Angela Munteanu-Pojoga: născută pe 3 decembrie 1972, în satul Ciuciuleni, Hîncești. A absolvit Facultatea de Litere, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj Napoca. A fost corespondent special „Mesager”, TRM. Autor și prezentator al emisiunii „Un dor cu numele Moldova”, la Radio Elvaș, Portugalia. Autor și prezentator al emisiunii „Vocea emigrantului”, Radio Portalegre, Portugalia. Redactor-șef TVC21, prezentator al emisiunii „IMPORTANT”. Redactor-șef la Accent TV. Antreprenor în domeniul frumuseții.
Luni
Singurătatea nu este un sentiment chiar atît de rău, gînduri care îmi macină mintea trezită de o nouă zi de luni. Savurez tradițional cafeaua de dimineață și nu știu de ce îmi amintesc de niște gînduri pe care le-am citit undeva că „singurătatea este de fapt liniștea în care se cufundă un copac după ce păsările și-au luat zborul de pe ramurile lui. „Sunetul telefonului mă scoate din contemplare și îmi amintește că am multe de făcut.
De ceva timp mi-am propus să mă implic în politică. De ce?
Nu pentru că asta a recomandat Comisia de la Veneția, nu pentru că ar vrea țara politicieni femei. Cît de mult vor ei să accepte femeile în politică, am văzut deja, de ani buni. Și femeile au îndurat, au așteptat, dar nu toate, unele și-au făcut loc.
Și poate e bine așa, pentru că locul femeilor este acolo unde sunt educați politicienii, acolo unde cresc politicienii, astfel încît, odată ajunși ei să decidă în Parlament, să-și dea seama că, fără femei, țara asta nu prea are șanse.
Marți
E ziua în care mi-am propus în mod cert să rezolv multe, dar în primul rînd să găsesc o sală, unde eu în calitate de lider al unei organizații de femei vreau să pun bazele unui nou început. A unei frumoase tradiții menite să aducă cît mai multe femei în politică de la noi.
În drumul meu, mă trezesc că mă bîntuie gîndurile, caut argumentele pro și contra la întrebarea „locul femeii este la cratiță sau la tribuna parlamentului?”
Prin geamul automobilului mă prind la ideea că admir femeile care trec grăbite prin față mea și îmi răspund cu hotărîre, locul femeii este, acolo unde își dorește ea.
Dar asta depinde de societatea noastră, cît este de pregătită această societate, cît este de educată în acest sens, pentru a accepta așa o abordare cum este noțiunea „femeia în politică”. Sigur mai este și motivația interioară a femeilor de a participa la viață politică, dar vedem noi că în viață socială și economică, femeile participă destul de activ. În plus, mai este și educația tradițională, dacă o femeie a fost educată în sensul că rolul ei este la cratiță, dacă acestea au fost mesajele pe care le-a recepționat din spațiul privat și cel public, o femeie va ajunge să creadă că cel mai bine performează în bucătărie sau acolo este sursa împlinirii și fericirii ei.
Miercuri
Caut cu disperare un loc de parcare și mă întreb „ce trebuie să se întîmple în confuza noastră țară, pentru ca lucrurile să pornească pe un făgaș al normalității?”
Am ajuns să credem că este vorba de un complot al celui de sus, pentru că deja haosul și instabilitatea politică și economică, cu pași rapizi, ne alungă oamenii de acasă. Firea optimistă însă îmi sugerează că trebuie să cred că, pînă la urmă, inteligența, spiritul vor birui banalitatea, vulgaritatea și prostia.
Mă întreb, care ar fi rolul femeii în instaurarea acestei normalități?
Cu siguranță, mai multe femei în politică ar aduce un suflu nou, pentru că femeia nu votează în general ca un bărbat, nu o interesează fotbalul și alte afaceri mai masculine în care se cheltuiesc banii publici. O femeie va alege să folosească banii publici pentru grădinițe, școli, cursuri pentru cei defavorizați, pentru spitale.
Joi
Femeile din politică nu sunt discriminate doar de colegii bărbați sau de bărbații care votează, în general, ci și de femei.
Doamnă de la chioșcul din colț, de la care am intrat să cumpăr pîine, zicea că „Maia Sandu nu este bună că președinte, pentru că e femeie, nu e realizată pentru că nu are soț și copii. Că doar femeile-s mai slabe de înger ca bărbații”.
M-am întrebat atunci, dacă pe agenda Parlamentului se va introduce un proiect care să vizeze drepturile sexuale și reproductive, preponderent bărbații vor lua decizii, deși femeile sunt cele care poartă sarcina. A nu se înțelege că bărbații nu ar avea dreptul să aibă opinii, doar mă întreb cît este de drept ca majoritar bărbații să legifereze aspecte care țin de dreptul de a face avort?
Rămîn să cred că femeile și bărbații contează, pentru că politică se face cu oameni, deciziile au impact asupra lor, dar și asupra altor „entități”. Cînd discutăm despre femei și bărbați în politică, ne raportăm la egalitate, iar dacă în Parlament și alte organe decizionale există acest dezechilibru magistral, înseamnă că egalitatea suferă.
Vineri
E vineri. E ziua în care încerc să fac o totalizare, de unde am pornit și unde am ajuns, ce am reușit și cîte mai sunt de făcut. Prin geamul biroului mă trezesc că contemplu din nou la întrebarea „locul femeii este la cratiță sau la tribuna parlamentului?”
Inspirată de femeia care cu mare sîrg mătură în curte, îmi spun: „locul femeii este acolo unde își dorește ea”. Atîta timp cît într-o societate există și femei, și bârbați, politicienii trebuie să fie reprezentanții lor, a intereselor, nevoilor, viselor și așteptărilor lor. De exemplu, vorbind despre dreptate socială: dacă sunt femei cetățene, e bine să fie și în politică, fiindcă este nedrept ca bărbați să monopolizeze deciziile politice.
Rămîn să cred că lărgirea influenței femeilor în politică poate genera schimbări benefice la nivel de climat decizional, de priorități și modul de a gîndi.
Apariția brutală în liniștea mea a unei colege care îmi povestește cu înflăcărare că a reușit să finiseze cu brio un proiect la care a pus mult suflet, mă convinge: DA, FEMEILE SUNT, INDISCUTABIL, NECESARE ÎN POLITICĂ!