Evenimentul e așteptat ca o finală de sezon. Cum o scrie, în Franța, Le Monde: Putin se află în căutare de «respect geopolitic». De fapt, pentru el simplul anunț al întâlnirii cu Biden a fost deja o victorie. Biden, în schimb, are nevoie să-și întărească aura de credibilitate, în special în ochii aliaților europeni regăsiți: — „Aliații știu că îmi țin promisiunile după ce le fac”.
Putin, neobișnuit de vorbăreț
De altfel, în zilele de dinaintea întâlnirii de azi cu Biden, Putin a tot dat interviuri, arătându-se neobișnuit de vorbăreț. Asta, scrie Le Monde, este „semnul flagrant” al așteptărilor limitate ale lui Putin. La televiziunea rusă, de pildă, Putin a vorbit, mimând un entuziasm rece, despre „restabilirea unor relații personale” cu președintele SUA, care l-a tratat deja într-un interviu de asasin (killer).
Până acum, în toate interviurile Putin a arătat doar o atitudine defensivă: nu, Rusia nu stă în spatele atacurilor cibernetice din SUA, nici nu s-a amestecat în alegeri etc. Ba chiar a glumit: «Mă mir că n-am fost acuzați că noi am provocat mișcarea Black Lives Matter».
Adevărul este, continuă analiza din Le Monde, că în Rusia până și opoziția crede că Biden e „slab” și că a fost de ajuns ca Putin să maseze trupe, câteva zile, la granița Ucrainei, pentru ca Biden să dorească o întâlnire cu cel pe care l-a numit un killer.
În cazul Rusiei, Biden știe că nu poate conta prea mult pe Europa, divizată de conflicte interne în această privință (Germania tocmai așteaptă finalizarea conductei rusești de gaz Nord Stream 2), iar pe deasupra, Biden caută să se concentreze asupra pericolului reprezentat de China.
Biden, Putin și „pacea rece” este titlul dosarului special din Libération, care ocupă și întreaga primă pagină. Cum o spune un cercetător rus intervievat de Libération, Maksim Sucikov (Maxim Soutchkov), directorul Centrului de studii americane de la Moscova, în realitate «avem de-a face cu o asimetrie» în percepția situației reale, între Moscova și Washington. Pentru Putin, întâlnirea e importantă doar pentru că îi întărește statutul internațional, ea este dovada că Rusia e percepută ca egală cu SUA. Pentru americani, însă, Rusia nu este o putere comparabilă și nu poate fi egală. Rusia are un PIB egal cu al Texasului și e minată de corupție. Biden, la rândul lui, are probleme mai grave (China) și urmărește doar ca Rusia să nu complice lucrurile.
Putin: ieșire rară din bunker
The Times, la Londra, scrie că este o rară ieșire din „bunkerul” său pentru Putin, care se teme foarte tare de Covid. Altminteri, de mai bine de un an încoace, toți cei care s-au apropiat de Putin au trebuit să treacă obligatoriu înainte printr-o carantină sub supraveghere de două săptămâni, inclusiv personalul medical, ba chiar și veteranii de război care au primit o medalie. Putin n-a mai călătorit în străinătate de la începutul pandemiei.
La Moscova, Kommersant explică cum a fost pregătit Biden de experți pentru întâlnirea sa cu Putin. SUA, continuă Kommersant, are nevoie de Rusia pentru a bloca China și ale sale „practici opuse pieței”, sau regulilor comerțului (нерыночные практики).
Cei doi nu vor mânca împreună și nici nu vor avea o conferință de presă comună, deși discuțiile vor dura între patru și cinci ore. Doar Joe Biden a anunțat că va ține una, după întâlnire, singur. Asta contrastează total cu felul în care Donald Trump a stat lângă Putin la Helsinki în 2018, părând chiar că-i ia partea chiar împotriva serviciilor de securitate ale SUA în legătură cu amestecul rusesc în alegeri. Biden, în schimb, pe lângă acordarea epitetlui de killer, a mai spus odată și că Putin nu are suflet.
Cum o rezumă agenția de presă AFP, Biden „joacă la risc”. Cu toate că diplomația americană a tot subliniat că nu trebuie așteptat vreun rezultat spectaculos de la această întâlnire, Joe Biden (în vârstă de 78 de ani) „știe că are aici ocazia să-și afineze imaginea de fin negociator”.
Republicanii îl atacă pe Biden
În vremea aceasta, în SUA, republicanii nu încetează însă să-l atace pe Biden pentru această întâlnire, care, spun ei, va spori prestigiul lui Putin, dând impresia că este o întâlnire între egali. “Democrații s-au plâns întotdeauna că Trump nu era mai dur cu Russia, dar ignorau realitatea” scrie fostul secretar de stat Mike Pompeo intr-o analiză publicată sub formă de comentariu pe Fox News. “Dacă Biden se scuză în numele Americii, sau dacă o să facă promisiuni irealiste de colaborare, Putin o să simtă slăbiciune, iar politica rusească a Americii se va resimți în următorii trei ani și jumătate.”
Biden a spus că îi va arăta liderului rus pe unde trec “liniile roșii” ale SUA, dar Putin are propriile sale “linii roșii”. Una este posibila intrare a Ucrainei în NATO, sau desfășurarea de trupe SUA sau NATO în Ucraina. (Cf. și blogul pe care îl țin zilnic la Europa Liberă despre criza din Ucraina, de la tulburările de pe Maidan din decembrie 2013 încoace, inclusiv evoluțiile zilnice ale situației pe front în Donbas: Criza din Ucraina. LiveBlog.)
Pe agenția Bloomberg, analistul Hal Brands scrie că ceea ce dorește Putin “este de a obține ca Moscova să rămână o amenințare suficient de prezentă și apăsătoare pentru ca Washingtonul să simtă că ar fi mai util să-i lase Rusiei sfera sa de influență în spațiul fostei URSS, să-i legitimeze prezența în Orientul Apropiat și să facă o serie de alte concesii pentru a se ajunge la un echilibru și o înțelegere.”
Alți experți spun, dimpotrivă, că și Putin are nevoie de certitudini și de un fond de relații funcționale și previzibile. “Un autocrat din ce în ce mai rupt de realitate, domnind peste o economie care se degradează, Putin nu-și poate permite să intre în conflicte internaționale incontrolabile — mai ales cu Statele Unite”, scrie Michael Kimmage in Foreign Affairs.
Pe deasupra, Biden vine de la Bruxelles încărcat de aura unui succes total atât în rezultatele summitului cu NATO, cât și ale celui cu UE, unde Biden a reușit să obțină un armistițiu în cel mai lung război comercial contemporan, punând capăt unei bătălii comerciale și juridice cu UE vechi de 17 ani, marcată de conflictul dintre Airbus și Boeing.
"Meet me in Geneva town"
Să mai spunem că Geneva a mai servit de decor primei întâlniri face-à-face între Ronald Reagan și Mihail Gorbaciov în 1985, ceea ce avea să marcheze începutul dezghețului și sfârșitul Războiului Rece.
Anterior, Geneva mai fusese propusă ca loc de întâlnire pentru asemenea întâlniri, cum o aminteau cu candoare versurile unui blues clasic, minunatul President Kennedy Blues al lui Champion Jack Dupree, unde întâlnim următoarele versuri despre prima inițiativă politică internațională, în 1961, a lui JF Kennedy:
„He sent Mr. Khrushchev a letter, said: – Meet me in Geneva town,
Then we can get together, talk peace, talk peace, to settle down.”
(„I-a scris lui Hrușciov și i-a spus: – Hai să ne vedem în Geneva,
Să ne-așezăm, să discutăm de pace și nu va fi degeaba.”)
Acelea erau însă alte vremuri, când muzica populară era politizată, apoi nu este sigur că Putin ascultă astăzi blues, iar Geneva a fost de fapt aleasă pentru că e sediul european al ONU, iar țara este neutră.
De altfel, Hrușciov nici nu a agreat atunci Elveția, așa încât întâlnirea celebră cu Kennedy a avut loc în final în Viena („Mr. Khrushchev agreed, said: – It’ll have to be in Vienna town”), în iunie 1961, cu exact 60 de ani înainte de cea de astăzi dintre Biden și Putin.
Întâlnirea Kennedy-Hrușciov n-a dus însă la nimic, ba chiar a marcat începutul fazei acute a Războiului Rece. Două luni mai târziu începea construirea Zidului Berlinului.
