În timp ce dezbaterile pe tema reformei fiscale împreună cu votarea bugetului au ocupat timp de cîteva zile titlurile ştirilor, discuţiile în privinţa votării legii anti-discriminare, care a fost denumită şi „legea homosexualilor”, au intrat uşor în umbră.
Doar PLDM pledează pentru votarea necondiţionată a acestei legi anti-discriminare în forma pe care ne-o recomandă UE, iar restul partidelor o acceptă, însă cu anumite schimbări cerînd să fie scoasă din lege termenul de „orientare sexuală”, avînd ca pretext faptul că ar atenta la integritatea familiei şi la valorile morale, care trebuie păzite cu sfinţenie.
Această poziţie probabil că nu a surprins foarte mult oficialii europeni. Eurodeputata Monica Macovei a trimis o scrisoare în adresa parlamentarilor moldoveni cu scopul de a-i convinge că legea anti-discriminare trebuie să respecte exact normele europene, ceea ce înseamnă că operarea anumitor schimbări nu va face decît sa lungească termenul pînă va fi aprobată.
Cel mai mult m-a intrigat poziţia multor ONG-uri „pro-familie” de la Chişinău, care s-au pronunţat vehement împotriva votării „legii homosexualilor”, însă care nu propun nimic în favoarea întăririi celulei societăţii - familia. Mulţi îşi motivează poziţia prin apărarea valorilor morale, facînd referire şi la faptul că suntem o societate preponderent ortodoxă.
În matematică, atunci cînd nu ştim cum să demonstrăm veridicitatea unei teoreme, se recurge la „metoda reducerii la absurd.”
Prin analogie, propun să fie înaintat un proiect de lege, care să pedepsească adulterul. Sunt sigur că nici jumatate din cei care refuză să voteze legea anti-discriminare, nu vor vota pentru pedepsirea adulterului - ceea ce şi demonstrează că moralitatea la care pretindem, nu este o realitate, ci doar o aspiraţie. Atunci cînd adoptăm legi, însă, trebuie să ţinem cont de realităţi.