Toată lumea știe numele vulcanului islandez Eyjafjallajökull, a cărui erupție, în 2010, a închis cerul european; câți îl cunosc însă pe cel al singurului laureat Nobel pentru Literatura pe care Islanda l-a dat lumii, Halldór Laxness (1902 - 1998)?! Că insula vulcanică este și o țară de poeți reiese limpede din romanul Miss Islanda, de Audur Ava Olafsdottir, Cartea Românească Educațional, 2021, autoare & carte distinsă cu Premiul Medicis în 2019. (Ce idee inspirată, să se traducă în română, o limbă încă neîn-Nobel-ată, și ce măiestrit a făcut-o Sorina Dănăilă!)
O tânără părăsește ferma tatălui său, pentru a se stabili la Reykjavik, unde speră să facă o carieră literară, dar sigur e văzută în primul rând ca o frumusețe locală, iar avansurile – în special din partea unor bărbați potentați – se țin lanț, unul dintre aceștia insistând chiar cu tot dinadinsul ca fata să se înscrie la concursul de frumusețe, căci “patronimicul de Miss Islanda sună precum o cascadă de pietricele într-un fiord islandez”. Or, tot ce-și dorește Hekla – numită astfel în cinstea vulcanului; va mai exista în roman și Katla, purtând și ea un nume de vulcan! – este să scrie, ceea ce și face cu spor, că-i vorba de poezie sau roman, mai și publicând versuri și proză în revistele din țară, iar mai târziu, și în cele din Danemarca (ex-putere colonială, de care Islanda s-a emancipat în 1948). Doar că nu-i deloc simplu să răzbați în lumea bărbaților, astfel că Hekla își semnează unele texte cu nume masculin, și chiar ajunge să-l roage pe fostul ei iubit Starkadur, care o vreme o făcea și el pe poetul, să accepta a publica sub numele lui romanul pe care tânăra tocmai l-a scris, iar acesta consimte fără fasoane: “...înțeleg perfect dorința ta ca textul acesta să fie, în sfârșit, publicat. La început, mi s-a părut complet nelalocul lui să-mi însușesc, așa, pe neașteptate, cartea ta, dar, după ce m-am gândit mai bine, (...) sunt gata să accept să-ți împlinesc dorința. Va fi, ca atare, opera mea”. (Să amintim, în paranteză, că poetul se lasă de scris atunci când descoperă manuscrisele fetei, infinit mai dotată ca el, mai degrabă un închipuit – or, după ce Hekla pleacă în Danemarca, cu nelipsita sa mașină de scris Remington, pentru “a putea trăi din condeiul ei”, deja taximetristul Starkadur se alege și cu o nouă logodnică, și cu manuscrisul unui roman pe care urmează să-l publice sub numele lui!)
Cât despre Hekla, tot prietenul ei din copilărie, pe care n-a încetat să-l iubească, dar altfel – căci lui Jon John îi plac bărbații! –, a spus cel mai bine: “...anumite persoane se construiesc ele însele... (...) trebuie să porți în tine haosul... pentru a putea da naștere unei stele dănțuitoare...” Cu alte cuvinte, ale lui Lurence Péan de la La Croix: “În același stil delicat și subtil, (…) Audur Ava Olafsdottir face din naratoarea ei discretă o femeie învingătoare, a cărei viață e în întregime consacrată scrisului”.
20 iunie ’22
