Răsturnarea de situație pare să fi avut loc în septembrie 2022, moment care coincide cu mandatul de premier al lui Liz Truss, cel mai scurt din istoria țării. Instabilitatea Partidului Conservator se vede și după faptul că au schimbat cinci prim-miniștri în doar opt ani, fiecare lipsit de popularitate în propriul său fel.
Potrivit Politico, actualul premier britanic, Rishi Sunak, a moștenit o ruină și nu a făcut nimic să o reconstruiască. În plus, este atât de bogat (mai bogat decât însuși Regele Charles) încât prea puțini britanici de rând s-au simțit înțeleși de liderul lor. El a fost ales printr-un concurs intern al partidului, iar nu prin alegeri directe.
În mai, Conservatorii au fost înfrânți în alegerile locale, ceea ce l-a îndemnat pe Sunak să anunțe alegeri anticipate, cu câteva luni înainte de data așteptată. Până și aliații apropiați ai premierului Sunak spun că opoziția „se îndreaptă spre cea mai mare majoritate din istorie”: sondajele de opinie arătau, chiar și în ziua dinaintea alegerilor, o diferență de aproape 20% între Laburiști și Conservatori.
Circumscripții care, istoric, au votat conservator sunt pe punctul de a „schimba macazul”.
Alternativa este liderul Laburiștilor, Keir Starmer, descris în presă ca neavând valori, planuri sau principii. El a preluat conducerea partidului după înlăturarea liderului stângist Jeremy Corbyn, iar de atunci a înlăturat disensiunea cu stângiștii mai radicali din partidul care, istoric, reprezintă interesele de centru-stânga ale social-democraților și sindicaliștilor.
În multe aspecte, platforma propusă de Laburiști în aceste alegeri este similară cu cea a Conservatorilor. Este neobișnuit, într-o țară care se bazează pe un sistem cu două partide mari, care alternează între putere și opoziție.
Deși șapte din zece britanici își doresc încetarea focului în Gaza, ambele partide refuză să adopte această poziție și Starmer a oprit voturi în parlament pe acest subiect. Ambele partide susțin exportul de arme către Israel și vor să îngreuneze migrația către Marea Britanie.
Laburiștii și Conservatorii au opinii diferite despre taxe (pe care Conservatorii vor să le reducă, iar Laburiștii vor să le păstreze) și economia verde (Conservatorii spun că o tranziție verde e prea greu de obținut și o amână, în timp ce Laburiștii doresc să decarbonizeze cât de curând). Potrivit directorului băncii Barclays, diferențele dintre planurile economice ale celor două partide sunt „minime”.
Manifestul Laburist este mai departe ca niciodată de valorile partidului și mai aproape de cele conservatoare: nu caută soluții pentru sărăcie sau inegalitate, ci vorbește mai degrabă despre afaceri. Însuși Starmer nu discută despre probleme „culturale” precum drepturile persoanelor trans, trecutul colonial al țării, sau imigrația.
Jumătate dintre britanici consideră că propunerile ambelor partide sunt prea scumpe și nerealiste. Cele două partide, împreună, au cel mai scăzut procent de susținere din ultimul secol.
Ce propune fiecare dintre partidele britanice în relația cu UE?
Aspectul unde Conservatorii și Laburiștii converg cel mai mult este Brexit, adică ieșirea țării din Uniunea Europeană în urma referendumului din 2016. Ambele partide vor acum să „lase în urmă” Brexitul.
Cuvântul „Brexit” este rar pomenit în programele electorale ale partidelor britanice. Potrivit France24, Brexit este menționat de 12 ori în manifestul de 76 de pagini al Conservatorilor și o singură dată în cele 131 de pagini publicate de Laburiști - semn că cei care au condus țara de 14 ani simt că nu au cu ce se lăuda, iar opoziția ocolește subiectul în speranța de a câștiga voturi de la cei nehotărâți.
Laburiștii spun că vor să negocieze noi acorduri cu UE pentru securitate, recunoașterea reciprocă a calificărilor profesionale și controale fitosanitare, dar nu se vor întoarce la libertatea de circulație. Potrivit think tank-ului Chatham House, cea mai bună soluție pentru guvernul britanic ar fi să se concentreze pe cooperarea „geopolitică”.
Mulți își pun speranțele în liderul Keir Starmer, pentru că a fost de partea pro-UE în referendumul Brexit și la câțiva ani după aceea încă susținea ideea unui nou referendum. Însă, de atunci, Starmer a renunțat la aproape toate promisiunile legate de Bruxelles, creând o prăpastie între planul partidului și dorințele britanicilor de a reintra în UE sau măcar de a organiza un nou referendum pe această temă.
Starmer a declarat că nu se așteaptă ca, în timpul vieții sale, Marea Britanie să adere din nou la UE. În schimb, el ar fi interesat să creeze un nou parteneriat geopolitic cu UE, care să ușureze comerțul și cooperarea, dar nu va merge atât de departe încât să ceară un nou vot.
Cu toate acestea, Bloomberg scrie că dacă economia britanică nu se pune pe picioare curând, este posibil ca partidul Laburist să propună și mai multă cooperare cu UE.
La rândul lor, surse de la Bruxelles confirmă că Uniunea Europeană nu ar sări degrabă să reconstruiască legăturile cu Londra. Potrivit acestora, oficialii europeni nici nu se mai gândesc la Marea Britanie sau spun că nu merită deranjul, astfel că nimeni de pe continent nu e preocupat de ideea „răsturnării” Brexitului. Europenii sunt pur și simplu mai preocupați de alte probleme, așa că nu se vor amesteca dacă nu văd loc de câștig, explică The Economist.
Singurul regret pe care l-ar putea avea unii la Bruxelles este că, fără europarlamentarii laburiști, grupul social-democrat din Parlamentul European este grav slăbit.
Propunerile Laburiștilor în aceste alegeri includ construcția a 300.000 de locuințe pe an, angajamente pentru energia nucleară și NATO și îmbunătățirea serviciilor medicale.
Conservatorii promit să înlăture toate rămășițele de legi europene până în 2026, dar majoritatea propunerilor lor abia menționează Europa.
Conservatorii sunt și cei care au inițiat politica de deportare a migranților în Rwanda, considerată de ONU și de Consiliul Europei a încălca drepturile omului. A fost o sursă de inspirație și pentru prim-ministra Italiei, Giorgia Meloni, care a semnat un acord cu Albania în același scop.
Politicile Conservatorilor au de a face cu tăierea bugetelor serviciilor de stat, pedepse mai dure pentru infracțiuni și cheltuieli mai mari pentru apărare.
Partidele mai mici au mesaje mai clare despre Brexit.
Liberal-Democrații spun că, pe termen lung, și-ar dori ca Marea Britanie să intre din nou în piața unică europeană.
Verzii vor să se întoarcă în uniunea vamală a UE, să recapete libera circulație și programul Erasmus+ iar, într-un final, să readere la UE.
Reform UK propun ca Marea Britanie să părăsească Curtea Europeană pentru Drepturile Omului (singurele țări europene care nu sunt membre sunt Rusia și Belarus), interzicerea imigrației și renunțarea imediată la orice legi care mai sunt aliniate cu normele UE.
Partidul de dreapta, condus de Nigel Farage, se află în centrul mai multor scandaluri: candidații săi nu se pot abține de la a face declarații rasiste, homofobe, conspiraționiste sau - și mai halucinant - prin care sugerează că Marea Britanie n-ar fi trebuit să lupte împotriva Germaniei naziste în al Doilea Război Mondial.
Impactul Brexitului
Experții spun că Brexitul a avut un impact negativ asupra Marii Britanii, pe lângă efectul altor politici din cei 14 ani de guvernare conservatoare. S-au adăugat și impactul pandemiei Covid-19 și inflația care a afectat întreaga Europă.
Potrivit autorităților de la Londra, fiecare britanic a pierdut în medie 2.000 de lire în 2023 din cauza Brexitului; fiecare londonez a pierdut 3.400 de lire. În ultimii opt ani, au scăzut atât PIB-ul cât și investițiile și comerțul, în timp ce a crescut regretul britanicilor care au votat să părăsească UE. Întreaga țară a pierdut 2 milioane de slujbe, dintre care 300.000 doar în Londra. Vămile cu UE încă sunt copleșite, studenții nu mai pot pleca în schimburi de experiență, sectorul ospitalității suferă atât financiar, cât și din lipsă de angajați.
Britanicii se confruntă și cu costul foarte mare al traiului, simultan cu stagnarea economică și o criză a locuințelor. Britanicii au înregistrat cea mai mică rată a creșterii veniturilor în ultimii 15 ani, în timp ce prețul chiriilor a crescut cu 9% doar în ultimul an. Numărul oamenilor fără adăpost a crescut cu 16% în Anglia, iar sărăcia atinge unul din cinci britanici. Atât de gravă este situația, încât peste 800.000 de britanici au ajuns în 2022 la spital pentru că erau subnutriți, cum a relatat Guardian, citând serviciul național de sănătate NHS. Patru milioane de copii britanici au ajuns să fie flămânzi în 2023, dublu față de anul precedent.
Subiectele cele mai importante pentru alegătorii britanici sunt economia, sănătatea, migrația și locuințele.
Reprezentarea disproporționată de la Westminster
Parlamentul Marii Britanii are 650 de membri, care reprezintă 650 de circumscripții: câte un parlamentar pentru fiecare.
Sistemul electoral britanic nu este unul proporțional, ci „first-past-the-post” - câștigă candidatul cu cele mai multe voturi din circumscripția sa electorală. Astfel, partidele nu sunt reprezentate la fel de echilibrat ca într-un sistem în care voturile sunt alocate de pe o listă, în funcție de procentajul total al partidului.
De exemplu, în alegerile din 2019, unul dintre partidele mai mici, Liberal-Democrații, au câștigat 11,6% dintre voturi, dar au primit doar 1,7% dintre posturile de parlamentar.
Sistemul i-ar avantaja pe Laburiști, care ar putea câștiga 72% dintre posturile de parlamentar cu doar 42% dintre voturile totale.
📰 Europa Liberă este și pe Google News. Abonează-te
