Diana Guja: născută la 1 octombrie 1981 în Chișinău. A absolvit Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea Jurnalism și Științe ale Comunicării. Și-a început cariera în presa scrisă la „Jurnal de Chișinău” în 2000, a trecut prin televiziune, începând ca reporter, continuând ca producătoare la Jurnal TV. După o pauză de câțiva ani, revine în televiziune în calitate de co-moderatoare a emisiunii Optmart SRL la TV8. În cea mai mare parte a timpului, face comunicare pentru organizațiile societății civile și scrie pe blog.
Luni
De multe ori mă gândesc că, dacă am fi mai iubitori față de noi înșine, dacă am scădea din așteptările pe care le avem față de viață (uneori de-a dreptul irealizabile), dacă ne-am da răgaz, dacă ne-am permite vulnerabilitatea, oboseala și imperfecțiunea, dacă am vorbi fără ocolișuri și auto-cenzură despre nevoile și limitele noastre, am fi cu mult mai echilibrați, sănătoși și împliniți. Dar și mai puțin expuși manipulărilor și intervenției în psihicul nostru din exterior.
Marți
Am vorbit cu o prietenă. O femeie care a îndrăznit să facă carieră, fără rușine și reținere. Ea mi-a povestit că după un eveniment din industria ei, la care a susținut un discurs, a fost atenționată „amical”, „să nu fie atât de emotivă”.
O femeie, cât de profesionistă nu ar fi, este taxată dur, dacă nu afișează rezervă, eleganță și rafinament, dacă nu își cunoaște locul, nu-și reglează tonalitatea vocii și nu-și domolește intonațiile.
Femeia trebuie ținută în frâu. Și încă ceva - în această istorie, ca și în multe altele de acest gen, recomandările „amicale” sunt, aproape în exclusivitate, oferite tot de femei.
Miercuri
Am fost la mama. În mijloc de zi, ca să mănânc căpșuni. Această libertate de a-ți întrerupe programul de lucru pentru a petrece câteva clipe cu cei apropiați o consider cea mai importantă și de preț reușită a mea. E atât de prețios să ai timp să te uiți în interiorul unei flori, să vorbești despre nimicuri cu oamenii dragi, să mergi și să caști gura prin părți, să te întinzi și să te uiți în pod, imaginându-ți că plutești pe o barcă...
Joi
Acum câteva zile am descoperit că una dintre provocările pe care mi le-am pus pentru viitorul apropiat a fost realizată cu succes și anume, să mă descotorosesc de pungile de plastic pe care le păstram într-un sertar din bucătărie.
Uitasem cu desăvârșire cum a fost viața până la această râie, care sunt pungile de plastic în casă. Într-un timp erau peste tot - în sertarul cu pricina, în frigider și congelator, ambalând grijuliu legume, carne, brânză, fructe, în varianta „pungă, în pungă și ambele în altă pungă”; în dulapul cu provizii, în varianta „pachet de orez, păstrat în pungă de plastic” sau „ovăz ambalat în hârtie, păstrat în pungă de plastic”. Acum, să mă întrebați „de ce?”, nu aș ști ce să vă răspund.
Așa au fost timpurile, e tot ce-mi vine în minte.
Vineri
Intrând tiptil la o întrevedere cu înalți oficiali ONU pentru a face niște fotografii, am fost luată prin surprindere, când cineva dintre cei prezenți în sală mi s-a adresat pe nume, invitându-mă să mă prezint. „Diana Guja, PR Managerul organizației”, am răspuns automat, deși nu-mi place să mă prezint ca PR Manager, apoi am adăugat: „Eu nu voi sta aici”. Probabil a fost una dintre cele mai prostești și neprofesioniste reacții pe care am avut-o în toată experiența mea de „PR Manager”. O fi oboseala, m-am gândit. Dar să obosești e uman. O fi oboseala, m-am gândit.
Să obosești e uman. Chiar și neobositul nostru coordonator, Vlad Plahotniuc, într-o zi obosește. Dar, după ce a ieșit azi în fața publicului, bronzat și relaxat, și ne-a promis că revenim la normalitate, m-am liniștit. Lucrurile revin la locul lor. Odihnă plăcută tuturor!