Pentru mulți, principiul președinției rotative europene de șase luni, creat pe când UE nu avea decât șase state membre, a devenit greoi și deficitar. Astfel, începând de vineri 1 iulie președinția este preluată de Cehia, care, intrată în Uniune în 2004, preia conducerea Consiliului UE pentru a doua oară (prima oară a fost în 2009).
E vorba însă doar de hazardul unei combinații între calendar și ordinea alfabetică, altminteri, cu 27 de membri în UE, această președinție rotativă de 6 luni îi revine fiecăruia o dată la... 14 ani.
Conștienți de faptul că mecanismul președinției rotative nu mai are eficacitatea și caracterul democratic de odinioară, UE a introdus mari modificări, încă de la tratatul de la Lisabona, creând o președinție permanentă a Consiliului (deținută actualmente de belgianul Charles Michel) și sporind în mod semnificativ puterile și atribuțiile Comisiei și Parlamentului. Țara care deține acum președinția rotativă este mai degrabă însărcinată cu menținerea agendei instituționale a jumătății de an.
Bilanțul Franței
Cehia preia președinția Consiliului de la Franța lui Emmanuel Macron. Dacă e să facem un bilanț al președinției franceze care tocmai s-a încheiat, trebuie spus de la început că ea a fost dată peste cap de războiul din Ucraina, care a făcut să-i fie uitate obiectivele inițiale. Acestea fuseseră anunțate solemn pe 3 ianuarie de Emmanuel Macron și erau în număr de trei: crearea unui salariu minimum la nivelul întregii UE; reglementarea spațiului digital și tranziția ecologică.
În ciuda crizei continentale provocate de războiul din Ucraina și a celor două mari seturi de alegeri (prezidențiale și parlamentare) prin care a trecut, Franța a reușit totuși să modifice agenda instituțiilor de la Bruxelles în direcția anticipată. Pe 7 iunie, UE a adoptat o directivă în favoarea salariului minim, chiar dacă nu a fixat încă un prag precis. Directiva cere guvernelor să garanteze un salariu minimum care să asigure un «trai decent».
Ecologia și digitalul au pătimit însă, mai ales din pricina implicării active a Parisului în aplanarea conflictului din Ucraina.
Prioritățile Cehiei
Sub un slogan inspirat din Vaclav Havel (Europe as a task: rethink, rebuild, repower), Cehia își axează președinția europeană pe rezolvarea crizei stârnite de agresiunea rusă în Ucraina.
De aceea, principalele preocupări ale Cehiei vor fi securitatea energetică, apărarea și consolidarea democrației în Europa. Tot așa, Cehia se va ocupa de migrația masivă dinspre Ucraina și de planificarea reconstruirii acestei țări după război (costul distrugerilor rusești e estimat deja la aproape 600 miliarde euro).
Reducerea dependenței de combustibilii fosile va fi de asemenea o prioritate, precum și întărirea instituțiilor democratice. Aici nu va putea fi scăpat din vedere cazul particular al Ungariei lui Viktor Orbán, împotriva căreia Bruxelles a declanșat o procedură legală ce ar putea duce, pentru prima oară în istoria UE, la suspendarea fondurilor destinate unei țări membre.
Mai complicat va fi faptul că Cehia nu face parte din zona euro, dar că Praga va trebui să organizeze și să conducă discuțiile și negocierile din UE pentru ca cel mai recent membru al UE, Croația (aderare în 2013) să adopte moneda europeană comună, euro, pe 1 ianuarie 2023.
Un «pirat» în fruntea diplomației
Cehia se mândrește cu un guvern foarte pro-european, capabil, devotat și… neconvențional. Astfel, ministrul de externe Jan Lipavský, este un membru al Partidului Piraților, anarhiștii libertarieni de inspirație scandinavă.
Cehia caută să facă totul pentru a evita o repetare a dezastrului din timpul primei sale președinții UE, în 2009. Atunci, guvernul lui Mirek Topolánek a căzut, declanșând noi alegeri chiar în timpul președinției UE a Cehiei, iar Topolánek însuși și-a atras oprobriul și sarcasmul întregii lumi, după ce apărut gol în fotografii furate de paparazzi în timpul unei orgii în Italia… la vila lui Silvio Berlusconi.
«Entropa» și dezastrul ceh din 2009
Dar întreaga președinție cehă din 2009 începuse deja pe o notă de controversă. La Bruxelles, sediul Consiliului UE fusese ornat de la început cu o «instalație» a lui David Černý, unul din cei mai originali artisti plastici cehi. Era o operă monumentală, comandată de guvernul ceh de atunci, care dorea sa își marcheze astfel cele șase luni de primă președinție europeană.
Când a fost instalată, construcția, botezată Entropa, a stârnit un soc si a scandalizat, in special in rândurile funcționarilor europeni proveniți din țările atunci recent intrate in UE.
Construcția reprezenta țările membre in UE, dar pe lângă Bulgaria închipuită ca o toaletă turcească si România în ghearele lui Dracula, majoritatea țărilor erau reprezentate prin prisma celor mai triste si agresive clișee. Germania era astfel acoperită de o rețea de autostrăzi al căror traseu forma o svastică. Franța era barată de un panou care spunea „În grevă”, iar Luxemburgul era „De vânzare”! Pe harta Italiei puteau fi văzuți minusculi jucători de fotbal, fiecare făcând amor cu o minge.
Unele tari se remarcau prin absență, precum eurosceptica Mare Britanie, reprezentată (profetic!) printr-o gaură, sau Olanda, total acoperită de apă, din care ieșeau doar vârfurile câtorva minarete.
David Černý era cunoscut de multă vreme drept un provocator. În anii ’90, el reușise să stârnească protestele Moscovei, după ce pictase în roz tancul sovietic de pe monumentul din Praga care amintea eliberarea orașului de către Armata Roșie. A fost o mare rușine pentru guvernul de la Praga că nu știuseră cine era omul căruia i se comandase monumentul ce trebuia să reprezinte Cehia (și Europa) în Bruxelles.
