Născută în19 august 1986 în orașul Cantemir. În 2009 a absolvit Universitatea Tehnică din Moldova, licențiată în ingineria produselor alimentare. A făcut un masterat în viti-vinificație, și un masterat în finanțe, cu specializarea finanțe publice. Din 2011 este economist la Centrul Analitic Independent Expert-Grup. Este implicată activ în proiecte de monitorizare a cheltuirii banilor publici, transparență bugetară, anticorupție, agricultură și educație.
Luni
Diminețile mele încep cu o o cafea lenoasă cu lapte adus de la munte - săptămâna trecută am fost la schi. Port cu mândrie însemnele începătorului: o vânătaie nu prea mare, un genunchi betejit și multe amintiri. Eu procesez greu evenimentele, iată de ce, în săptămâna imediat după vacanță, cafeaua de dimineață este momentul de retrăire a evenimentelor anterioare: aerul proaspăt, cafeaua băută la înălțime, eleganța Salzburgului, podurile Budapestei, termele, munții și căzăturile. Luni eu celebrez căzăturile. Ele îmblânzesc orgoliul, fricile și eliberează creierul de multe gânduri. Pentru că odată la pământ, nu îți rămâne decât să te ridici, iar odată pe picioare, te minunezi de reziliența pe care o ai.
Spre seară am aflat că lumea asta a mai primit o șansă. Ea va crește împreună cu Smaranda.
Marți
Lucrez la distanță. Totul merge bine în proiectul „Școala mea”, pe care îl coordonez, lucru care ar trebui să mă puie în gardă, zice un coleg de-al meu. Adică, fără un sistem de verificare și control al activităților, pot să mă împotmolesc. Nu e încă cazul, deși dis de dimineață, au fost transmise email-uri și memento-uri. Partenerii regionali instruiesc consiliile de administrație ale școlilor participante în proiect la subiectul instrumentelor de responsabilizare socială. La etapa asta, de facto, se evaluează necesitățile și are loc informarea tuturor despre activitățile din proiect. Eu pe de altă parte planific activitatea a peste 15 oameni pentru un an înainte.
Mai târziu, aflu de la Denis Cenușă, că a fost transmis colegilor de la Bruxelles, contribuția mea pentru actualizarea unui capitol din următoarea ediție a „Aprofundarea Relațiilor UE-RM – Ce? De ce?, Cum?”. În linii mari, evaluez care sunt progresele la 3 ani de implementare ale Acordului de Asociere, în agricultură și cum ne-am respectat noi angajamentele. Știți teaserele după reclame, pentru un mod sănătos de viață: limitați consumul de zahăr, sare și grăsimi? Cred că pe lângă acestea ar fi util pentru sănătatea poporului, un teaser cu cifre: 2/3 din exporturi sunt în UE. Merele, prunele, nucile se duc în UE. Banii vin din UE. Drumurile sunt făcute de UE. Grădințele, școlile, inclusiv cele din Sadova, Găgăuzia sunt reparate din banii unei țări membră UE.
Miercuri
Prima zi la birou, începe la postul public de radio, la emisiunea Tatianei Fișer, Spațiul Public. Discutăm despre „Școala mea”, împreună cu directorii care au participat în proiect anii trecuți, partenerul regional, despre importanța deschiderii școlilor pentru părinți, copii, comunitate. Vorbim despre serviciul educațional și cum putem ajuta instituțiile de învățământ să devină mai bune. Și aici, nu pot decât să mă întreb – dar noi, la nivel de țară avem idee care este serviciul educațional de bază pe care școala trebuie să îl presteze? Cum vrem să arate școala în 2030? Cu rata medie de promovare la BAC de 70 %, măcar și cu media 5.5? Cu plasme, fără profesori
Doamna Zinaida Gangan, directoarea Liceului Gaudeamus din Chișinău ne spune pe culoar că nu au profesori de fizică. Sunt doi(!) masteranzi în toată țara, care ar putea deveni profesori de fizică în școală. Se caută profesori, portretul robot îl găsit la directorii de școli.
Pe o notă mai veselă, Doru Căstăian, și coleg de la Bookhub.ro, o platformă unde scriem recenzii de cărți, cronici literare și ale evenimentelor frumoase care au loc în Romania, a primit unul din premiile pentru excelență în cadrul Galei Merito, ediția a III-a, aflată sub Înaltul Patronaj al Președintelui României. Doru este profesor de filosofie, de la Liceul de Arte Dimitrie Cuclin din Galați și vrăjește elevii. Ligia Deca, consilierul prezidențial pentru educație, a fost cea care i-a înmânat premiul. Pe Ligia, o cunosc de când am invitat-o în Moldova să dicutăm la conferința MACRO, viitorul educației și cum doar investind în domeniu cu cap, putem avea rezultate economice. Mândră să îi cunosc pe ambii.
Joi
Îi sînt datoare două cronici Nonei, șefa capetelor luminate de la Bookhub.ro. M-am apucat de „Beau, deci Exist” de Roger Scuton, dar cartea e atât de împrăștiată, că plictisește. M-a plictisit într-atât de tare că m-am apucat să fac o hartă a povestirilor lui, poate oi înțelege și eu ce a vrut omul să ne transmită. Până ce, cartea e mai mult un jurnal, decât o istorie filosofică a vinului.
M-am oprit la „Pianul mecanic”, de Kurt Vonnegut, o nuvelă superbă, cu un subiect actual. Cartea fost publicată în 1952, iar acțiunea are loc în viitor, cândva după încheierea celui de-Al Treilea Război Mondial, când – în numele eficienţei –, oamenii, inventează din ce în ce mai multe automate care să le preia aproape toate sarcinile. Paul Proteus, un tânăr inginer, încearcă să se împotrivească sistemului din care face parte , tânjind după lumea simplă dinaintea supertehnologizării. El devine un actor al schimbării, cap de afiș al revoluției, ca odată realizată, acesta să exprime profetic: „Dumnezeu să ne ajute… Dacă am învins, înseamnă că acum începe ce-i mai greu”. Pentru că revoluția, a fost cedată de bună voie, celor împotriva căror au luptat. Pentru că, de fapt a fost un exercițiu de schimbare a proprietarilor puterii și nu a sistemului. Cartea e aproape profetică.
Nu știu dacă vreo generație de până acum a avut norocul, sau nenorocul să treacă prin atâtea revoluții ca cea a Generației Y, a celor născuți după 1986. Colorate, sezoniere, horticole, anti – sau pro, ele au schimbat lumea, sau au schimbat - o prea puțin. După cum Moisés Naim a explicat în cartea „End of Power”, tehnologia, împreună cu globalizarea și tendințele economice, a făcut ca „puterea să fie mai ușor de obținut, dar mai greu de folosit sau de păstrat", ceea ce ne aduce în fața dilemei actuale. Acum știm cum să revoluționăm, dar nu avem încă o formulă clară pentru a elimina decalajul dintre perturbare și legitimitațe.” Și dacă s-ar scrie vreodată cărți despre toate revoluțiile mele de până la 30 de ani, aș vrea să fie cel puțin la fel de bune ca „Pianul mecanic” de Kurt Vonnegut.
Vineri
Vinerea e zi de discuții cu partenerii. Ne sunăm, facem rapoarte de progres. Aflu că instruirile planificate la Ștefan Vodă nu vor avea loc. Ninge, deja sunt peste 15 cm de zăpadă la 9.30 dimineața, iar drumurile nu sunt curățate. Tot Sudul este paralizat. La Leova cineva s-a blocat – mașinuța nu s-a descurcat cu ridicatul dealurilor înzăpezite. Vreau să înjur, dar am obosit deja, că am început de la o luni. Nici nu vreau să îmi aduc aminte de cum o fac alții – cum curăță zăpada, adică. Așa că mă duc după cafea la Embargo. E bună. La cafea îmi aduc aminte că mi-i dor de un cappuccino băut pe îndelete cu Diana în Parcul afgan, de la una din gheretele de-acolo. Ea glumește că cappuccino cu scorțișoară servit acolo, ar trebui rebotezat în „băutura de serviciu a Tatianei Savva”. Poate ajung în week-end la ea.
După două întâlniri, unde am discutat despre educație (!) și banii din educație, seara am fost să îmi încarc bateriile la pictură. Pictura e pentru mine procesul în care scap de gânduri, ele fug pe pânză, colorate. Tot acolo, pot discuta cu profesoara Tatiana Todorova despre artă, filozofie, cărți, istorie. Azi cred că vom discuta despre primăvara. Mi-i așa un dor de rochii, tocuri înalte, balerini și înghețată. Mi-i dor de culori. Chișinăul e mai frumos verde. Chișinăul cu spații de cultură, platforme de discuție, ateliere literare, ar fi mai frumos.