Manifestația de azi din fața Curții Constituționale de la Chișinău – în fapt un protest față de deciziile majorității parlamentare, dominată de socialiști, împotriva judecătorilor Curții Constituționale – este pezentată de G4Media. Mădălin Necșuțu reface succesiunea evenimentelor adăugând și ceea ce nu fusese prins în presa zilei de vineri : respectiv anularea, vineri seară, de către Curtea Constituțională a chiar a deciziilor luate în acea zi de Parlament: anume demiterea din funcția de președinte al Curții a judecătoarei Domnica Manole și numirea abuzivă a doi noi membri ai Curții. Apar în text și evoluțiile de azi. Procuratura generală a admis sesizarea formulată de Partidul Acțiune și Solidaritate, în care procurorilor li se cere să examineze „pretinse fapte de uzurpare a puterii de stat” și să tragă eventual la răspundere penală persoanele vinovate.
Istoria relației dintre România și Rusia este diferită de istoria relației dintre alte țări și Rusia
Mihai Roman semnează tot pe G4Media o analiză pe tema valului de expulzări de diplomați ruși de către state est-europene, sub acuzația de spionaj. Cehia a expulzat 18 diplomați ruși, ceea ce a produs expulzări „din solidaritate cu Cehia” și în alte țări, „cu excepția notabilă a Ungariei”, scrie autorul. Un comunicat al Ministerului Român de Externe a informat azi că și România îl expulzează pe adjunctul atașatului militar al Moscovei la București, declarat persona non grata. Analistul pune totul în context amintind că în 25 martie Însărcinatul cu afaceri al SUA la București vorbea, într-un interviu pentru G4Media, despre implicarea Rusiei în campanii de manipulare în Europa, precizând însă că, la data respectivă nu existau încă indicii că în România s-ar întâmpla așa ceva. „Istoria relației dintre România și Rusia este diferită de istoria relației dintre alte țări și Rusia”, a fost opinia diplomatului american.
Iulian Chifu susține în analiza sa din Adevărul (secțiunea bloguri) că a venit timpul să fie pusă pe masă, deschis, nu la cald, ca acum, problema personalul Ambasadelor Federaţiei Ruse în lume. Rusia are un număr foarte mare de diplomați în ambasadele sale și, deși se știe că o parte sunt spioni sub acoperire, în general lucrurile nu ajung la marele public. Expulzările de diplomați, explică Chifu, au dezavantajul major că, dacă e vorba de cineva cu misiuni de resortul serviciilor secrete, acela nu mai poate pasa succesorului agenda legăturilor din țara gazdă. „Discuţia pragmatică privind dimensiunea personalului diplomatic trebuie făcută şi convenită în termenii ce rezultă din învăţămintele Cehiei”, scrie Chifu. Dar e nevoie de „un aranjament din timp, la rece, pe bază de negocieri directe”, care „poate duce la o reprezentare corectă şi la costuri reciproce echivalente în cazul acţiunilor neconforme cu statutul diplomatic şi a sancţiunilor” ce decurg de aici.
În săptămânalul Newsweek, editorialul lui Ovidiu Nahoi are ca temă importanța strategică a orașului Odesa. Face o scurtă istorie a fondării marelui port, pe vremea Ecaterinei a II-a. Odesa „a fost de atunci, scrie Nahoi, fereastra deschisă a spațiului rus către Europa sudică. Așa cum Sankt Peterburg, fondat la începutul aceluiași secol de către Petru cel Mare, reprezintă poarta spre Europa nordică”. Oraș multietnic, dar în care 60% nu sunt ruși, ci ucraineni, Odesa e dominată dintotdeauna de „o elită politico-economică animată de un puternic spirit independent”. Oricât de aproape este de Crimeea, Rusiei îi va fi greu să captureze această „nucă tare”, deși asta le-ar face dorita joncțiune către Transnistria și către Gurile Dunării.
