Despre noua și vechea garnitură guvernamentală de la Chișinău, un dialog, ca în fiecare zi de joi, cu istoricul Gheorghe Cojocaru.
Gheorghe Cojocaru: „Președinția și Partidul Acțiune și Solidaritate, aflat la putere astăzi, s-au ținut de cuvânt și au respectat toate procedurile constituționale pentru a forma noul Guvern săptămâna aceasta. Prim-ministrul desemnat, Natalia Gavriliță, este așteptată mâine în Parlament pentru a prezenta programul de guvernare și componența Guvernului. Cu cele 63 de voturi ale Partidului Acțiune și Solidaritate, Guvernul Gavriliță se va instala fără emoții și, spre deosebire de guvernele din ultimii ani, ar putea să se bucure de susținerea parlamentară necesară pentru un mandat deplin de 4 ani.”
Europa Liberă: Ați spus că ar putea să se bucure de susținerea parlamentară, eventual dacă nu vor apărea surprize așteptate sau mai puțin așteptate care să dea peste cap această prognoză. Până atunci însă, aruncând o privire asupra încă actualului Cabinet de miniștri, în frunte cu Aureliu Ciocoi, aflat în demisie încă de la sfârșitul anului trecut, ce se poate spune despre acest Executiv, ce moștenire lasă el?
Gheorghe Cojocaru: „Guvernul care trebuia să plece odată cu demisia fostului prim-ministru Ion Chicu, însă care și-a întins provizoratul pentru mai bine de 8 luni de zile, este o reminiscență a raportului de putere din fostul Parlament, controlat de socialiști și de interesele obscure ale lui Ilan Șor, și ale fostei președinții a lui Igor Dodon. După victoria de anul trecut a Maiei Sandu la alegerile prezidențiale, acest Guvern s-a menținut mai mult decât s-a crezut, trebuind să asigure, vrând-nevrând, un echilibru fragil între Președinție și fosta majoritate parlamentară ostilă președintei Maia Sandu. Dacă Guvernul le-a servit socialiștilor lui Igor Dodon iluzia menținerii sau revenirii la putere, pentru fosta opoziție el a avut rolul de paratrăsnet pe timp de furtună electorală. Ajuns la finiș, după un mandat extrem de complicat în aceste vremuri de pandemie, actualul Guvern nu lasă totuși în urma sa un dezastru, ci niște alegeri parlamentare anticipate din care, iată, a rezultat o guvernare pro-europeană.”
Actualul Guvern nu lasă totuși în urma sa un dezastru...
Europa Liberă: Și totuși să amintim că la timpul respectiv Executivul, în frunte cu Ion Chicu, a fost numit „guvernul consilierilor”, pe atunci consilieri ai președintelui Igor Dodon. Și acum vedem în garnitura guvernamentală mai mulți consilieri ai președintei Maia Sandu. Se repetă aceeași poveste, același scenariu?
Gheorghe Cojocaru: „Ales prin vot popular, președintele este cel care în ochii oamenilor poartă răspunderea pentru tot ce întâmplă, chiar dacă are prerogative limitate de exercitare a mandatului prezidențial. Mai curând, completarea componenței Guvernului cu consilieri de la Președinție îi oferă președintelui niște garanții că programul său va fi realizat, îi oferă mai multă certitudine în privința unei relații strânse cu Executivul și nu este neapărat un act condamnabil în sine, mai ales că, până la urmă, Parlamentul este cel care decide. Problema fostului „guvern al consilierilor” lui Igor Dodon a fost însuși Igor Dodon, care s-a compromis în văzul tuturor și aceasta s-a proiectat de la bun început asupra Executivului de atunci. Guvernul care va fi votat mâine pleacă din altă postură, iar rezultatele vor fi cele care vor face diferența în comparație cu fosta guvernare.”
Europa Liberă: Guvernul care urmează să fie învestit vineri în Legislativ, Guvernul Gavriliță, după cum s-a propus, va avea mai multe ministere, în loc de 9 vor fi 13 și 4 vicepremieri. Dvs. cum credeți, este această structură una optimă pentru planul numit destul de ambițios de reforme, pe care și-l propun șefa Executivului desemnată și Partidul Acțiune și Solidaritate?
Gheorghe Cojocaru: „Probabil așa s-a considerat că aceasta este structura optimă și experiența din ultimii ani a arătat că aglomerarea unor diverse departamente sub acoperișul unuia și aceluiași minister nu ar fi eficientă. Dacă și cheltuielile indispensabile se vor încadra în limitele bugetare actuale, modificările de structură operate nu vor fi deloc o problemă. Mai degrabă, problema este în teritoriu, acolo unde din guvernare în guvernare se perpetuează un sistem administrativ costisitor și greoi, moșit încă de fostul Partid Comunist după cel de-al Doilea Război Mondial.”
