O doamnă, pe Facebook, era foarte nedumerită zilele astea. „Cum aşa? Avem un sol atât de fertil, un pământ atât de mănos şi nişte oameni atât de frumoşi, şi suntem cea mai săracă ţară din Europa? Cum e posibilă această situaţie dramatică?”, se întreba doamna strivită de consternare.
Ei bine, mie mi s-a spulberat consternarea asta muuuuuuulţi ani în urmă. Eu nu am de multă vreme asemenea nedumeriri. M-am lămurit încă în anii 90 cum stau lucrurile. Problema e că nu solul fertil face diferenţa, ci fibra umană, mentalitatea, dorinţa de a face ceva pentru ţară, nu numai pentru propria ogradă cu gard uriaş şi cu camere de filmat. Degeaba ai cernoziom, dacă mai presus de chilipir şi de mişmaş nu mai vezi nimic. Iată de ce într-o ţară cu sol mai prost sau cu un imens deşert oamenii trăiesc mai bine. Se fură mai puţin acolo, se face ceva pentru ţară, adică există o idee naţională. Iar hoţii ajung imediat în puşcărie, de cum comit infracţiunea. Se munceşte acolo mai bine. Şi moldovenii pot să muncească bine, dar mai mult pentru propria ogradă sau în străinătate. În Moldova, aceiaşi moldoveni muncesc fără tragere de inimă, şi nu doar pentru că salariile sunt aici mai mici.
În ceea ce priveşte oamenii frumoşi din Moldova, aş constata, la vârsta mea venerabilă, iată ce. Nu sunt moldovenii cu nimic mai buni sau mai frumoşi decât în alte părţi. E un mit. Ba chiar au o mare problemă dacă ţara le e fieful sărăciei şi corupţiei. Cum naiba poţi să fii frumos şi bun dacă în jurul tău se întinde teritoriul hoţiei fără frontiere? Ce fel de frumuseţe sufletească e asta?
Şi mai e ceva. Nici cernoziomul moldovenesc nu mai e ce a fost. Solul şi apele au fost poluate puternic în ultimele decenii. Nu avem un râu curat, peste tot sunt împrăştiate gunoişti dubioase. Nu avem staţii de epurare a apelor. Aşa că lăsaţi poveştile astea cu cernoziomul pentru extratereştri. Poate aceştia o să vă creadă, dacă se vor încumeta să vină aici…
