BANGUI, Republica Centrafricană – Pe 17 ianuarie 2023, puțin după prânz, Privat Damabakizi, în vârstă de 35 de ani, și soția sa lucrau pe câmpul lor agricol dintr-o mică așezare din Republica Centrafricană, în apropierea graniței cu Camerun, când fratele său, Alvin, l-a sunat.
Șapte bărbați înarmați purtând uniforme de camuflaj tocmai ajunseseră cu camionete la locuința lui Damabakizi din Bouar, un oraș aflat la aproximativ șapte kilometri de câmp.
Bărbații aveau pielea albă și purtau cagule, și-a amintit Alvin într-un interviu pentru RFE/RL.
Vorbeau prost franceza, principala limbă din țară. Erau ruși – o prezență obișnuită în zonă – și îl căutau pe Damabakizi.
„Am fost îngrijorat. L-am sunat și l-am întrebat ce a făcut pentru ca rușii să vină aici”, și-a amintit Alvin într-un interviu acordat RFE/RL. „Acești oameni sunt oameni răi”.
Damabakizi i-a transmis lui Alvin să nu-și facă griji și i-a spus că va veni imediat acasă. Alvin i-a spus să meargă mai degrabă la poliție.
Când Damabakizi a ajuns, la scurt timp, rușii l-au prins și l-au aruncat într-unul dintre camioanele lor, bătându-l cu paturile armelor și înjunghiindu-l cu baionetele. Mai târziu, soția sa, Nelly, a izbucnit în plâns: soldații îl luaseră pe Damabakizi cu ei.
A doua zi, după ce a sunat disperat autoritățile locale, a spus Alvin, procurorii i-au spus că Damabakizi a fost acuzat că a cumpărat obiecte – probabil radiouri – care fuseseră furate dintr-o bază militară din apropiere folosită de mercenarii ruși.
Alvin și Nelly nu l-au mai văzut niciodată pe Damabakizi. Ei cred că a fost torturat înainte de a muri. Nu știu unde îi este trupul.
Bogată în resurse naturale, zguduită de conflicte etnice, cuprinsă de sărăcie extremă și corupție generalizată, Republica Centrafricană a fost mult timp un studiu de caz al unui stat eșuat.
A devenit, de asemenea, un laborator pentru un experiment politic periculos: capturarea statului de către o companie privată. În acest caz, o companie care asociază lupta împotriva războiului și securitatea cu interese comerciale profitabile, în special extragerea de aur, diamante și lemn.
Compania este – sau a fost – Grupul Wagner. Creația unui bucătar cu relații politice la Sankt Petersburg, în urmă cu mai bine de un deceniu, Wagner a evoluat într-una dintre cele mai puternice forțe de luptă ale Rusiei, aflându-se în avangarda operațiunilor militare pe teren în Siria, Libia și, mai ales, în Ucraina.
Evgheni Prigojin a construit, totodată, rețele de firme paralele care, în cele din urmă, s-au extins în afaceri diverse precum cateringul școlar în Rusia sau exportul-importul de lemn de esență tare din Africa.
Oficial, Wagner nu mai există, după ce Prigojin a fost ucis într-un accident aviatic în august 2023, despre care majoritatea experților cred că a fost un asasinat țintit, probabil orchestrat la cele mai înalte niveluri ale Kremlinului. Unitățile armate ale companiei au fost în mare parte divizate, încorporate în Ministerul Apărării și în alte agenții rusești.
Însă afacerile profitabile ale lui Prigojin au rămas active în mare parte – în special în Republica Centrafricană, unde generează venituri de sute de milioane de dolari din exploatarea diamantelor și a aurului, recoltarea lemnului, traficul de arme și alte surse nesigure.
Securitatea nesigură
Din 2018, luptătorii Wagner au acționat ca un serviciu personal de securitate pentru președintele țării, Faustin-Archange Touadera, servind în același timp și la susținerea guvernului său.
După ce a câștigat președinția în 2015, Touadera a fost reales în decembrie 2020, deși votul a fost amenințat de o provocare violentă din partea rivalului său, Francois Bozize, căruia i s-a interzis să candideze din motive pe care unii observatori le-au considerat dubioase.
Rebranduite în interiorul Republicii Centraficane, unitățile care au succedat Wagner au devenit, între timp, o forță de poliție paramilitară, care operează în afara legii, comițând cu încălcări ale drepturilor omului și alte infracțiuni.
„În Republica Centraficană, Wagner a perfecționat un plan pentru capturarea statului, susținând un stat criminalizat deturnat de președintele țării și de cercul său de apropiați, acumulând putere militară, asigurându-și accesul la minerale prețioase și jefuindu-le, și supunând populația prin teroare”, se menționa într-un raport din 2023 al The Sentry, o organizație de cercetare neguvernamentală cu sediul în SUA, co-fondată de actorul George Clooney.
Persoanele care au fost victime ale mercenarilor ruși spun că pot confirma teama pe care unitățile rusești au insuflat-o unor părți ale populației.
„Imaginați-vă ce [puțină] putere aveți când oamenii vin cu arme și nu vă vorbesc limba”, a declarat un bărbat care a cerut să fie identificat doar cu numele Adam, într-un interviu din septembrie. „Ar trebui să aștept până se întorc din nou? Cine știe ce se va întâmpla dacă se vor întoarce?”
Comerciant dintr-un sat aflat la două ore sud-vest de Bangui, Adam a declarat că magazinul său a fost răscolit și jefuit de „tipi albi cu tatuaje și măști” care vorbeau rusă.
„În afara capitalei... o mulțime de oameni suferă acolo și nimeni nu pare să știe” despre asta, a declarat el pentru RFE/RL. „Este cazul meu, dar este și cazul multor alți oameni din diferite locuri și regiuni”.
„Brutalitate dezlănțuită”
Când mercenarii Wagner s-au răspândit pentru prima dată în țara africană, în 2018, au sosit aparent pentru o misiune de formare și instruire și pentru a furniza servicii de securitate guvernului Touadera.
Wagner a înființat o companie numită Sewa Security Services, pentru a servi drept entitate locală care supraveghează luptătorii ruși din țară. O forță mai mare de foști luptători Wagner a fost încorporată de Ministerul Apărării sub numele de „Africa Corps”.
Potrivit unor estimări, până la 2.300 de luptători s-ar fi aflat în țară la apogeul prezenței Wagner.
De asemenea, mulți oameni au creditat forțele ruse cu aplanarea unui conflict de ani de zile alimentat de diferențe religioase și etnice și de lupta pentru controlul asupra bogățiilor țării.
Cu toate acestea, în anii care au urmat, activiștii, reporterii și experții – chiar și Organizația Națiunilor Unite – au adunat multe dovezi care indică crime, torturi, execuții, răpiri, violuri, furturi legate în mod credibil de forțele Wagner și de entitățile care le-au succedat.
Între 2018 și 2024, trupele ruse au fost implicate în peste 100 de schimburi de focuri și au provocat mai mult de 362 de incidente violente împotriva civililor, potrivit datelor colectate de proiectul Armed Conflict Location & Event Data, o organizație non-profit cu sediul în SUA care urmărește evenimentele violente din întreaga lume. Violențele s-au soldat cu cel puțin 786 de decese.
În 2021, o coaliție de grupuri rebele a lansat o lovitură de stat eșuată împotriva lui Touadera, în urma unor alegeri prezidențiale contestate. Trupele Wagner au ajutat forțele guvernamentale să respingă tentativa. În urma acesteia, ambasadorul Rusiei în țară, Vladimir Titorenko, a declarat că „soldații ruși vor rămâne până când rebelii [opoziției] și bandiții din grupurile armate vor fi complet eliminați”.
Într-un raport din 2022, Human Rights Watch a citat zeci de persoane care au fost – între februarie 2019 și noiembrie 2021 – victime ale diferitelor infracțiuni . Toți au declarat că abuzurile au fost comise de bărbați cu pielea albă care vorbeau rusă, o limbă recunoscută de martori.
Un grup de lucru al ONU care a cercetat utilizarea mercenarilor în Republica Centrafricană și în alte părți a raportat declarații ale martorilor care descriu ofițeri ruși care comit violuri și violențe sexuale împotriva femeilor, bărbaților și fetelor tinere. Mulți supraviețuitori se tem să depună plângeri oficiale la autorități, a constatat grupul.
Rapoartele de tortură sunt numeroase; una dintre metodele comune, descoperite de grupul de monitorizare al ONU, implică conectarea organelor genitale ale unei persoane la cabluri electrice și apoi electrocutarea acesteia.
„Contribuția binevenită a forțelor bilaterale ruse la îmbunătățirea situației de securitate contrastează cu denunțarea încălcărilor drepturilor omului pe care le comit”, a declarat un oficial numit de ONU, Yao Agbetse, într-un raport din 20 august 2022.
Mărturiile scot la iveală o „brutalitate neînfrânată” din partea forțelor ruse.
„Vorbind cu dumneavoastră, mă gândesc vor reacționa și îmi este teamă”, a declarat Alvin într-un interviu acordat RFE/RL în noiembrie anul trecut. „Nu știu ce s-ar putea întâmpla cu mine mâine sau poimâine.”
În dimineața zilei de 9 august 2024, Adam își conducea micul magazin de produse alimentare din Mbaiki, la aproximativ două ore de mers cu mașina la sud-vest de Bangui, capitala, când a observat două camionete și mai multe motociclete care intrau în oraș. Un grup de bărbați înarmați până în dinți a început să dea ordine bărbaților și băieților din zonă, cerându-le să se legitimeze.
Unii păreau să fie membri ai Forțelor Armate din Africa Centrală, cunoscute sub acronimul FACA. Aceștia l-au bătut pe Adam și pe unii dintre ceilalți bărbați, cerându-le să spună dacă aveau arme depozitate și, dacă da, unde.
Au fost urmați, a spus Adam, de „tipi albi cu tatuaje și măști” care vorbeau rusește.
Rușii au pătruns în magazinul său și și-au umplut vehiculele cu bunuri furate, a spus el: „Au luat pantofi, corturi, sobe de gătit, orez, ulei de gătit, chiar și medicamente veterinare. Mi-au golit magazinul.”
Convoiul s-a îndreptat apoi către un alt sat, unde au continuat să jefuiască magazinele, cerându-le localnicilor să prezinte acte de identitate. Adam a spus că vărul său, care a încercat să scape, a fost împușcat și aruncat în camion împreună cu alți bărbați.
Rușii au condus camionul la aproximativ doi kilometri distanță, a spus Adam, apoi i-au tăiat gâtul vărului său.
„L-au lăsat lângă drumul principal, cam la zece minute de mers, într-un tufiș, apoi i-au legat o frânghie în jurul burții și l-au spânzurat într-un copac din apropiere”, a spus el. Puțin mai târziu, Adam și alții i-au găsit corpul în copac, a spus el.
„Cui ar trebui să mă plâng?”
Igor Ngaisse a declarat că, în decembrie 2020, mătușa sa Albertine a fost împușcată de soldații ruși, probabil pentru că a fost martoră la un schimb de focuri cu luptătorii rebeli.
Pe 25 ianuarie 2021, a spus el, se afla în mica sa casă din Sibut, un sat la nord de Bangui, când a auzit brusc focuri de armă afară. A așteptat până când focurile de armă s-au potolit, apoi a tras cu ochiul afară din camera sa și a văzut un soldat rus mergând pe hol. Igor a declarat că a ieșit în fugă din clădire, apoi a ascultat cum soldatul a început să tragă cu pușca în fiecare cameră și apoi să în sufrageria principală.
Ngaisse a spus că sora sa mai mică, în vârstă de 25 de ani, a rămas ascunsă în casă, speriată, dar nevătămată.
După incident, care a fost mediatizat de presa locală, Ngaisse a cerut ajutorul comisarului poliției locale, a spus el, și a fost contactat de cineva ce părea a fi un ofițer rus de rang înalt, care i-a oferit 5.000 de franci centrafricani (aproximativ 8 $) pentru a-și retrage plângerea. Insultat, Ngaisse a refuzat oferta.
„Dacă sunt nevoit să mă plâng, cui să o fac?”, a declarat el pentru RFE/RL. „Nu știu exact ce se întâmplă în această țară.”
„Numărul victimelor încălcării drepturilor omului de către Wagner continuă să crească”, a declarat într-un mesaj text pentru RFE/RL Jelena Aparac, care a condus grupul de lucru al ONU privind mercenarii.
„[Din păcate] nu există investigații coordonate și [nu] există o răspundere efectivă.”
Iar soldații ruși au devenit cunoscuți pentru tacticile brutale pe care le-au folosit pentru a intimida oamenii – chiar și pe cei pe care i-au antrenat ei înșiși.
Ca în cazul lui Jose Befio, care fusese recrutat anterior de forțele guvernamentale și instruit de soldații Wagner pentru a comanda o unitate locală a unei miliții naționale cunoscută sub numele de Anti-balaka.
Befio, despre care observatorii ONU au spus că a fost implicat în crime violente din trecut, a renunțat ulterior să mai sprijine guvernul și pe aliații săi ruși. El s-a pronunțat împotriva unora dintre crimele comise de soldații ruși în regiune, au declarat pentru RFE/RL unchiul său, Bachir Itoumandji, și două dintre soțiile sale.
La 23 iulie 2024, Befio dormea în casa sa, înainte de răsăritul soarelui, în orașul central Bouca, când soldații ruși au dat buzna pentru a-l răpi pe el și pe un colaborator apropiat.
Itoumandji a spus că el și alte rude s-au trezit devreme la sunetul focurilor de armă și al exploziilor. Când s-a terminat, în zori, Befio a fost condus la o instalație locală de prelucrare a bumbacului unde a fost împușcat.
Când a găsit cadavrele lui Befio și ale ajutorului său, Itoumandji a declarat că rușii i-au decapitat pe cei doi și le-au schimbat capetele, punând capul lui Befio în brațele ajutorului și viceversa. Fotografiile cadavrelor au circulat pe scară largă în țară, iar misiunea de monitorizare a ONU a înregistrat, de asemenea, incidentul.
Trecătorii care se aflau acolo i-au spus lui Itoumandji că soldații ruși au fost responsabili.
„L-am adus înăuntru și i-am pus capul la locul lui și pe cel al camaradului său la fel”, a spus el. „Am spălat cadavrele înainte de a le îngropa”.
De asemenea, soldaii ruși au răpit trei dintre copiii mici ai lui Befio și i-au ținut sechestrați timp de câteva zile, a declarat Itoumandji. Când s-au întors la familie, tuturor celor trei copii le fuseseră scoși dinții.
Decapitarea lui Befio a făcut parte dintr-un model de atrocități și execuții publice comise atât de soldații ruși, cât și de FACA, a declarat Charles Bouessel, un expert de țară în cadrul International Crisis Group, un think tank cu sediul în Belgia.
„Teroarea este folosită ca armă pentru că Wagner și FACA s-ar putea să nu aibă suficiente forțe pentru a fi prezente peste tot pe teren”, a declarat Bouessel pentru RFE/RL. „Ei folosesc frica, care poate fi o modalitate eficientă de a determina oamenii să dea informații rușilor. ”
Decapitarea lui Befio și fotografiile care au circulat au servit probabil și drept avertisment public, a spus el.
„Ar putea fi un mesaj către alți mercenari, o modalitate de a pacifica țara”, a declarat Bouessel, „Este posibil ca acesta să fi fost un mesaj: Dacă vă încălcați promisiunile față de Wagner, iată ce vă așteaptă.”
În ciuda dovezilor substanțiale prezentate de activiștii pentru drepturile omului, precum și de experții ONU, oficialii ruși de la Moscova și din Bangui au negat în mod repetat acuzațiile privind comiterea de crime de către ruși în țară.
„Militarii ruși nu au putut participa și nu au participat la crime sau jafuri. Aceasta este o altă minciună”, a declarat purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, ca răspuns la un raport din 2021 al Organizației Națiunilor Unite.
RFE/RL a solicitat Ministerului Afacerilor Externe al Republicii Centrafricane să comenteze rapoartele privind crimele rusești, dar nu a primit niciun răspuns. Un purtător de cuvânt al biroului lui Touadera a refuzat, de asemenea, să răspundă la întrebări, spunând doar că „cooperarea cu Rusia este excelentă și acest [fapt] îi deranjează pe occidentalii care doresc să demonizeze Republica Centrafricană”.
În ciuda fricii și a intimidării provocate – cu binecuvântarea guvernului, spun experții – nu există niciun indiciu că prezența de securitate a Rusiei va dispărea prea curând.
În orice caz, Toudera și administrația sa au încercat să aprofundeze legăturile. Luna trecută, Touadera a călătorit la Moscova, unde a fost întâmpinat cu covorul roșu și a defilat cu o mică gardă de onoare chiar lângă zidurile Kremlinului.
Între timp, o lună mai devreme, un nou monument a apărut în capitala Republicii Centrafricane: o pereche de statui dedicate regretatului Prigojin și lui Dmitri Utkin, fostul soldat creditat ca fiind primul comandant al lui Wagner, care a fost, de asemenea, ucis în accidentul aviatic din 2023.
Colaboratorul RFE/RL Jean-Fernand Koena a relatat din Republica Centrafricană.
Corespondenții RFE/RL Maja Zivanovic și Mike Eckel au relatat de la Praga.
Articol preluat de la Europa Liberă România.
📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te