Regiunea transnistreană face comerț cu 20 din cele 28 de state membre UE, piața europeană absorbind peste 70 la sută din exporturile regiunii. Piețele României, Italiei, Poloniei și Germaniei au absorbit în ultimii 10 ani 85-90 la sută din aceste exporturi, în valoare de 2 miliarde 263 milioane dolari. România a importat în această perioadă din regiunea separatistă a Republicii Moldova produse în valoare de peste un miliard de dolari. Sunt date prezentate la Tiraspol la o masă rotundă dedicată impactului pe care l-au avut asupra regiunii transnistrene apropierea Republicii Moldova de UE în cei 10 ani de când este în vigoare proiectul Parteneriatul Estic al Uniunii Europene, transmite corespondentul nostru Vasili Kovali.
Comerțul bilateral dintre Uniunea Europeană și Transnistria este principalul instrument de soft-power al influenței europene în regiune, instrument care este foarte probabil să deschidă pe viitor și posibilități politice pentru UE, este una dintre concluziile formulate de experții de la Tiraspol.
Expertul Institutului de studii social-politice și dezvoltare regională de la Tiraspol, Andrei Mospanov, a elaborat un studiu asupra tendințelor de transformare a economiei transnistrene în ultimii 10 ani și a prezentat principalele concluzii în cadrul evenimentului.
Relațiile privilegiate ale economiei regiunii transnistrene cu țările Uniunii Europene au început cu mult timp înaintea proiectului Parteneriatul Estic, și asta, în pofida declarațiilor belicoase ale administrației transnistrene la adresa țărilor europene, în special la adresa României, și a propagandei oficiale anti-europene de la Tiraspol. În 2008 a apărut regulamentul cu privire la introducerea de către UE a Preferințelor comerciale autonome, care presupunea introducerea comerțului fără taxe cu anumite produse. Această oportunitate a fost valorificată și de producătorii-exportatori din regiunea transnistreană care timp de opt ani, până în 2016, au avut condiții favorabile pentru a accede pe piața europeană.
Din 2016 a intrat în vigoare Acordul de Liber Schimb dintre Republica Moldova ;i Uniunea Europeană, numit și DCFTA. La Tiraspol au existat atunci îngrijorări majore în legătură cu perspectiva continuării comerțului cu UE – deja în acel moment mai mult de jumătate din mărfurile exportate din regiune ajungeau pe piața europeană, iar introducerea noilor cerințe de calitate și certificare ar fi putut bloca exporturile transnistrene. Tiraspolul refuza să accepte ca pe teritoriul său să funcționeze organele de control și certificare de la Chişinău. Totuși, către sfârșitul anului 2015 administrația regiunii a reușit să ajungă la un compromis cu negociatorii europeni, compromis care să permită continuarea exporturilor transnistrene. Conținutul acestor înțelegeri nu au fost însă făcut public. Aceste înțelegeri au salvat malul stâng al Nistrului de un iminent colaps economic, iar exporturile regiunii către UE au continuat să crească, ajungând în prezent la aproape 70 la sută. La rândul său, în anii 2016-2017 regiunea transnistreană a ridicat taxele la importul produselor europene.
Practica ultimilor ani a arătat că această înțelegere practic informală este prelungită an de an și rămâne în continuare în vigoare. Oficiali europeni au declarat la un moment dat că nu este în interesul UE să provoace o criză umanitară în regiunea transnistreană. Statisticile arată că în prezent Transnistria exportă în 20 din cele 28 de state membre ale Uniunii Europene. Primele patru țări-partenere comerciale ale regiunii transnistrene sunt România, Italia, Polonia și Germania. Aceste țări absorb 85-90 din exporturile europene ale malului stâng al Nistrului.
Andrei Mospanov: „Dacă vom analiza statistica vamală din ultimii 12 ani, dar mai ales din ultimii cinci ani, vom vedea că în cadrul preferințelor comerciale autonome, iar apoi în cadrul Acordul de Liber Schimb cu UE s-au dezvoltat foarte dinamic relațiile comerciale ale Transnistriei cu țările Uniunii Europene: Cehia, Ungaria, Slovacia. Sunt de asemenea considerabile cotele Franței și Bulgariei. Malul stâng al Nistrului face comerț activ cu aceste țări ale Europei. Se poate afirma cu certitudine că preferințele comerciale autonome și Acordul de Liber Schimb cu UE au influențat pozitiv economia și exporturile transnistrene și-au fortificat pozițiile în Europa datorită acestor acorduri.”
Din suma respectivă, aproape un miliard de dolari revine României...
Andrei Mospanov mai spune că, dintre cele patru țări lidere la importul din regiunea transnistreană, Germania și Italia au o cotă relativ stabilă în ultimii 12 ani și nici măcar crizele economice nu au influențat prea mult volumele de export. În aceste țări, Transnistria exportă în principal materiale textile – este vorba despre concernul Tirotex și fabricile Odema și Vektra, care lucrează în principal în lohn, adică în baza materiei prime importate. În schimb, cotele Poloniei și României se schimbă, exportul în aceste țări este mai supus influenței crizelor și asta se explică prin faptul că pe aceste piețe se exportă producția de la Uzina metalurgică de la Râbnița și volatilitatea pieței influențează foarte mult volumele și costul livrărilor.
România este în prezent cel mai mare consumator european al produselor transnistrene, constată Andrei Mospanov.
Andrei Mospanov: „În ultimii 12 ani, din 2007 până în 2018, noi am livrat acestor patru țări, cărora le revine 90% din exporturile transnistrene, marfă în valoare de 2 miliarde 257 milioane dolari. Din suma respectivă aproape un miliard de dolari revine României. De facto, România acum este pentru Transnistria, în pofida tuturor divergențelor ideologice, o fereastră economică către Uniunea Europeană. Este principala economie europeană cu care lucrăm. Pe al doilea loc este Italia.”
În ultimii cinci ani, spune Andrei Mospanov, exportul transnistrean către România crește constant. Volumele exportate anual de regiunea separatistă a Republicii Moldova în România depășesc 100 milioane de dolari.
Aceste cifre arată că piața europeană este un recipient de încredere a exporturilor transnistrene, constată experții de la Tiraspol.
Aceștia mai notează că în ultimii 10 ani, economia regiunii transnistrene s-a transformat considerabil.
În ultimii 10 ani, economia regiunii transnistrene s-a transformat considerabil...
Până în anii 2009-2010 exporturile transnistrene erau orientate în principal către piața Federaţiei Ruse și cea a țărilor CSI. Însă din acel moment vectorul a început să se schimbe, sub presiunea a trei factori – criza economică mondială din 2008, începutul livrărilor de curent electric din regiunea transnistreană către malul drept al Republicii Moldova și preferințele comerciale autonome cu Uniunea Europeană.
În 2009 cota pieței rusești în exporturile transnistrene s-a prăbușit la 20 la sută și în anii următori a continuat să scadă, în pofida declarațiilor oficiale de la Tiraspol care continuă să afirme și în prezent că piața rusească este una strategică pentru Transnistria, chiar dacă cota acestei piețe a scăzut sub 10 la sută.
Criza economică din 2008 și evoluțiile ulterioare au demonstrat cu prisosință că piața europeană este mai sigură pentru Transnistria decât cea rusească, au constatat experții din stânga Nistrului la evenimentul de la Tiraspol. O altă concluzie este că introducerea preferințelor comerciale autonome și semnarea ulterioară de către Republica Moldova a Acordului de Liber Schimb cu UE au influențat pozitiv economia Transnistriei, orientată către export. Judecând după tendințe, este puțin probabil să se mai ajungă vreodată la situația în care exporturile către piețele UE și cele către Uniunea economică eurasiatică să fie echilibrate, mai notează experții din stânga Nistrului.
„Comerțul bilateral dintre Uniunea Europeană și Transnistria este principalul instrument de soft-power al influenței europene în regiune, instrument care este foarte probabil să deschidă pe viitor și posibilități politice pentru Uniunea Europeană”, mai notează Andrei Mospanov.
Directoarea Institutului de studii strategice și reforme de la Chişinău, Galina Șelari, a explicat motivele pentru care economia transnistreană a ajuns în această situație:
Meritele atribuite Parteneriatului Estic și Acordului de Liber Schimb, în acest context, sunt cam exagerate...
Galina Șelari: „Pentru a înțelege aceste cifre, trebuie să conștientizăm că exportul constă din marfa care se produce. Dacă vom analiza economia transnistreană – ce anume se produce și încotro se exportă – atunci devine clar de ce piața europeană este una atât de stabilă pentru exporturile din regiune.
În ceea ce privește piața Federaţiei Ruse, aceasta a fost întotdeauna foarte receptivă atunci când apăreau probleme pentru exporturile transnistrene de metale către alte piețe – Rusia punea umărul și cumpăra aceste metale. Dacă conjunctura internațională era favorabilă, Rusia nu pretindea la aceste exporturi pentru că în principiu are destule metale.
Atâta timp cât vor exista linii de producție de care Transnistria nu are nevoie pentru piața internă și care au fost gândite din start ca fiind orientate către export, situația nu se va schimba.
Eu cred că meritele atribuite Parteneriatului Estic și Acordului de Liber Schimb în acest context sunt cam exagerate. Pentru că mișcarea Transnistriei către Occident a început mult mai devreme și a început cu țările Europei Centrale, care au devenit ulterior membre ale UE. Problema constă în faptul că pentru Transnistria producția industrială contează mult mai mult, decât pentru malul drept al Republicii Moldova. Noi cu Federaţia Rusă mai avem o problemă foarte mare – nu avem frontieră comună. Și reiese că exportul către UE este mult mai simplu de făcut acum, decât exportul către Est. Și aceasta nu este doar problema Transnistriei”.
