Oricine ține cât de cât cu opoziția din Belarus vă va spune că alegerile prezidențiale din 26 ianuarie nu sunt alegeri reale. Mass-media independentă a fost desființată sau forțată să plece în străinătate, nu există candidați credibili ai opoziției, iar votul este doar un exercițiu de consolidare a puterii lui Lukașenko. Va fi orice altceva decât liber sau corect.
După ce a fost refuzată înregistrarea a doi politicieni, există doar cinci candidați, inclusiv Lukașenko, care se află la putere din 1994. Dintre aceștia, trei reprezintă partide pro-guvernamentale, iar unul, Hanna Kanapațkaia, este oficial „independentă”, dar este acuzată de mulți, din opoziție, că este fidelă regimului.
Ce se întâmplă cu opoziția din Belarus?
La ultimele alegeri prezidențiale, din 2020, s-a întâmplat ceva ce nu s-a mai văzut de ani de zile. După ce mai mulți lideri ai opoziției au fost închiși înainte de campania electorală, a apărut un alt lider, Sviatlana Țihanouskaia. Pe un teren de joc echitabil, ea ar fi avut o șansă decentă de a câștiga.
În cele din urmă, Sviatlana Țihanouskaia a pierdut într-un scrutin pe care comunitatea internațională l-a calificat drept fraudulos. Cu toate acestea, campania sa a avut un impact remarcabil, revitalizând opoziția belarusă aflată în dificultate și scoțând zeci de mii de oameni în stradă pentru a protesta față de rezultatul alegerilor.
Protestele au fost reprimate cu brutalitate. Mii de persoane au fost arestate de forțele de securitate, susținând apoi, multe dintre ele, că au fost maltratate sau torturate în arest. Țihanouskaia a fost nevoită să fugă din țară și să-și continue activitatea din Lituania.
Acum, ea riscă o arestare sigură dacă se întoarce în Belarus și are posibilități politice limitate. Ea a îndemnat cetățenii să se abțină de la proteste, temându-se că se va repeta represiunea. În schimb, a făcut apel la belaruși să voteze "Împotriva tuturor" pe buletinele de vot sau să se abțină complet.
Represiunea brutală nu a fost uitată
Represiunea de după alegerile din 2020 a avut un efect enorm asupra opoziției belaruse, stingând chiar și cele mai slabe speranțe de liberalizare a țării.
Mulți protestatari din opoziție au fugit din țară sau au fost închiși. Mass-media independentă, inclusiv Europa Liberă (RFE/RL, Svoboda, în Belarus), a fost fie închisă, fie blocată, fie forțată să opereze din străinătate. Conform monitorizării efectuate de organizația de supraveghere cu sediul în Belarus, Lawtrend, 1.161 de ONG-uri au fost obligate să se închidă începând cu 2020.
Belarus are în prezent aproximativ 1 300 de deținuți politici, inclusiv activistul Ales Bialiațki, laureat al Premiului Nobel pentru Pace, și trei jurnaliști care au lucrat pentru Redacția belarusă a RFE/RL. Deținuți în condiții deplorabile, acestora li se refuză accesul la asistență medicală sau contactul cu rudele lor.
Înaintea noilor alegeri, presiunea asupra opoziției a crescut. În noiembrie 2024, autoritățile au efectuat peste 100 de raiduri legate de Consiliul de Coordonare al opoziției. Douăzeci de academicieni, jurnaliști și activiști au fost găsiți vinovați de presupuse legături cu Țihanouskaia și condamnați în contumacie.
Guvernul este un pic nervos?
Conducerea din Belarus este, fără îndoială, îngrijorată de posibilitatea repetării protestelor din 2020 și, în mesajele sale, promovează ideea că alegerile sunt un fapt împlinit, mai degrabă decât un referendum cu mize mari privind popularitatea lui Lukașenko.
În loc de mesaje politice dure, mass-media de stat și conturile de socializare pro-guvernamentale pun accentul pe presupusele calități de om obișnuit ale lui Lukașenko, difuzând imagini cu președintele jucând hochei pe gheață sau tăind lemne.
Nici Lukașenko nu pare să creadă că alegerile prezidențiale sunt atât de importante. Într-un videoclip pro-guvernamental de pe TikTok - unde regimul încearcă cu precauție să implice tinerii în politica pro-conducere - Lukașenko menționează alegerile, dar spune direct: „Nu este nevoie de implicare".
Cu toate acestea, autoritățile își iau măsuri de precauție, difuzând, de asemenea, știri la televiziunea de stat cu privire la măsurile de securitate extinse puse în aplicare pentru vot, în încercarea de a ține tinerii protestatari acasă. În cazul unor proteste în masă, Lukașenko a amenințat că va închide internetul, iar autoritățile au interzis oamenilor să fotografieze buletinele de vot completate, deoarece aceasta a fost metoda utilizată pe scară largă în 2020 de către cetățeni pentru a evidenția fraudele.
Anul acesta, de asemenea, nu vor exista secții de votare în străinătate - probabil într-o încercare de a reduce la tăcere diaspora în mare parte anti-Lukașenko.
Ce poate face Occidentul?
La 17 ianuarie, Antony Blinken, pe atunci secretar de stat al SUA, a declarat că „mediul represiv" din Belarus împiedică organizarea unor alegeri prezidențiale democratice legitime. Iar la 22 ianuarie, Parlamentul European a adoptat o rezoluție care condamnă anticipat alegerile ca fiind o farsă. Cu toate acestea, este puțin probabil ca astfel de declarații să schimbe ceva în Belarus sau să aibă consecințe pentru Lukașenko.
În ultimele decenii, liderul belarus a făcut ocazional tentative de apropiere de Occident, diplomații și experții vorbind periodic despre ruperea legăturilor Belarusului cu principalul său aliat, Rusia, și despre o schimbare de macaz.
Acele zile sunt demult apuse. Din 2020, Minskul și-a aprofundat legăturile cu Moscova, în special în sfera militară, punând la dispoziție teritoriul său pentru atacurile rusești asupra Ucrainei și găzduind exerciții militare comune.
În timp ce UE și SUA au impus sancțiuni Belarusului, inclusiv înghețarea activelor, interdicții de călătorie și restricții comerciale, economia belarusă a trecut peste ce-a fost mai greu, ajutată de Rusia, inclusiv cu gaz ieftin, reducerea datoriilor și acces prioritar la piața rusă.
Este Lukașenko pe cale de dispariție?
Necunoscuta principală în această ecuație este Lukașenko însuși. În vârstă de 70 de ani, cu o sănătate precară, dacă e să credem zvonurile, el a vorbit în ultimele luni despre necesitatea unei schimbări de generație în politica belarusă, ceea ce a dus la presupunerea că acesta ar putea fi ultimul său mandat prezidențial.
Întrebarea cheie este cine - sau ce - urmează. S-a speculat că unul dintre fiii lui Lukașenko va prelua frâiele, în special cel mai tânăr, Nikolai, care are doar 20 de ani. De asemenea, s-a vorbit despre posibilitatea ca Lukașenko să acorde mai multă putere Consiliului de Securitate sau Adunării Poporului din Belarus, un organism consultativ prezidat de el, care a fost ridicat la rang de organism constituțional în 2022.
Indiferent de astfel de speculații, dacă nu va fi o schimbare dramatică de conducere în Rusia, Minskul va continua probabil să își aprofundeze legăturile cu Moscova, într-un aranjament unilateral care ar putea face ca Belarusul să devină din ce în ce mai mult doar un vasal al statului rus.
📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te
