Continuă și astăzi analizele în presa europeană în jurul orientării ultra-liberale a noului guvern britanic al lui Liz Truss, precum și previziunile în legătură cu „catastrofa socială” spre care se îndreaptă Marea Britanie.
Catastrofa e prezisă și de presa britanică, dar mai ales peste Canalul Mânecii, unde Le Monde, în Franța, analizează în această dimineață structura guvernului de fideli de dreapta ai lui Liz Truss (cel mai la dreapta cabinet ministerial de o generație încoace, scrie și The New Statesman), aleși unul câte unul pentru a aplica reguli economice rigide în vreme ce sărăcia colectivă începe să se facă simțită în Anglia: salariați nevoiți să recurgă la băncile alimentare, structurile de sprijin social depășite și încolțite de creșterea prețurilor la energie: întreaga presă britanică, ba chiar până și cea liberală și pro-guvernamentală, se teme de sosirea unei ierni grele.
Iată, până și ultra-liberalul Financial Times. Să cităm din următorul reportaj al cotidianului finanțelor Bursei din Londra: — „Ceea ce m-a șocat cel mai mult a fost să văd o infirmieră sosind cu soțul ei, șofer de livrare.” Mark Thompson nu asistase niciodată la un asemenea aflux de solicitanți în banca sa de alimente din suburbia Manchesterului. Oameni deja în situație precară, în cea mai mare parte. Și mulți salariați printre ei, care vin să ceară de mâncare. Din ce în ce mai numeroși”, precizează Financial Times.
Pentru un număr tot mai mare de britanici, asemenea asociații caritative sunt ultima plasă de siguranță. Alocațiile și micile sume în cash primite de la guvern nu mai sunt suficiente pentru a contracara efectele devastatoare ale inflației. „De la 1 octombrie, plafonul preţurilor la energie va fi majorat cu 80% pentru a ajunge la 3.549 de lire pe an, precizează ziarul economic, Financial Times. Următoarea reevaluare, programată pentru ianuarie anul viitor, ar putea aduce facturile la nivelul a jumătate din pensiile medii.”
Marea decădere a cafenelei britanice, a pub-ului
Am mai scris deja în această rubrică a revistei presei și despre decăderea inexorabilă a micului dejun britanic post-Brexit (Brexit is breakfast). Iată că acum vine și erodarea acelei instituții fundamentale a societății britanice care este the pub.
În Franța, unde datorită sistemului social solid situația este mult mai puțin gravă, Le Monde deplânge felul în care cafenelele britanice sunt lovite de prețul astronomic al facturilor de gaz și electricitate. Mulți patroni de pubs în Marea Britanie, aflăm din acest articol-reportaj publicat de Le Monde, anunță și avertizează că ar putea închide, pur si simplu, într-atât nu mai pot face față cheltuielilor.
Cum o explică Le Monde: «pentru industria pub-urilor în ansamblu, marjele de câștig sunt adesea mult mai mici decât își imaginează clienții sau fiscul. Numărul cafenelelor scădea deja de două decenii încoace: acum sunt 46.000 de cafenele în Marea Britanie, în scădere de la 60.000 în anul 2000. Mulți patroni erau deja într-o situație precară. Criza actuală riscă să precipite noi închideri de localuri.»
Ce este «batalionul Monaco»
La Bruxelles, La Libre Belgique a anchetat, pe urmele cotidianului din Kiev Ukrainskaia Pravda, în legătură cu ceea ce cotidianul numește, cu sarcasm crud: «batalionul Monaco».
Într-adevăr, există și unii ucraineni bogați, oligarhi care au fugit din țară încă din luna februarie și care posedă proprietăți, vile și mașini scumpe la Monaco și Monte Carlo. Asta, insistă La Libre Belgique, nu trebuie să acrediteze ideea că mai toți ucrainenii care fug sunt de fapt înstăriți, însă adevărul este că o anchetă comună a jurnaliștilor ucraineni și belgieni a identificat pe Coasta de Azur, în Franța, un mare număr de ucraineni foarte bogaţi care au fugit de situaţia dramatică din ţara lor. Mulți dintre ei au vârsta de recrutare.
Ancheta din ziarul belgian e plină de detalii despre mașinile Bentley, Porsche, Mercedes și iahturile oligarhilor ucraineni care petrec liniștit în Monaco, Monte Carlo sau Nisa.
Putin amenință cu sistarea totală a livrărilor de petrol și gaz dacă UE plafonează prețurile
Vladimir Putin a amenințat ieri, miercuri 7 septembrie, cum o relatează cotidianul britanic The Guardian, că Moscova ar putea înceta pur și simplu să furnizeze energie țărilor UE, dacă acestea plafonează prețurile gazului rusesc. Un „șantaj” căruia președinta Comisiei, Ursula von der Leyen, a replicat că nu vrea să i se supună.
Această măsură a UE, care ar avea ca scop limitarea costului energiei pentru consumatorul european (prețul energiei electrice depinde și de prețul gazelor), va fi discutată în ședința extraordinară a Consiliului European al UE pe tema energiei care va avea loc vineri 9 septembrie.
Problema, potrivit Politico, este că Germania rămâne sceptică cu privire la implementarea acestui plafon.
„Oficialii de la Berlin susțin că UE ar trebui să se concentreze pe măsuri mai puțin excesive pentru a aborda prețurile ridicate la energie, și anume introducerea unei taxe unice pe profiturile excedentare din energie”, spune site-ul de la Bruxelles, care detaliază preocupările Cancelariei germane: „Principala preocupare este că această măsură ar putea cauza o întrerupere completă a aprovizionării cu gaz din Rusia [ceea ce Putin a amenințat într-adevăr miercuri]. Un scenariu care ar avea consecințe deosebit de grave pentru anumite țări din Europa Centrală.”
Este UE pregătită să reziste?
Totuși, pentru Politico, mai multe elemente arată că țările din Europa Centrală ar fi capabile să „absoarbă” șocul unei opriri totale a aprovizionării cu gaze rusești.
Germania, dar și țări precum Cehia sau Slovacia au constituit deja un stoc substanțial de rezerve de gaze. Mai mult, importanța furnizării de gaze rusești pentru aprovizionarea cu energie a UE a scăzut deja semnificativ. Într-adevăr, aceste livrări rusești „corespund acum la mai puțin de 10% din totalul importat de țările UE, față de 40% înainte de război”.
Așadar, chiar și în cazul unei opriri complete și bruște a furnizării de gaze rusești, site-ul sugerează că țările UE ar putea să „reziste”.
Faliile europene ale bulgarilor în fața Rusiei
Le Monde, în Franța, mai are astăzi și un reportaj despre felul în care în Bulgaria populația, obosită, începe să-și schimbe atitudinea dinspre UE înspre Rusia.
Guvernul bulgar a anunțat pe 22 august că nu are o alternativă la reluarea negocierilor cu Gazprom, suspendate după ce livrările rusești de gaz către Bulgaria fuseseră oprite în aprilie. În conformitate cu sancțiunile decise de Uniunea Europeană după invadarea Ucrainei de către Rusia, pe 24 februarie, Sofia refuzase să plătească facturile rusești în ruble. Ambasadoarea Rusiei în Bulgaria, Eleonora Mitrofanova, s-a grăbit să arate că livrările rusești ar putea fi reluate dacă se ajunge la un acord.
Le Monde explică cum Bulgaria, țară membră în UE și NATO, este profund divizată între rusofili și rusofobi.
Adevărul este că, spre deosebire de România, în chestiunea energetică, confruntată cu suspendarea livrărilor rusești (care reprezentau 90% din cele 3 miliarde de metri cubi de gaz consumați de Bulgaria anual), guvernul precedent de la Sofia s-a angajat să își diversifice aprovizionarea și să demonstreze că țara se poate elibera de dependența de gazul rusesc. Câteva zile mai târziu, executivul demisionar a expulzat 70 de diplomați ruși suspectați de amestec în afacerile interne bulgare.
Guvernul lui Kiril Petkov a comis însă două erori majore în efortul său de descotorosire de Rusia. Nu a reușit să-și facă auzită vocea în mass-media, iar presa a transmis mai ales discursul pro-rus al șefului statului bulgar, Rumen Radev, fost pilot de vânătoare, fost membru al Partidului Comunist. Într-o societate invadată de rețelele de socializare de limbă rusă, audiența scăzută a presei independente nu putea decât să-i slăbească pe reformatori.
Dar probabil a doua greșeală fatală a fost îndepărtarea sprijinului cercurilor economice influente, guvernul hotărând să curețe simultan sectorul infrastructurii, agricultura, dar și administrarea vămilor, mai ales a foarte profitabilului management al postului de frontieră de la Kapitan Andreevo, poarta de intrare în UE dinspre Turcia.
