Tatiana Popa: Născută la 14 ianuarie 1984 în Peresecina, Orhei. A făcut studiile la Liceul Teoretic „Spiru Haret” din Chișinău. A absolvit Facultatea de Limbi și Literaturi Străine la USM în anul 2007, master în filologie engleză. Îşi începe cariera de profesor la Universitatea Tehnică a Moldovei, după care urmează 10 ani de muncă la Liceul teoretic român-francez „Gheorghe Asachi”. Din septembrie 2017 predă engleza la Școala Internaţională Heritage din Chișinău. Din 2015 este Ambasador eTwinning Moldova.
Luni
În timpul săptămânii, ziua mea începe la 5:30. Mă trezesc prima, ca să reușesc în liniște să mă gătesc pentru ziua de muncă. Fetițele le trezesc mai târziu, pe la 6:15. Urmează ritualul spălării, îmbrăcării și împletirii cosițelor. Azi am ieșit puțin mai devreme de 7, deoarece e luni și e mult trafic, iar șoferii sunt mai grăbiți, nu știu cum.
Ador zilele lungi de primăvară. Am norocul de a admira răsăritul soarelui în drum spre serviciu, văzând cum iese glorios de printre nori și ne scaldă în multitudinea de culori, întinse pe cer. Fetițele mele mereu râd: „Mami, tu ești îndrăgostită de Soare!” Râdem împreună, dar le dau dreptate. În fiecare dimineață admir răsăritul soarelui, căci avem drum lung de parcurs împreună, și am mereu același gând egoist, precum că soarele răsare special pentru mine, ca să îmi arate că începe o nouă zi, cu noi speranțe și aspirații, o zi mai frumoasă și mai bună decât cea de ieri. Fetele se uită pe geam somnoroase, iar eu mai învârtesc în minte discuția cu colegii de la cursul Transatlantic Educators Dialogue din ajun. Profesoara din Irlanda a dat niște detalii de necrezut pentru sec. XXI. Cum adică, copiii nebotezați să nu fie admiși în clasa întâi? Profesorii religiei romano-catolice au prioritate la angajare? Eu cred că e decizia părinților dacă vor sau nu să își boteze copiii. Iar angajarea în bază de religie și mai mult îmi sună a discriminare. Oare educația nu ar trebui să fie liberă și separată de religie? Oare nu are fiecare om dreptul de a-și alege confesiunea, fără a striga în gura mare despre asta? Am adormit aseară cu aceste gânduri și tot cu ele m-am trezit. Iar Monica din SUA povestea despre cum sunt distribuite finanțările în școlile lor americane, în dependență de valoarea impozitelor pe proprietate din sectorul unde se află școala. Cine are - o să mai aibă, cine nu, nici atât… Nedreptățiri peste tot. Ascultându-mi colegii din diverse colțuri ale lumii, am ajuns la o concluzie: totuși e bine că m-am născut în Moldova. Sunt momente când aș prefera o țară sau alta, dar totuși mi-i dragă și mă mândresc cu Moldova mea. A doua oară ieri am ajuns să cred asta, după ce dimineața vorbisem despre drepturile femeilor la vot în lumea întreagă cu doamna Străjescu.
La Heritage ziua de luni e lungă - după ore desfășor clubul eTwinning. Azi am discutat cu elevii despre obiectivele de dezvoltare durabilă, ca parte a proiectului, pe care îl desfășurăm în colaborare cu Finlanda. Am vorbit despre sărăcie în date la nivel global și local. Ce poate fi mai plăcut decât să știi că poți face o diferență în lume, chiar și cu pași mărunți?
Înainte de club, am intrat pe 5 minute în cancelarie sa îmi beau ceaiul de mult răcit și am întâlnit-o pe Lucica, noua noastră colegă. Vorbeam despre cărți și i-am zis că Inga îmi returnează zilele astea cartea împrumutată mai demult, care a impresionat-o enorm. E vorba de „În altă viață”, de Marc Levy. I-am povestit Lucicăi despre blogul meu Micuța Englezoaică. A zis că ar vrea și ea să citească cartea. Ce echipă extraordinară avem, totuși!
Seara am sunat-o pe Lilia, prietena mea de la facultate, să o felicit cu ziua de naștere. Desigur, am ajuns să discutăm și despre noutățile de sâmbătă. Mai exact, despre boala nemiloasă care ne răpune persoane dragi - sâmbătă dimineață aflasem despre moartea lui Viorel Mardare, regizorul nostru talentat, și seara despre doamna Tamara Matei, profesoara noastră iubită de la facultatea de Limbi Străine, care inspira atâția studenți cu profesionalismul și dinamismul ei nesecat, dar care luptă de 4 ani cu cancerul și nu poate să îi vină de hac.
Lungă și plină zi...
Marți
Cocker spanielul Andreei ne-a făcut o surpriză și a dormit în ograda noastră. Bucurie mare pentru fetițe azi dis-de-dimineață, să îl descopere la ușă!
Câțiva elevi din clasa a 4-a m-au uimit azi cu lucrurile frumoase realizate din obiecte reciclate. Cât de creativi pot fi copiii!
Iar cu cei din clasa a 8-a am descusut densitatea și numărul populației pe glob în 2019. Discutând despre Moldova noastră, elevii au propus niște idei tare bune pentru a atrage cetățenii emigrați acasă. Eh, de ar crește acești copii cu idei frumoase mai repede!
Deoarece lumea celebrează Women’s History Month în martie, iar noutățile din lume nu încetează să uimească, iată un articol de ieri, la temă, tocmai citit: Iran: Shocking 33-year prison term and 148 lashes for women’s rights defender Nasrin Sotoudeh.
Nu poți citi astfel de știri fără a pune la îndoială existența Declarației Universale a Drepturilor Omului. Despre drepturile femeii sau egalitate în drepturi nici nu mai pomenesc... Fiind mamă de fete, azi mai mult ca ieri mă bucur să fiu cetățean al Moldovei!
Iar când ne-am pornit acasă, la ieșire de pe drum adiacent, era ambuteiaj pe bulevardul Dacia. Am arătat semnalizare, am văzut că este loc între două mașini și am început manevra. Mașina a doua era una de instructaj auto, cu semnul „Ș” deasupra. Mare mi-a fost uimirea, când am văzut că instructorul a spus ceva nu de bine, i-a făcut semn viitoarei șoferițe să meargă înainte fără a-mi ceda. De parcă puțini șoferi agresivi avem în Moldova…
I-am explicat fiicei mele de ce acesta e un exemplu de „așa nu se poate”.
Miercuri
Miercurea e ziua mea liberă, când nu am ore. Dar nu și astăzi. Azi a avut loc competiția World Scholar’s Cup, găzduită de școala Heritage. World Scholar’s Cup e o competiție la nivel mondial, în care anual mii de elevi de pe toate continentele se întrec la câteva probe de inteligență în echipe, cum ar fi: dezbateri în echipe, scrieri colaborative, sau întrebări cu răspunsuri multiple. La toate etapele este lucru în echipă și aceasta le creează copiilor un entuziasm sporit - ei văd cât de important este fiecare membru și învață să pună în valoare abilitățile pe care le au, în situații reale de concurs.
Eu am fost membru de juriu la dezbateri. Atâția copii deștepți, cu abilități lingvistice excepționale în limba engleză, s-au perindat în fața ochilor mei în câteva ore! Cum să nu te bucuri de o zi petrecută atât de frumos?!
Joi
Lucica m-a întâmpinat azi cu „Abia aștept să citesc cartea ceea!”. M-am bucurat. Mereu mă bucură astfel de discuții. I-am zis că îi împrumut și „Becoming” de Michelle Obama, imediat ce o termin de citit. Mi-am amintit de clubul meu de lectură eTwinning de la liceul „Gheorghe Asachi” și de elevi dragi, care veneau vinerea a 8-a lecție, de dragul meu și al cărților, să discutăm despre vreo carte interesantă face-to-face sau online cu partenerii de proiect din alte țări. Sunt majoritatea plecați peste hotare…
La Heritage atmosfera azi a fost de sărbătoare. Prima lecție de Dezvoltare Personală cu clasa a 6-a a fost plină de entuziasm și bucurie. Ca un diriginte ce sunt, am făcut o colecție întreagă de medalii, pe care copiii mi le arătau cu mult drag, povestind cum a fost câștigată fiecare dintre ele, iar trofeul pentru locul 1 chiar l-au lăsat în sala mea de clasă, ca să fie admirat de toată lumea. De fiecare dată când vreun elev/elevă învinge la vreo competiție, am așa o bucurie imensă de parcă aș învinge eu. E plăcută senzația de a împărtăși bucuria…
Vineri
Azi e vineri. Ghioceii ne-au zâmbit veseli când am ieșit astăzi din casă. Cerul avea o culoare neobișnuit de caldă, creând o atmosferă de poveste în jur.
Pe drum, am auzit o melodie la radio ce mi-a amintit de „It’s a beautiful life” de Ace of Base. Memoria m-a întors imediat în clasa a 5-a, când făcusem cunoștință cu Ace of Base, apoi cu The Prodigy, Nirvana și toate celelalte. Ce timpuri frumoase au fost! Desigur, m-au dus gândurile la persoana care m-a familiarizat cu această muzică și care mi-a deschis orizonturile spre lumea mare. Ghioceii pentru mine au un simbolism aparte - sunt florile preferate ale fratelui.
Mergeam pe străzile încă goale și mă gândeam că am noroc la oameni care să mă învețe Iubirea: iubire față de mamă, de frate, de fiică, de țară, etc. Oamenii nu apar în viața noastră întâmplător - fiecare are menirea sa. Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru că îi am pe toți în viața mea și regret despărțirea de unii care nu au vrut să ne părăsească, dar au plecat.
Meditând asupra celor scrise, am dat peste știrea despre atacul terorist din Christchurch, Noua Zeelandă. Iarăși niște extremiști de dreapta, plini de ură față de alte popoare, atacă lume nevinovată, chiar în altarele lor de credință. Ce-i cu lumea asta?? Unii nu au timp să trăiască și să se iubească, iar ei au când să se urască.
La o pauză, a venit la mine un copil, care tare mi-i drag. Așa a plâns, povestindu-mi durerea: ii dor de pisica sa, pe care au fost nevoiți să o dea altcuiva, din motive de sănătate. M-a emoționat sinceritatea acestui copil, care plângea în hohote în fața mea. I-am depănat istoria cu pisica copilăriei mele, apoi i-am povestit despre cățelul pe care l-am dat toamna, deși tare ne era drag, dar nu mai puteam să îl păstrăm. Oare cum aș putea să ajut, cu adevărat, în așa caz?
„Dacă inima ar fi în cap, gândurile ar sta înghesuite.” (Jandre Drmic)