Când Nica Strelețkaia și mama ei au fost alungate din casa lor din estul Ucrainei de armata rusă, ea putut să-și ia puține lucruri.

Dar talentul călătorește. Și aparent dăinuie.

Aproape un an mai târziu, fetița de 7 ani locuiește cu alți refugiați ucraineni într-un hotel transformat în centru pentru refugiați din orașul-port de la Marea Neagră Varna.

Prin picturile ei, Nica încearcă să facă față efectelor războiului.

Rezultatele sunt la fel de dramatice ca nenorocirea care i-a forțat-o pe ea și pe milioane de ucraineni să plece din țara lor după ce președintele rus Vladimir Putin a ordonat invazia din februarie anul trecut.

Picturile Nicăi au atras prima oară atenția Europei Libere toamna trecută, în timpul unei vizite la complexul Zaria, care o găzduiește pe Nica și pe mama ei, , laolaltă cu alte zeci de refugiați de război.

Picturile mai multor copii erau expuse pe o terasă acolo, având ca fundal un cer gri, autumnal.

Tablourile pictate de Nica au ieșit în evidență.

Considerată un copil minune al penelului cu mult înainte de război, Nica a primite deja multe premii, de la Londra la Los Angeles, de la Versailles la Viena.

E menționată între primele 25 de nume despre care vorbește volumul „Enciclopedia talentelor copiilor”, publicată în Ucraina, și a avut expoziții personale în toată Ucraina, dar și în Japonia.

A câștigat și în Bulgaria mai multe premii.

La câteva zile după declanșarea invaziei rusești, Nica și mama ei s-au refugiat în Bulgaria, după un drum de 1.000 de kilometri.

Mama ei, Tetiana Ohrimenco, spune că lucrările Nicăi au fost expuse în 13 țări.

Ohrimenco pictează și ea, și e profesoară de desen. I-a învățat desen pe mai mult de 250 de copii în studioul ei din Dnipro înainte de începerea războiului.

„Nica a crescut înconjurată de pensule, culori, creioane și pânze. A crescut înconjurată de tablouri. A fost întotdeauna înconjurată de oameni care pictau”, a spus mama Nicăi redacției bulgare a Europei Libere.

„Cred că și asta a influențat dorința ei de a deveni artist”.

Tetiana Ohrimenco și fiica ei au plecat din Dnipro în primele zile ale războiului.

Au fost cazate inițiat într-un hotel din stațiunea de la Marea Neagră Nisipurile de Aur, aflată la nord Varna.

O coincidență fericită a făcut ca familiile mai multor copii pe care Ohrimenco i-a învățat desen să fie cazate în același hotel. Și au început toți să picteze din nou.

Li s-au alăturat și alți copii din hotel, iar desenul a fost un ca un balsam pentru povara psihologică pe care mulți o simțeau, iar Nica a putut să se apuce din nou de pictat.

După prima fază a sprijinului guvernului bulgar pentru refugiați ucraineni, Nica, mama ei și alți refugiați au fost mutați la o cazare mai modestă, la centrul din hotelul Zaria, de la Varna. Nu li se dă hrană, deci trebuie să se bazeze pe ajutorul din partea grupurilor de donatori și a voluntari.

Unul din voluntarii unui asemenea grup, numit Open Heart Fund, a văzut picturile Nicăi expuse la Zaria, care i-au făcut o impresie puternică.

Nica și mai mulți copii au putut să se înscrie la un curs de desen la un centru bulgaro-ucrainean finanțat de Open Heart Fund, la care mama Nicăi a devenit profesor-voluntar.

Tatăl Nicăi, care e lucrător medical, a rămas împreună cu alți sute de mii de oameni în orașul Dnipro de pe râul Nipru din estul Ucrainei.

Open Heart Fund organizează o expoziție cu lucrările Nicăi în luna februarie care va coincide cu aniversarea unui an de la invazia rusă în Ucraina.

Articol scris de Andy Heil pe baza reportajului semnat de Tatiana Christie din Varna. Traducere și adaptare de Lucian Ștefănescu.