„Ar fi nedrept să afirmăm că pe malul stâng al Nistrului nu există societate civilă”

­Emisiune moderată de Lina Grâu:

Din sumarul ediţiei:

Incertitudini legate de prețul și cantitățile de gaze – în condițiile în care Rusia a redus livrările Republicii Moldova, MoldovaGaz cere consumatorilor să facă economii, iar guvernul a anunțat stare de alertă în domeniul energetic. Noul șef al Delegației Uniunii Europene în Republica Moldova despre reglementarea problemei transnistrene. Și, o discuție despre societatea civilă din regiunea transnistreană.

Pentru început, însă, o sinteză a principalelor evenimente ale săptămânii trecute, prezentate de Radu Benea:

Autoritățile moldovene au declarat stare de alertă în sectorul gazelor naturale, după ce MoldovaGaz a îndemnat în mod repetat consumatorii să-și „reducă temporar” consumul, în urma micșorării livrărilor de către furnizorul rus Gazprom. Starea de alertă a fost anunțată miercuri, 14 octombrie, la două săptămâni după ce presiunea în sistemul de gaze a început să scadă, ca urmare a deciziei furnizorului rus de a-și restrânge și scumpi livrările. Întreprinderea MoldovaGaz, controlată de Gazprom, a recomandat consumatorilor industriali și casnici din Moldova să treacă la alte forme de combustibil, până când va fi semnat un nou contract de livrare a gazelor cu concernul de stat rusesc. De la începutul lui octombrie, Gazprom asigură doar 67% din necesitățile de consum ale malului drept al Nistrului. Reducerea este resimțită și pe malul stâng, unde Centrala termoelectrică de la Cuciurgan, controlată de Rusia, și care asigură malul drept cu circa 80% din necesarul de curent electric, a trecut parțial la cărbune pentru producerea de energie. Centrala de la Cuciurgan a anunțat o posibilă reducere a livrărilor.

Autoritățile pro-europene de la Chișinău negociază un contract nou, dar spun că discuțiile sunt complicate în condițiile unor prețuri record ale gazelor naturale pe plan internațional, care au crescut cu 600% față de începutul anului. După ședința de miercuri a Comisiei pentru Situații Excepționale, primul ministru Natalia Gavrilița a dat asigurări că Moldova nu va rămâne fără gaze:

„Ne dorim o prelungire a contractului în condițiile care au existat anterior. Partenerii noștri de negocieri au alte cerințe și așteptări. (...) Cert este că nu vom rămâne fără gaz natural. Problema care se pune este prețul pe care îl vom achita”, a spus premierul Natalia Gavrilița, adăugând că autoritățile examinează și „scenarii alternative”.

Vicepremierul responsabil cu sectorul energetic, Andrei Spînu, a declarat că guvernul caută furnizori în țările vecine România și Ucraina, iar deficitul de energie electrică, survenit concomitent cu cel de gaze, este suplinit deocamdată din sistemul energetic ucrainean.

Rusia a avertizat că Europa este în pragul unei crize a gazelor și a lansat o invitație la dialog, respingând totodată orice speculație că ar forța creșterea prețului. Sâmbătă, 16 octombrie, la televiziunea publică rusă, Aleksandr Novak, vicepremier responsabil cu chestiuni energetice, a făcut apel la liderii Uniunii Europene să negocieze. El a reluat teza Kremlinului și anume că Rusia își respectă toate contractele de lungă durată și că nu ar fi primit solicitări pentru livrări suplimentare, deși din rezervele europene ar lipsi circa 25 de milioane de metri cubi de gaz. Novak a atras atenția că livrările prin conducta Nord Stream 2, care urmează să aducă gaze direct din Rusia în Germania, prin Marea Baltică, ar calma tensiunile actuale de pe piaţa gazelor. Conducta a fost finalizată, dar autorităţile germane încă nu au autorizat funcţionarea ei, pentru că nu respectă noile prevederi europene legate de furnizarea și transportul gazelor. Preţurile europene de referinţă la gaze naturale au urcat din cauza nivelului redus al stocurilor și cererii ridicate din Asia, venită odată cu relansarea post-covid a economiei, dar și a întreruperilor în livrări de gaze din Norvegia. Creşterea preţurilor la energie a dus costurile la electricitate în Europa la cel mai ridicat nivel din ultimii ani şi este puţin probabil ca situaţia să se schimbe până la finele anului.

10 antreprenoare din regiunea transnistreană au obținut granturi din partea Suediei și Marii Britanii, în valoare de până la 10.000 dolari fiecare, pentru crearea afacerilor sau dezvoltarea întreprinderilor micro și mici. Acestea sunt câștigătoarele unui concurs public organizat de proiectul PNUD „Dezvoltarea capacităților de export pe malurile Nistrului” (AdTrade), la care au participat 102 femei antreprenoare din stânga Nistrului, a anunțat Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare în Moldova. Evenimentul online de decernare a certificatelor de grant a avut loc pe 13 octombrie. Proiectele câștigătoare prevăd crearea de noi servicii sau lansarea unor mărfuri inovatoare pe piață: fructe și legume procesate prin înghețarea de șoc, brânzeturi artizanale, înghețată produsă după o tehnologie italiană, ceaiuri din plante eco și din fructe de pădure, micro-verdețuri, produse apicole. De asemenea, vor fi create servicii noi: pentru verificarea calității culturilor cu folosirea unor echipamente de înaltă tehnologie, un studio video pentru organizarea evenimentelor online, un centru wellness și o cafenea specializată în prepararea clătitelor. Pe lângă ajutorul financiar nerambursabil, antreprenorii selectați vor mai beneficia pe parcursul următorilor doi ani de mentorat în afaceri. Susținerea inițiativelor antreprenoriale pentru crearea și dezvoltarea întreprinderilor de pe ambele maluri ale Nistrului este una din componentele de bază ale proiectului AdTrade. Pe lângă aceasta, proiectul oferă asistență pentru crearea unor legături comerciale pe termen lung între antreprenorii de pe ambele maluri ale Nistrului, stimulează și promovează exporturile de mărfuri și servicii din regiune.

Locuitorii din stânga Nistrului care vor să-și schimbe numărul de înmatriculare transnistrean al mașinii pe unul neutru se mai pot înscrie în rândul electronic abia pentru anul viitor. Toate locurile pentru acest an au fost ocupate. Numerele neutre permit șoferilor transnistreni să circule în străinătate și au devenit foarte solicitate după ce Ucraina a interzis, din 1 octombrie, circulația pe teritoriul său a mașinilor cu numere transnistrene. Până atunci, serviciul nu era foarte solicitat, iar administrația de la Tiraspol folosea ca argument propagandistic faptul că locuitorii regiunii nu sunt interesați să-și schimbe numerele de înmatriculare la mașini, spunând că doar 5% din proprietarii de autovehicule din regiune au schimbat numerele de înmatriculare. Miercuri, 13 octombrie, departamentul de interne de la Tiraspol a anunțat să la indicația liderului administrației nerecunoscute a regiunii Vadim Krasnoselski a fost deschisă înregistrarea în rândul electronic pentru perioada ianuarie – mai 2022.

Chișinăul și Tiraspolul au convenit încă în 2018 ca automobilele din regiunea transnistreană să fie înmatriculate cu numere „neutre” pentru a fi admise în traficul internațional, dar şi pentru ca autoritățile constituționale să poată documenta şi ţine evidența acestor mașini. În acest scop au fost deschise oficii teritoriale ale Agenției Servicii Publice a Republicii Moldova, la Tiraspol și Râbnița, și a fost simplificat mecanismul de acordare a acestor plăcuțe. Cerința trebuia să intre în vigoare încă pe 15 ianuarie 2021, dar a fost amânată până la 1 septembrie, pe motiv că populația nu a fost suficient informată. Deşi Chișinăul a cerut o nouă amânare a termenului de punere în practică a obligativității plăcuțelor neutre, Ucraina nu a ținut cont de acest demers și a închis accesul pe teritoriul său a mașinilor transnistrene de la 1 octombrie 2021.

***

Europa Liberă: Ce înseamnă în practică starea de alertă în sectorul gazelor naturale? Comisia pentru Situații Excepționale a anunțat-o, după ce micșorarea livrărilor de gaze de către Gazprom s-a resimțit amenințător în scăderea presiunii în conducte. Concernul rus de stat a redus livrările, acoperind acum doar 67% din consumul moldovean, imediat ce vechiul contract a expirat la 30 septembrie. Se negociază un contract nou, autoritățile pro-europene de la Chișinău spun că sunt negocieri complicate în condițiile unei crize energetice pe plan european, iar până se ajunge la o soluție au autorizat folosirea rezervelor de păcură pentru a compensa deficitul de gaze.

R. Moldova a declanșat alerta gazieră miercuri seara, după o ședință a Comisiei situații excepționale și la două săptămâni de când se confruntă cu un deficit de gaze, intervenit ca urmare a deciziei furnizorului rus de a-i restrânge și scumpi livrările.

Natalia Gavrilița, șefa executivului de la Chișinău, spune că negocierile cu Gazprom continuă, dar ele sunt complicate de situația generală de pe piață și prețurile cerute de furnizorul rus:

„Ne dorim o prelungire a contractului în condițiile care au existat anterior. Partenerii noștri de negocieri au alte cerințe și așteptări și cred că în săptămâna care vine multe lucruri se vor clarifica. În același timp, ne pregătim și de scenarii alternative”, a spus Gavrilița.

„Nu vom rămâne fără gaz. Problema care se pune e prețul pe care îl vom achita,” a mai spus prim-ministra.

Vicepremierul responsabil cu sectorul energetic, Andrei Spînu, a spus că guvernul caută furnizori în țările vecine România și Ucraina, iar deficitul de energie electrică, survenit concomitent cu cel de gaze, este suplinit deocamdată din împrumuturi din sistemul energetic ucrainean.

Guvernul și-a mobilizat totodată rezervele de păcură, a mai spus el, pentru a economisi și reduce consumul de gaze la Termoelectrica, iar centrala de la Cuciurgan va utiliza și cărbune, pe lângă metan, la producerea curentului electric, a mai afirmat viceprim-ministrul:

„Continuăm discuțiile cu Gazprom pentru un contract mai lung. În același timp, am abilitat Energocom să caute soluții de alternativă pentru achiziționarea de gaze. Deja avem mai multe propuneri, am discutat cu mai mulți traideri, așteptăm toate ofertele...”

Gazprom a redus, din 1 octombrie, cu o treime livrările către R. Moldova, Moldovagaz spunând că din cauza nerezervării prealabile de capacități, un argument ce pare nevalid însă, în condițiile în care rezervările se pot efectua zilnic, iar Ucraina spune că a pus la dispoziție părții ruse capacități gratuite pentru livrări către Chișinău.

La părerea observatorilor, situația s-ar explica mai degrabă prin considerente politice, Rusia încercând astfel să pedepsească R. Moldova pentru că la guvernare nu a ajuns un partid pro-rus.

Igor Dodon, liderul socialiștilor moldoveni, care a călătorit recent la Moscova, a spus la revenire că s-a rugat de concesii Chișinăului în criza legată de prețul gazelor.

Autoritățile oficiale au apelat, pe de altă parte, după ajutor în UE, Nicu Popescu, șeful diplomației moldovene, călătorind zilele trecute pentru discuții, inclusiv pe teme energetice, mai întâi la Bruxelles, iar apoi la București.

Gazprom îi vinde acum gaze R. Moldova cu 790 de dolari pentru mia de metri cubi, în timp ce guvernul își dorește să încheie cu furnizorul rus un contract de lungă durată, cu prețuri mult mai mici. Ceea ce s-a schimbat, față de alte crize din trecut, în poziția de acum a Chișinăului, e că R. Moldova poate conta, în premieră, pe un conector de gaz cu România, care va începe să funcționeze anul acesta după ce s-a încheiat construcția gazoductului Iași-Ungheni-Chișinău în urmă cu câteva săptămâni.

Sergiu Tofilat, expert de la Chișinău care a consiliat-o o vreme și pe președinta Maia Sandu în probleme energetice, spune că R. Moldova poate într-adevăr acum importa gaze din orice parte a lumii:

„În 2019, când expira contractul de tranzit al gazului prin Ucraina și, din cauza incertitudinilor, s-au făcut modernizări la gazoductul transbalcanic, care e și pe teritoriul nostru, și al României, și al Bulgariei - acum avem posibilitatea să aducem gaz în regim revers prin acest gazoduct. În plus, avem în partea de nord gazoductul Ananiev-Cernăuți-Bohoroceni, care intră în depozitele de gaz din Ucraina. Mai este gazoductul Iași-Ungheni -Chișinău. Deci avem din câteva surse posibile să aducem gaz.”

Pe de altă parte, rămâne în picioare însă problema prețurilor, autoritățile de la Chișinău admițând deja că atât din România, cât și din Ucraina livrările ar putea fi mai scumpe, ceea ce pentru R. Moldova ar fi o mare dificultate. O publicație economică de la Chișinău, mold-street.com, a estimat prețurile pe care poate conta Chișinăul din partea unor furnizori ucraineni la o mie de dolari pentru mia de metri cubi.

Sergiu Tofilat, fostul consilier prezidențial pe probleme energetice, se așteaptă ca eforturile autorităților să se îndrepte acum atât spre căutarea celor mai bune oferte, cât și a ajutoarelor financiare de la parteneri:

„Principalele volume, mai mult de jumătate, de gaz livrate țărilor din UE sunt pe contracte pe termen lung, unde prețul e fixat în funcție de cotațiile la petrol și e mult mai jos – în jur de 240-300 de dolari. Piața speculativă, piața spot, e mult mai mică și ea depinde de cerere și ofertă - aici prețurile sunt de 3-4 ori mai mari, ele variază de la o zi la alta și acum au coborât sub 1000 de dolari, dar existe premise pentru ieftiniri. R. Moldova contract pe termen lung nu mai are, deci va trebui să procure de pe piața speculativă. Deci, e greu de spus cu cât anume. Pentru moment, există traiderul de stat, Energocom, care trebuie să găsească gaz, iar guvernul – să găsească finanțe. Și guvernul va interveni cu compensații populației. Pe intern, va trebui să revizuim bugetul, să vedem dacă putem tăia din cheltuieli și să realocăm bani pentru compensații, și să ne adresăm la parteneri internaționali – BERD, BEI, FMI, să vedem ce fonduri putem găsi.”

Vorbind miercuri, imediat după anunțarea alertei gaziere, atât premierul Gavrilița, cît și vicepremierul Spînu au revenit la promisiunile legate de compensații, iar economiștii cred că R. Moldova va avea nevoie de aproape jumătate de miliard de lei pentru a face față actualei crize energetice.

***

Corespondenții noștri în stânga Nistrului au stat de vorbă cu oamenii întâlniți pe stradă la Tiraspol și Bender, întrebându-i dacă dificultățile resimțite de Republica Moldova generează ecouri și în regiunea transnistreană și dacă oamenii de acolo au îngrijorări legate de deficitul de gaze naturale și scumpirea acestora:

Vox populi:

- Noi nu trebuie să ne facem griji. Pentru noi își face griji Putin. Eu cred că noi vom avea gaze. Iar Moldova – ei au gazoductul de la Iași, vor schimba direcția către România și vor avea și ei gaze. Va fi același gaz rusesc, doar că ceva mai scump.

- Noi mizăm pe ajutorul Rusiei. Ei ne vor ajuta, ca de obicei.

- Avem aceeași țeavă cu Moldova. Eu cred că noi vom avea gaze, doar că în sfârșit va trebui să plătim. Noi, populația, plătim pentru gaze, la noi statul (administrația separatistă a regiunii transnistrene – n.red.) are datorii mari în fața Moldovei, din câte am auzit eu.

- Eu nu sunt prezicătoare ca să spun dacă acest lucru va afecta sau nu. Habar nu am. Dar, în caz de ceva, lemne avem destule în țară.

- Rusia ne va apăra și această criză nu ne va afecta. Pentru că noi primim gazele nu din Moldova, ci din Ucraina, și gazul care trece în tranzit spre Ujgorod trece pe la noi. Mai ales că Putin a spus acum că va majora chiar volumele de gaze către Ucraina. Totul va fi bine, nici nu vreau să mă gândesc că ar putea fi altfel.

- Eu cred că acest lucru ne va afecta. Mai devreme sau mai târziu, acest lucru ne va afecta, pentru că noi nu avem gazul nostru și depindem de gazele altora, să o spunem așa. Ce vom face – acest lucru nu-l decidem noi, populația. Va decide conducerea și cei care trebuie să răspundă pentru asta.

***

Europa Liberă: Noul șef al delegației Uniunii Europene, letonul Jānis Mažeiks, a vorbit într-un interviu cu Europa Liberă despre cum vede el perspectivele reglementării transnistrene. Un interviu realizat de Valentina Ursu, în traducerea oferită de Delegația Uniunii Europene.

Europa Liberă: Există dosarul transnistrean, în cadrul formatului de negocieri „5+2” Uniunea Europeană este observator. Ce ne puteți spune Dvs. despre evoluțiile pe marginea acestui caz?

Jānis Mažeiks: „Uniunea Europeană, după cum ați spus, este un observator în cadrul formatului „5+2” și, eu aș spune, chiar un observator activ. Noi considerăm că acest format este cel mai potrivit pentru identificarea unei eventuale soluții. Noi am văzut recent că vizita ministrei de externe, Ann Linde, care este președinta în exercițiu a OSCE, a vizitat ambele maluri ale Nistrului și a discutat inclusiv posibilitatea organizării unei întâlniri în formatul „5+2” în acest an. Noi sprijinim această inițiativă și sperăm că întâlnirea va avea loc.

Cât privește poziția Uniunii Europene cu privire la o eventuală soluție a conflictului, noi considerăm că soluția trebuie să fie identificată cu respectarea integrității teritoriale a Republicii Moldova, a suveranității Republicii Moldova, în limitele frontierelor recunoscute la nivel internațional cu un statut special pentru Transnistria.

Cât privește ajungerea la o soluție, eu sper că va fi posibil acest lucru. Cu siguranță că ar trebui să existe și o bunăvoință în acest sens. Eu, cel puțin, văd o dorință de a avansa, de a avansa încet, de a face unele lucruri care sunt posibile și apoi de a vedea alte lucruri care sunt posibile, care ar putea să ne ajute să mergem înainte.

În afară de faptul că Uniunea Europeană este observator în formatul de negocieri, noi de asemenea sprijinim așa-numitele măsuri de consolidare a încrederii, pașii concreți de care beneficiază cetățenii care locuiesc pe ambele maluri ale râului.”

Europa Liberă: Excelență, admiteți că, dacă Federația Rusă și-ar retrage armata de pe teritoriul Republicii Moldova rezolvarea conflictului transnistrean ar fi mai ușoară?

Jānis Mažeiks: „Subiectul respectiv s-a discutat inclusiv la ONU. În cadrul Adunării Generale a fost adoptată o rezoluție cu privire la retragerea trupelor străine de pe teritoriul Republicii Moldova.

Însă subiectul respectiv face parte din istoria mai complexă, din tabloul mai complex, deci nu poate fi privit separat și părțile urmează să discute subiectul respectiv. Cadrul este clar: această prezență trebuie să plece. Însă trebuie să fie realizat acest lucru într-un context mai complex, ținând cont de mai multe lucruri.

Deci, Federația Rusă face parte din cadrul de activitate în acest sens și, dacă o parte are un interes la un anumit subiect, respectiv ea își va urmări acest interes și în pașii care urmează. Realitatea este de așa natură că părțile urmează să discute subiectul respectiv.”

Europa Liberă: În mediul experților deseori se vorbește despre un paradox. Exporturile cele mai mari ale regiunii transnistrene sunt pe piața Uniunii Europene, iar când e vorba despre politic ei spun că doar o alipire de Federația Rusă ar fi soluția cea mai bună. Cum este înțeles acest lucru – exportăm pe piața Uniunii Europene, dar vrem să ne alipim la Federația Rusă?

Jānis Mažeiks: „Eu nu aș dori acum să mă aprofundez în istoria Republicii Moldova, dar ceea ce ați menționat Dvs. este un adevăr care încurajează. Într-adevăr, comerțul regiunii transnistrene este sau cu restul Republicii Moldova, sau cu țările membre ale Uniunii Europene, ceea ce ne spune că există evident un interes de a coopera și, ulterior, de a face niște pași pragmatici spre o soluție, pentru că factorii care ar determina ceea ce ați spus Dvs. ar fi chiar și aflarea în același spațiu informațional. Repet: este un subiect complex, o problemă complexă pentru care nu există o soluție simplă.”

Europa Liberă: A propos, ce părere aveți despre securitatea informațională și problema propagandei aici, în Republica Moldova?

Jānis Mažeiks: „Subiectul respectiv provoacă îngrijorări evidente, și nu doar în contextul pandemiei de COVID-19, subiect despre care vorbesc și oficialii din partea guvernului. De exemplu, aceeași problemă cu vaccinarea. În Republica Moldova, problema respectivă există nu din cauză că lipsesc vaccinurile, ci din cauză că nu există dorință, iar lipsa de dorință este cauzată, nu în ultimul rând, de faptul că se răspândesc informații false inclusiv pe rețele de socializare.

Uniunea Europeană lucrează la acest subiect, de exemplu, există așa-numitul proiect StratCom East, unde se dezmint mai multe mituri cu referire la pandemia de COVID-19, cu referire la diverse procese politice. De fapt, orice țară ar trebui să lucreze cu cetățenii săi la acest capitol, astfel încât să existe o informație în care pot să aibă încredere persoanele respective. Dar pentru aceasta e nevoie în primul rând de presă independentă și puternică, și Uniunea Europeană sprijină presa independentă. Și e nevoie de gândire critică, adică atunci când vezi o informație trebuie să-ți pui întrebarea: eu pot să am încredere în această informație, sursa este credibilă, în informație se menționează ceva surse, eu pot să am încredere în informația dată și, mai ales, eu trebuie să o distribui mai departe?

Și cred că cel mai bun loc pentru a asigura acest lucru ar fi nivelul educațional, pentru că gândirea critică și alfabetismul informațional se dezvoltă anume aici.”

Europa Liberă: Ce mesaj aveți pentru cetățenii Republicii Moldova, pentru că societatea moldavă mai rămâne a fi divizată, unii cred că beneficiile sunt doar dacă țara se apropie mai mult de Uniunea Europeană, dar mai sunt și alții care cred că beneficii pot fi dacă Republica Moldova se apropie mai mult și de Federația Rusă. Geopolitica încă își mai lasă amprenta. Ce le transmiteți cetățenilor Republicii Moldova?

Jānis Mažeiks: „Geopolitica cu siguranță își lasă amprenta asupra oricărei țări și la fel parte din viața oricărei țări fac și discuțiile privind viitorul dorit pentru această țară – să fie de orientare de stânga, să fie de orientare de dreapta, să se alăture la o organizație sau la o altă organizație. Până la urmă, cetățenii vor decide care ar fi cel mai potrivit viitor pentru Republica Moldova.

Însă eu, în calitate de cetățean al Uniunii Europene și în calitate de reprezentant al Uniunii Europene, aș putea spune că văd mai multe avantaje pentru cooperare acum și pe viitor. Aveți frontieră cu Uniunea Europeană, cetățenii pot călători în Uniunea Europeană nestingherit, unii lucrează în Uniunea Europeană pentru a-și sprijini familiile și beneficiază la fel de mai multe lucruri oferite de Uniunea Europeană. Ei pot reveni în țară cu mai multe cunoștințe și experiențe noi ca să-și pornească o afacere, de exemplu.

Cooperarea cu Uniunea Europeană a adus, de asemenea, la îmbunătățirea standardelor de viață pentru cetățeni, în general, fie că e vorba de produse alimentare, fie că e vorba de calitatea apei. Același Acord privind schimbul liber și aprofundat cu Uniunea Europeană a adus beneficii clare pentru malul drept și pentru malul stâng al Nistrului. Ați menționat acest lucru și au văzut și dânșii un avantaj în cooperarea respectivă. Uniunea Europeană este cel mai mare partener comercial pentru Republica Moldova, este piață pentru două treimi din exporturile moldovenești. Deci, astea toate fiind spuse, pot zice că o cooperare mai apropiată cu Uniunea Europeană este în interesul cetățenilor Republicii Moldova.”

Europa Liberă: Interviul integral cu noul șef al delegației Uniunii Europene, Jānis Mažeiks, îl puteți găsi AICI.

***

Europa Liberă: Un recent studiu realizat de organizația cehă People in Need, specializată pe respectarea drepturilor omului, a analizat situația societății civile din Ucraina, Georgia și Moldova, iar un sub-capitol a vizat și contextul în care lucrează societatea civilă din regiunea transnistreană. Despre principalele constatări și concluzii ale acestui studiu am discutat la Praga cu Nadia Ivanova, director adjunct al Centrului pentru drepturile omului și democrație al organizației cehe People in Need.

Europa Liberă: Mulți experți de la Chişinău afirmă să în regiunea transnistreană nu există societate civilă și că organizațiile care lucrează acolo într-o mare măsură sunt controlate de administrația de la Tiraspol. În opinia Dvs., în ce măsură această constatare este corectă și ce se întâmplă în Transnistria cu societatea civilă? Am observat o anumită dezvoltare a acesteia după ce au început măsurile de încredere și au venit anumite fonduri, finanțări special pentru proiecte comune pentru cele două maluri ale Nistrului. Dar în ce măsură organizațiile de acolo reprezintă într-adevăr vocea oamenilor din regiune?

Nadia Ivanova: „Nu aș fi de acord cu afirmația că societate civilă în regiunea transnistreană nu există, măcar și pentru faptul că văd un pic mai larg conceptul de societate civilă. Atâta timp cât există oameni care încearcă să facă ceva bun și să schimbe lucrurile în bine, acest lucru se numește societate civilă.

Societățile civile de pe cele două maluri nu pot fi comparate – vorbim despre contexte diferite, situații diferite și ar fi nedrept să afirmăm că pe malul drept societatea civilă există, iar pe cel stâng – nu.”

Europa Liberă: Eu am exagerat puțin, intenționat, când am formulat întrebarea.

Nadia Ivanova: „De fapt, nu ați exagerat foarte mult, pentru că am auzit aceste opinii de multe ori de la experții din Chişinău.

În regiunea transnistreană indiscutabil există societate civilă. Aceasta se dezvoltă cu totul diferit decât cea de pe malul drept – în condițiile unor limitări dure din partea așa-numitor autorități locale. Aceasta se dezvoltă destul de constant, dacă ținem cont de faptul că avem un regim mult mai autoritar decât cel de pe malul drept.

Societatea civilă a apărut acolo demult, aceasta a fost persecutată de autoritățile locale, mai mult sau mai puțin, pe parcursul tuturor celor 30 și ceva de ani de existență a problemei transnistrene . În acest moment, vedem o situație în care atacul asupra societății civile din partea autorităților de facto este mult mai accentuat decât acum câțiva ani, comparabil, poate cu ce a fost acum 10 ani, în timpul primului de-facto președinte.

În ceea ce privește măsurile de încredere, acestea indiscutabil sunt un instrument care a apărut pentru ca donatorii să vină în regiune. E adevărat că evaluarea noastră a acestor măsuri de consolidare a încrederii este foarte rezervată, ca să spunem așa.”

Europa Liberă: Și la Chişinău opiniile sunt împărțite.

Nadia Ivanova: „Da, am discutat mult și cu colegii din Chişinău, și cu cei din Transnistria, iar opinia celor din societatea civilă din Transnistria este încă și mai rezervată.

La un moment dat, cam acum 15 ani, donatorii și partenerii internaționali ai Moldovei au început să înțeleagă că soluționarea problemei transnistrene nu avansează, că este un conflict înghețat și că acesta din păcate nu este o prioritate pe agendă în Moldova. Dar, în același timp, aceasta este o problemă de securitate pentru comunitatea internațională, astfel încât trebuie să existe niște pârghii de a influența situația de acolo. Și încă până la apariția măsurilor de promovare a încrederii donatorii au început să vină în regiune și să lucreze cu organizațiile locale. Și evident că acest lucru a generat o anumită creștere și extindere a societății civile.

Dar totuși trebuie să înțelegem că această situație are foarte multe limitări. În primul rând, majoritatea donatorilor nu merg în regiune pentru monitorizarea propriilor proiecte – așa cum merg pe malul drept, așa cum merg în orice altă țară din lume. De ce – este o altă întrebare. Unii au restricții pur diplomatice, dacă vorbim despre donatori guvernamentali, alții au pur și simplu niște preconcepții. Noi, People in Need, am mers acolo ani de zile și am monitorizat programele noastre și nu am avut probleme foarte mari, până la un moment dat.

În al doilea rând, discuția directă dintre donatorii internaționali și societatea civilă transnistreană se lovește de o anumită sensibilitate a societății civile de pe malul drept, care consideră că Transnistria fiind parte a Moldovei, donatorii trebuie să discute cu societatea civilă din Republica Moldova, iar ong-urile transnistrene trebuie să fie tratate ca organizații din Republica Moldova. O anumită logică aici există, dar realitatea este de așa natură că această abordare nu este chiar adevărată.

Mulți ani am încercat să vorbim despre necesitatea ca organizațiile transnistrene să fie incluse în anumite platforme moldovenești. Aici apar însă o mulțime de probleme, banale în esență. De exemplu, faptul că 95% din reprezentanții societății civile din Transnistria nu vorbesc limba română. Și nu doar că nu o vorbesc, ei nici măcar nu o înțeleg. Pentru că ei nu au niciun fel de acces la limba română.”

Europa Liberă: Da, limba română nu există în câmpul informațional în Transnistria.

Nadia Ivanova: „Așa cum la noi în Cehia nu întâlnești limba română, la fel este și în Transnistria. Iată de ce trebuie să dai dovadă de foarte multă dorință, răbdare și insistență pentru a învăța limba și a o vorbi, pentru a participa normal la activitățile societății civile de pe malul drept al Nistrului.

În al doilea rând, avem și o anumită neîncredere din partea ambelor părți. Așa că „consolidarea măsurilor de întărire a încrederii” este o denumire foarte bună pentru program. Altceva este felul în care acesta este implementat.

Spuneam că oamenii de pe malul drept al Nistrului consideră că toată societatea civilă de pe malul stâng este controlată de autorități, că este absolut pro-rusă, că este pentru separarea de Republica Moldova și tot așa. Ceea ce este complet eronat. Opiniile privind soluționarea conflictului acolo sunt la fel de diverse pe cât de diverși sunt și oamenii care locuiesc acolo. Și în mod sigur acolo există un număr mare de organizații și activiști adevărați care nu au nicio legătură cu procesele politice dintre malurile drept și stâng. Ei sunt ostatici ai situației, la fel cum sunt și cei 300 și ceva de mii de oameni rămași să locuiască acolo.

Respectiv, donatorii au venit, au început să investească bani cu foarte mare precauție și au stabilit anumite relații cu anumiți jucători mari. Pentru că, cu cât e mai mare grantul, cu atât mai mic este numărul de granturi acordate și cu atât mai ușor este de monitorizat procesul. Este mult mai simplu decât să acorzi un număr mare de granturi mici și să ai multe dificultăți la monitorizare, mai ales că nimeni nu merge în Transnistria.

Și acest lucru a creat o anumită neproporționalitate și o anumită dualitate în societatea civilă din regiunea transnistreană. Acum acolo există organizații mari care știu să lucreze cu donatorii mari, știu să obțină granturi mari și știu cum să le gestioneze…”

Europa Liberă: Dar organizații de felul acesta sunt doar câteva.

Nadia Ivanova: „Da, ele sunt puține pentru că nu sunt chiar atât de mulți donatori care oferă sume mari pentru Transnistria. Așadar, astfel de organizații există, dar acestea știu cu siguranță că nu pot lucra cu anumite subiecte, pentru că acestea nu convin donatorilor, care nu vor să facă valuri și să enerveze chiar de tot autoritățile de facto. Iar, pe de altă parte, și pentru organizațiile propriu-zise este destul de periculos, pentru că riscul de a intra în vizorul mașinăriei represive locale crește proporțional cu sumele pe care le au în gestiune.

Există și altă categorie de organizații, care vor să se ocupe de subiecte grele, care vor să vorbească despre încălcarea drepturilor omului, despre sistemul de justiție, despre tortura în închisori… Însă pentru aceste organizații nu este chiar atât de ușor să găsească donatori, inclusiv pentru că donatorii care reprezintă anumite instituții cer printre altele ca aplicații să fie înregistrați pe malul drept al Nistrului. Ceea ce este foarte greu, inclusiv pentru că imediat după ce se înregistrează la Chişinău activiștii sunt vizitați de reprezentanți ai MGB-ului de la Tiraspol cu întrebarea „Pentru ce?”.

Iar pentru înregistrare, vă spuneam deja, este nevoie de limba română, pentru că și înregistrarea, și toată partea administrativă se face în română.

Al treilea impediment este impozitarea dublă, pentru că organizația trebuie să plătească impozite și pe un mal, și pe celălalt. Și așa mai departe. Sunt un milion de probleme absolut pragmatice care nu se soluționează și nimeni nu vrea să se ocupe de asta.

În plus, în momentul în care ei reușesc totuși să parcurgă tot acest proces, să primească aceste granturi din partea acelui număr foarte mic de donatori care sunt de acord să dea bani pentru temele foarte sensibile și serioase legate de încălcarea drepturilor omului, aceste organizații intră în vizorul mașinii represive create de de-facto autoritățile din Transnistria. Pornind de la Legea cu privire la agenții străini, care este mult mai dură decât cea rusească. Cred că Duma de stat are ce învăța de aici. Legea transnistreană conține o listă cu activitățile care sunt interzise, spre deosebire de legea rusească, în care se spune că organizațiile pot activa în continuare, doar că sunt etichetate drept „agenți străini”. În Transnistria însă activitățile sunt pur și simplu interzise. Iar lista acestor interdicții conține cam tot ce poate face societatea civilă.”

Europa Liberă: Se pare că elevul și-a depășit profesorul.

Nadia Ivanova: „Cred că da, cred că pot fi mândri. Pe lângă această lege mai există și Strategia de combatere a extremismului, unde societatea civilă în general este descrisă drept o amenințare potențială pentru securitatea Transnistriei. Respectiv, oamenii care încep să se dea cu părerea pe rețelele de socializare sunt declarați extremiști. Tendință care, de altfel, a devenit și ea una pan-regională. După care lista continuă cu tot felul de procese judiciare, controale, amenzi…

În timpul pandemiei de covid, la toate astea s-a adăugat închiderea completă a frontierei administrative și imposibilitatea de a ieși din regiune, emigrarea și alte lucruri care în Transnistria oricum sunt foarte grave. Și în consecință rezultă o societate civilă care vrea să facă ceva, are multe idei, este gata să se ocupe de asta, are mult curaj, dar nu are resurse și posibilități, sunt multe impedimente din partea statului și în general este mai simplu să pleci în străinătate.”

Europa Liberă: Și rămân doar câteva organizații care încearcă să mai facă câte ceva…

Impresia generală este că am discuta despre perioada stalinistă. Dacă am lua ceea ce povestește Nadia Ivanova și am da să asculte cuiva care nu știe contextul, ar avea impresia că vorbim despre realitățile anilor represiunii staliniste…

Nadia, te rog să spui care sunt trei cele mai mari probleme ale societății civile.

Nadia Ivanova: „Cred că cea mai mare problemă a societății civile din Transnistria este faptul că nu este recunoscută - și nu mă refer la Transnistria ca regiune, subliniez, ci doar la societatea civilă de acolo. Statutul nerecunoscut se resimte la foarte multe nivele – de la cel administrativ, adică dificultățile la înregistrare despre care vorbeam mai sus, la accesul la justiție. Există acces doar la justiția din regiune și înțelegem foarte bine cu ce se termină de fiecare dată orice încercare de a apela la justiția de acolo. Deși recent am avut un caz când juristul Centrului Apriori de la Tiraspol a câștigat un proces și acțiunile miliției transnistrene au fost declarate ilegale. Se întâmplă și așa ceva, dar mai degrabă ca excepție. De principiu însă nu există acces la o justiție obiectivă.

Statutul nerecunoscut al organizațiilor transnistrene se mai resimte și prin faptul că nu sunt percepuți drept societate civilă de colegii de pe malul drept, dar și de colegii din comunitatea internațională. Sunt oameni care există într-un soi de vacuum și care, în încercarea de a-l depăși, consumă exagerat de mult timp și energie. Aceasta este prima problemă, una dintre cele mai importante.

Altă problemă este că lipsa de flexibilitate a donatorilor internaționali are un impact direct asupra calității serviciilor și produselor pe care le oferă organizațiile transnistrene. Pentru că de cele mai multe ori acestea trebuie să-și adapteze specificul activităților la ofertele pe care le au donatorii, inclusiv la temele pe care aceștia sunt gata să le finanțeze, în loc să facă lucruri de care chiar este nevoie în regiune. De multe ori pur și simplu nu există posibilitatea de a găsit bani pentru lucrurile cu adevărat importante.

Și mai este și problema că acele granturi sunt foarte mari. Pur și simplu pentru că așa este mai comod donatorilor. Iar în Transnistria există organizații care cu 10-15 mii de dolari pe an sunt capabile să facă mai multe decât altele cu 60 de mii.

Iar a treia problemă este, evident, situația politică din regiune, când autoritățile de facto creează mecanisme de represiune pentru a lupta cu orice fel de gândire liberă și a limita din toate părțile posibile activitatea societății civile. Și, după cum spuneam, nu există niciun fel de metode recunoscute, reale pentru ca oamenii din regiune să se poată apăra.

Acestea cred că sunt trei cele mai importante probleme care limitează activitatea societății civile pe malul stâng și nu permit dezvoltarea organizațiilor de acolo.”