Alături de practica anchetelor realizate de ziarele vremii, una din cele mai răspândite modalități de a cunoaște situația din Basarabia erau interviurile liderilor politici ai momentului. Cel mai „vânat” om politic de către ziarele vremii a fost Daniel Ciugureanu, cu cele mai multe interviuri înregistrate (nouă), urmat de Ion Inculeț (șapte). Acest lucru nu este de natură să surprindă, cei doi fiind cele mai „vizibile” personalități basarabene prin funcțiile lor – Ciugureanu fiind Prim Director al RDM, iar Inculeț Președinte al Sfatului Țării, ambii devenind după Unire miniștri pentru Basarabia în guvernul Marghiloman.
Foarte dinamici, cu o experiență ce se acumulează, ambii, dar mai ales Ciugureanu, reacționează uneori impulsiv, cu nerv, ceea ce face investigarea acestor interviuri extrem de interesantă din perspectiva cunoașterii dedesubturilor politicii basarabene. Prin urmare, vom încerca să cunoaștem viața politică a Basarabiei anilor 1917-1918 prin prisma interviurilor și expunerilor lui D. Ciugureanu, urmând ca în articolul următor să-i prezentăm în tandem.
Ciugureanu venea în politica moldovenească de pe panta mișcării de eliberare națională, în care se angrenase încă de pe timpurile studenției. Născut la 9 decembrie 1885 în satul Șirăuți, județul Hotin, în familia preotului Alexandru şi al soţiei sale Ecaterina, acesta a făcut seminarul Teologic din Chişinău, apoi Facultatea de Medicină a Universităţii din Kiev (1913). Era unul din fondatorii Societății „Deșteptarea” din capitala Ucrainei, care pleda nu doar pentru renașterea națională a moldovenilor, dar și pentru unitatea acestora cu restul românilor, în mai 1912 fiind arestat de ohrana ţaristă pentru activitatea sa naţională de la Kiev. A activat în calitate de medic la spitalele din Vorniceni (1913), Hânceşti (1914), iar după revoluția rusă din februarie 1917 devine membru al Partidului Naţional Moldovenesc și deputat al Sfatului Țării din partea Blocului Moldovenesc. A jucat un rol important în promovarea ideii de unitate românească, asupra căreia la momentul numirii sale ca Prim Director, în ianuarie 1918, avea intenții sincere.
Primul interviu este din ziarul „România Nouă” (până la 24 ianuarie se numea „Ardealul”), consemnat de M. Minciună la 8 martie 1918 (stil vechi). Acesta a fost acordat de D. Ciugureanu la întoarcerea delegației basarabene de la Iași (din care a făcut parte și I. Inculeț), unde avusese întâlnire cu prim-ministrul Al. Averescu și cu regele Ferdinand I. Delegația urma să meargă la București pentru a participa la tratativele de pace cu Puterile Centrale, dar așa cum știm din publicațiile anterioare, s-a întors la Chișinău fără niciun rezultat. Explicând motivul acestei reîntoarceri, Ciugureanu spune că „noi putem să luăm parte la încheierea păcii numai alături de România și numai cu prilejul sfârșirii războiului și deci n-am putut merge singuri”. Pe de altă parte, Prim Directorul invoca faptul că din pricina crizei ministeriale românești, aceste tratative au fost întrerupte.
Pe de altă parte, Ciugureanu era interogat asupra opiniei publice a cercurilor politice din România față de independența Basarabiei și cum era privită acolo Republica Moldovenească? Ministrul basarabean confirma faptul că generalul Averescu și „întreaga stăpânire românească este pentru neatârnarea republicii noastre. România este fericită că un neam de același sânge și-a dobândit în sfârșit libertatea... generalul Averescu a spus Germania n-are nimic împotriva independenței noastre și deci viitorul țării noastre este chezășluit”. Afirmația lui Ciugureanu nu corespundea realității, deoarece era știut că Averescu a fost sfătuit de Kuhlmann să „negocieze până la Nistru”, iar Puterile Centrale nu recunoșteau RDM.
Ciugureanu a povestit și despre întâlnirea cu Regele Ferdinand și Principele Carol, unde „Maiestatea Sa hotărât a spus că recunoaște dreptul nostru de a ne ocârmui singuri și a ne face acele reforme sociale de care avem nevoie”. Din acest interviu aflăm despre decizia Casei Regale de a întreprinde în România largi reforme sociale, Ferdinand I împărtășind pe deplin „principiile noastre în privința dreptului țăranului de a căpăta pământul pe care-l muncește, dar, firește, nu împărtășește acele păreri sociale extreme, care își fac loc în frământările noastre. Regele socoate că pământul în țara noastră moldovenească, după obiceiurile și datinile noastre vechi, trebuie să treacă în mâna țăranilor ca proprietate”. Acesta va confirma delegației basarabene că România e în ajunul unei mari reforme agrare, „principiile căreia sunt de-acum votate de Constituantă. Se știe că însuși Maiestatea Sa Regele a dat tot pământul țăranilor”.
În contextul acestei vizite oficiale, aflăm despre deplasarea unei alte delegații basarabene la Iași, a marilor proprietari, în frunte cu proprietarii Semigradov, Ermolinschi, Glavce și alții, care de asemenea au avut întâlnire cu regele. Potrivit lui Ciugureanu, „miniștrii români care ne-au petrecut până la gară ne-au încredințat că ei nu vor izbândi, fiindcă în România bine știu cine sunt reprezentanții poporului și cine nu”.
În încheierea interviului, ministrul basarabean se referă la criza politică din România și la iminenta schimbare a guvernului. „În legătură cu aceasta, spune Ciugureanu, în Iași mult se vorbea că dnului Marghiloman i se va porunci să formeze guvernul... În Iași ni s-a arătat chiar și o listă a viitorului minister al lui Marghiloman și ei toți sunt conservatori. Despre dl Marghiloman pot să vă spun că el întotdeauna a fost contra intrării în război împotriva Germaniei, luptând ca România să intre în război contra Rusiei”, („România Noua”, nr. 40 din 8 martie 1918, p. 2)
Într-un mod curios, dacă în ziarul de la Chișinău Ciugureanu vorbea de „neatârnare” și independența RDM, în ziarul „Opinia” de la Iași, acesta acorda un interviu în care „ruga să arătați tuturor fraților români că noi vrem unirea cu dvs. Subliniez cuvântul, pentru a spune că vrem unirea cu toată hotărârea, ca să putem căpăta liniștea de care avem atâta nevoie în organizația noastră viitoare”. Fruntașul basarabean povestea grozăviile „bandelor bolșevice, care prădau avutul și gospodăriilor moldovenilor din Basarabia”, relatând cazurile celor care au fost „uciși mișelește de aceste bande după ce au fost jefuiți”. Ciugureanu încheia prin a mulțumi „fraților noștri ostași din România, care ne-au scăpat de tot focul” și exprima speranța „să vedem în ținutul nostru o mișcare mare românească pentru răspândirea culturii și a educației naționale”.
Putem presupune că Prim Directorul republicii era sincer în aceste afirmații de la Iași, iar prin declarațiile făcute la Chișinău privind „independența” nu voia să incite spiritele celor care încă mai erau reticenți față de Unirea Basarabiei cu România, lucru care se pare, dacă luăm în considerare și declarațiile din interviurile anterioare cu Ioncu și Halippa, a fost coordonat de liderii basarabeni unioniști din Blocul Moldovenesc.
Cel de-al treilea interviu a lui Ciugureanu este acordat tot ziarului „România Nouă” de la Chișinău, dar va fi preluat și de ziarul liberal ieșean „Mișcarea”. Acesta avea loc la câteva zile după votul din 27 martie 1918, iar liderul basarabean se referea la schimbările politice care urmează să intervină în provincie. Din acest interviu aflăm că Blocul Moldovenesc a luat în dezbatere la 2 aprilie schimbarea de guvern și trimiterea celor doi miniștri ca reprezentanți ai Basarabiei în guvernul României. Ciugureanu anunța că „guvernul basarabean se va schimba, având să fie compus numai din moldoveni cu adevărate sentimente naționale. Noul guvern va fi pus sub conducerea dnului I. Pelivan, ca ministru președinte, a cărui persoană constituie o garanție deplină”. Ambele afirmații nu vor fi realizate, deoarece în guvern vor intra și reprezentanți ai minorităților (Spre exemplu, Arcadie Osmolovski, unul din liderii comunității ucrainene și cel care la 27 martie/9 aprilie 1918 a votat împotriva Unirii Basarabiei cu România, va fi numit Director (Ministru) pentru problemele minorităților naționale), iar Prim Director va fi numit nu Pelivan, ci dr. Petre Cazacu. Putem presupune că ambele decizii au fost un compromis. Primul între Blocul Moldovenesc și minoritățile naționale, iar cel de-al doilea între factorii politici de la Iași și Chișinău.
Ciugureanu anunța că Blocul Moldovenesc dorea să trimită în guvernul român pe I. Inculeț și pe el însuși, iar în locul lui Inculeț președinte al Sfatului Țării urma să devină Constantin Stere, numiri care vor corespunde realității. Acesta era destul de original în explicarea reformei agrare, care urma să fie aplicată în Basarabia după Unire, declarând că „principiul e proprietate individuală și răscumpărarea. Țăranul va primi cel puțin atâta pământ cât îi trebuie pentru trai și cel mult atâta cât poate lucra însuși, fără muncitori străini... Vedem în Rege cea mai bună garanție că reformele agrare vor fi înfăptuite nu numai dincolo de Prut, ci și aici în Basarabia, așa cum cer interesele țărănimii. Această convingere ne-a făcut să-l numim cu atâta însuflețire – Regele țăranilor” („România Nouă”, nr. 62 din 3 aprilie 1918).
Ministrul basarabean pleda pentru respectarea autonomiei și a principiului național, reprezentanții basarabeni urmând să vegheze „ca să fie respectate toate condițiile statorite în actul de unire”, declarație care va fi susținută ulterior de toate acțiunile lui Ciugureanu în cadrul guvernului și Parlamentului român.
