și al socialiștilor numiri în funcții importante, în justiție și Procuratură, numiri pe care Blocul ACUM pare să le accepte resemnat.

A fost foarte dezbătut în media concursul pentru primele două locuri vacante la Curtea Constituțională, câștigat de doi exponenți ai „plahotniucismului european”, Eșanu și Grosu. Cine a avut răbdare și mai puțină mânie a observat că acolo a funcționat votul „dezinteresat”, comun, al celor de la PD și PSRM, o proiecție a presupusei alianțe dintre socialiști și partidul lui Plahotniuc, înainte ca Dodon să fi fost convins să nu-l asculte pe oligarh și să coalizeze cu proeuropenii.

A urmat alegerea, la fel de contestată și surprinzătoare, în postul de director CNA, a lui Ruslan Flocea, ex-consilier al lui Dodon, și apoi desemnarea lui Dumitru Robu în funcția de procuror general interimar. Ambilor, presa și ONG-urile anticorupție le-au depistat averi impresionante, greu de justificat, și un palmares profesional cel puțin discutabil. Se crede că socialiștii și Dodon personal s-au

asigurat că aceste personaje nu le vor afecta interesele, dar în ce măsură noii șefi ai CNA și PG vor servi (și) interesul public? Vor declanșa anchete privind corupția la vârf și uzurparea puterii de stat? Vor ataca cu hotărâre frauda bancară?... Trebuie s-o facă, în caz contrar, politicienii care i-au învestit în funcție vor plăti electoral.

Societatea și-a dorit un procuror european, a vrut oameni

ireproșabili în justiție, dar se pare că în Republica Moldova conjunctura, combinațiile de putere nu permit asemenea numiri. Va fi nevoie de o schimbare de mentalitate, de alte opțiuni electorale, mult mai ferme, pentru democrație, iar asta durează.

Deocamdată, refrenul preluat și multiplicat de o parte a mass-media este că „dezoligarhizarea”, „deplahotniucizarea” nu înseamnă altceva decât o „dodonizare” a statului.

Sigur că trolii și armata de susținători ai PD-ului și ai lui Plahotniuc sunt foarte activi pe piața media, dar există și destule voci critice

de bună-credință. Nu poți opri aceste critici, nu le poți temporiza doar prin îndemnuri la rațiune și răbdare. Totuși ceea ce se cuvine să ia în calcul criticii-simpatizanți ai Blocului ACUM, strategic vorbind, este că dezamăgirea lor, justificată altfel, lovește exclusiv în Blocul ACUM, adică în forțele de care se leagă speranța schimbării în Basarabia.

În raport cu Dodon nu există nici un fel de așteptări și exigențe. Nimeni nu și-a făcut iluzii cu privire la contribuția lui Dodon în ce

privește construirea statului de drept. Și în cazul în care programul de reforme eșuează va avea de pierdut Blocul ACUM (și, evident, Moldova!), nu PSRM. Proeuropenii vor fi sancționați o dată pentru proasta guvernare și incapacitatea de a profita de un interval favorabil (le vor fi penalizate ezitările, amânările, „legalismul miop”, concursurile care readuc în posturi-cheie oameni ai vechiului regim). Și a doua oară – din motive ideologice, principiale: au făcut alianță cu Dodon, omul lui Putin.

Cu aceste premise și prospecțiuni soarta Blocului ACUM va fi pecetluită la viitoarele alegeri. Câți dintre criticii vehemenți ai Blocului ACUM – din nou, vorbim de oamenii de calitate, nu de propagandiștii lui Plahotniuc – își doresc ca aceste partide să piardă alegerile în favoarea pro-rușilor lui Dodon? Întrebarea trebuie pusă, în condițiile în care alte formațiuni democratice, proeuropene, unioniste, intransigente toate, în acest moment nu contează pe eșichierul politic și nu știm dacă vor aduna destule voturi pentru a accede în Parlament.

E firesc să fim dezamăgiți și să vorbim deschis despre asta. Problema este ca această dezamăgire să nu devină o grea tristețe post-factum, să nu se întâmple ca în locul viran pe care-l va lăsa dezamăgirea noastră să dea buzna socialiștii lui Dodon.

Acestea fiind spuse, nici politicienii din Blocul ACUM n-ar trebui să-și cultive un discurs autosuficient și speculativ, la limita

șantajului, cum am mai avut în Moldova, vă amintiți discursul partidelor din AIE: „Dacă nu noi, așa imperfecți cum suntem, atunci pe cine veți vota? Îl veți prefera pe comuniști?”

Ei bine, șantajul n-a mai ținut, iar azi tocmai partidele anti-oligarhice, care au întruchipat alternativa la guvernările post-Voronin, trebuie să aibă grijă să nu cadă în aceeași ispită. Să fie atente la criticile pertinente venite din societatea civilă, din zona

aliaților lor naturali. Și să comunice mai bine dificultățile guvernării – obiective, subiective –, să vorbească mai clar, pe înțelesul cetățenilor, despre dezastrul pe care l-au moștenit de la regimul Plahotniuc. În final, doar faptele vor conta, nu bunele intenții.

Sigur că partidele din Blocul ACUM se află într-o situație ingrată. Li se cer rezultate pentru care, cum spuneam mai devreme, nu au în spate un solid sprijin politic. În plus, Blocul ACUM trăiește un neplăcut paradox al democrației, care sună așa: poți demonta autoritarismul cu mijloace autoritariste, voluntariste, dacă altfel vezi că nu se poate? Procedurile, regulamentele, concursurile sunt făcute pentru oameni cinstiți. Hoții le vor utiliza mereu în folosul lor. Ce facem, le excludem? Mergem cu buldozerul peste ei, peste hoți, pentru ca mâine să nu nimerim noi înșine sub buldozer?...

Nu e doar o problemă a partidelor proeuropene, care împart guvernarea cu socialiștii pro-ruși (lipsiți de asemenea dileme morale), este problema noastră, a tuturor. E o temă de reflecție pentru cei care nu se limitează să exprime dezamăgiri și să arunce sentințe, ci mai încearcă să găsească și soluții.

* Opiniile exprimate în acest material aparțin autorului și nu sunt neapărat ale Europei Libere.