Dezvăluirile legate de şeful concernului „Axel Springer” au fost publicate de săptămânalul „Die Zeit”, folosind cópii ale mesajelor electronice ale lui Döpfner, trimise unor apropiaţi.
Concernul „Axel Springer” editează ziarul cu cel mai mare tiraj din Germania, tabloidul „Bild”, dar şi cotidianul conservator „Die Welt” şi ziarul de bulevard berlinez, „B.Z.”
Într-unul din aceste mesaje reproduse în „Die Zeit”, şeful concernului afirmă, într-o generalizare inadmisibilă, că toţi est-germanii sunt fascişti sau comunişti. (Citat original şi cu ortografie neschimbată: „Die ossis sind entweder Kommunisten oder faschisten. Dazwischen tun sie es nicht. Eklig.“) Despre Angela Merkel spune că nu ar fi nimic altceva decât un cui în sicriul democraţiei. Schimbările climatice, , mai susţine Döpfner, nu constituie nicio problemă.
În alte mesaje îşi exprimă admiraţia pentru fostul preşedinte Donald Trump.
Deosebit de grav este faptul că prin intermediul organelor de presă ale concernului a încercat să influenţeze alegerile din Germania, pledând pentru susţinerea Partidului Liberal (FDP). Asta, fiindcă şeful considera că Partidul Liberal (FDP) ar fi singura forţa politică prin care s-ar putea schimba linia guvernului. Pentru şeful concernului nu este problematică nici alegerea unui liberal în funcţia de prim ministru din Turingia - cu ajutorul voturilor partidului naţionalist-autoritar, Alternativa pentru Germania (AfD).
Scuze publice
După apariţia dezvăluirilor, Mathias Döpfner s-a văzut nevoit să se pronunţe public. Într-o declaraţie publicată în „Bild” el şi-a cerut scuze, afirmând că de multe ori are tendinţa de „a exagera polemic” anumite chestiuni. „Nu ştiu cum procedaţi dumneavoastră – mie nu-mi reuşeşte întotdeauna să scriu mesaje private într-un ton corect.”
Cei mai mulţi comentatori ai dezvăluirilor şi a scuzelor publice ale şefului de concern au ajuns la concluzia că opiniile lui Döpfner reflectă un univers de gândire lipsit de înţelegerea principiilor democratice.
Poate că din această cauză, producţiile jurnalistice ale ziarului au stârnit, în repetate rânduri, un şir lung de scandaluri de presă.
Şir de scandaluri
Unul dintre aceste scandaluri, pe larg discutat în presa germană, a dus, în 2021, la demiterea lui Julian Reichelt ca redactor-şef al ediţiei digitale a tabloidului „Bild”. Lui Reichelt i s-a reproşat abuz de putere, consum de droguri la locul de muncă şi abuzarea sexuală a unor ziariste tinere, care tocmai începuseră să lucreze în redacţia tabloidului. Toată această afacere a fost dezvăluită de către autorul Benjamin von Stuckrad-Barre.
Ultimul său roman („Noch wach?” – „Încă treaz?”) urmează să fie lansat astăzi, 19 aprilie. Conţinutul a fost ţinut secret, aşa că nu se ştie încă dacă va conţine informaţii inedite despre vreun scandal sexual legat de tabloidul Bild sau de concernul Springer. Pe canalul Instagram, el însuşi s-a pronunţat criptic despre conţinut, ceea ce a declanşat speculaţii că ar putea fi tematizate alte aspecte ale unui #MeeToo-scandal, inspirat de întâmplări culese din interiorul trustului de presă.
După ce apăruseră relatările despre redactorul-şef Julian Reichelt, şeful concernului, Mathias Döpfner, i-a luat apărarea, calificându-l drept ultimul jurnalist german care mai critică noul stat autoritar est-german („den neuen DDR-Obrigkeitsstaat”). Comparaţia total inadecvată a Republicii Federale cu defunctul stat comunist est-german a fost dezavuată de mai toate ziarele.
Astăzi, redactorul şef concediat administrează pe Youtube canalul intitulat „Achtung, Reichelt!”, care difuzează programe şi ştiri populiste de dreapta, urmărite de aproape 400.000 de persoane.
Laureatul Premiului Nobel pentru Literatură, Heinrich Böll, şi jurnalistul Günter Wallraff vs. Bild
Metodele şi practicile jurnalismului de bulevard au fost tematizate în anii trecuţi şi de laureatul Premiului Nobel pentru Literatură, Heinrich Böll, şi de jurnalistul Günther Wallraff. În nuvela s-a, „Onoarea pierdută a Katharinei Blum”, (care a fost ecranizată, în 1975, de celebrul regizor german Volker Schlöndorff), Böll a descris tehnicile jurnalistice de distrugere civică a unei persoane prin denigrare sistematică.
Sub o identitate falsă, jurnalistul de investigaţie, Günter Wallraff, a reuşit, în 1977, să fie angajat la „Bild”. Experienţa sa şi observaţiile culese în perioada cât a lucrat „sub acoperire” în redacţia tabloidului le-a publicat într-o carte („Der Aufmacher. Der Mann, der bei Bild Hans Esser war” - „Articolul de fond. Bărbatul care a fost la Bild Hans Esser”). După apariţia cărţii, Wallraff a fost dat în judecată, ceea ce a dus la eliminarea unor pasaje din următoarele tiraje. Abia din 2012, cartea poate să apară din nou în versiunea originală, integrală, ceea ce echivalează cu faptul că autorul a avut dreptate în ceea ce a scris.
