Bună ziua, dragi ascultători. La microfon, Radu Benea, prezentatorul emisiunii Dialoguri transnistrene. Din sumarul ediţiei:
Spațiul cultural nu cunoaște granițe – un interviu cu directorul artistic al Teatrului din Tiraspol, Dmitri Ahmadiev. Noi oportunități de colaborare între oamenii de cultură de pe ambele maluri ale Nistrului - un nou proiect sprijinit de PNUD Moldova și Uniunea Europeană. Ce înseamnă pentru regiunea transnistreană recunoașterea la Moscova a „pașapoartelor” separatiste din estul Ucrainei? Opinii de experți împărțite, la Chișinău, oficialitățile evită, în mod delicat, subiectul. Despre aceste și alte chestiuni discutăm în următoarea jumătate de oră.
Începem însă, ca de obicei, cu buletinul de ştiri și principalele evenimente ale săptămânii trecute:
***
Militarii ruși din regiunea transnistreană au marcat, în 23 februarie, Ziua Apărătorului Patriei. Fosta zi a armatei sovietice, după destrămarea URSS a fost redenumită și, în prezent, este marcată oficial numai în Rusia și Belarus. Cu această ocazie, la Tiraspol a avut loc o expoziție de tehnică și echipamente militare ale Grupului Operativ de Trupe Ruse dislocat în regiunea transnistreană și un concert festiv.
În ajunul zilei de 23 februarie, executivul de la Tiraspol s-a întrunit pentru a discuta problema datoriilor salariale și la pensii. La ședință s-a spus că pensiile sunt achitate la timp și integral. În ce privește salariile, acestea le-au primit doar o bună parte a bugetarilor. Șeful executivului Aleksandr Martînov a declarat că „plata salariilor este unul din obiectivele principale” și a dat indicații ca „datoriile la plățile sociale, adică la pensii și salarii” să fie achitate până pe 1 martie.
Între timp, Sovietul suprem a aprobat inițiativa liderului administrației transnistrene Vadim Krasnoselski potrivit căreia, începând cu anul viitor, salariile bugetarilor și pensiile ar urma să crească cel puțin cu 7% anual. Nu sunt indicate surse concrete pentru majorare, dar se spune, într-o notă informativă, că banii ar urma să fie acumulați în urma sporirii transparenței financiare și dezvoltării economiei.
Vadim Krasnoselski s-a întâlnit, în 20 februarie, la Tiraspol, cu Dmitri Loskutov, asistentul vicepremierului rus Dmitri Rogozin, emisarul președintelui Vladimir Putin pentru regiunea transnistreană. Potrivit serviciului său de presă, Krasnoselski a spus că pe agenda relațiilor ruso-transnistrene sunt chestiuni cu caracter politic și economic ce necesită o interacțiune punctuală și activă, dar comunicatul nu a detaliat însă care anume. Acum o lună, liderul de la Tiraspol a vizitat Moscova, unde a cerut sprijin, inclusiv financiar, pentru depășirea gravei crize economice, bugetare și valutare cu care se confruntă regiunea transnistreană. La discuții au participat șeful executivului transnistrean Aleksandr Martînov și reprezentantul pentru comerț al Rusiei în Republica Moldova, Vladislav Darvai. Liderul administrației nerecunoscute de la Tiraspol s-a referit și la relațiile cu Chișinăul. „Noi tindem spre dialog cu Moldova. Locuitorii republicii moldovenești nistrene și ai Republicii Moldova nu trebuie să devină ostateci ai deciziilor politice”, a declarat Vadim Krasnoselski. Potrivit aceleiași surse, „Vadim Krasnoselski a confirmat disponibilitatea potențială a Transnistriei de a accepta un compromis în rezolvarea unor chestiuni economice, umanitare și de ordin cultural”. „Același lucru îl aşteptăm și de la partea moldoveană”, a adăugat șeful administrației din stânga Nistrului.
Un nou proiect de asistență numit „Agricultura Performantă în Moldova” a fost lansat miercuri cu susținerea Agenție Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională (USAID), transmite IPN. Scopul proiectului este de a-i ajuta pe producătorii și antreprenorii din sectorul agroindustrial al Moldovei să devină mai competitivi și flexibili la cerințele cumpărătorilor, pentru a putea profita de oportunitățile pieței locale, regionale și internaționale. Prezent la lansarea proiectului, premierul Pavel Filip a mulțumit Statelor Unite pentru sprijinul constant acordat Moldovei în cei 25 de ani de la stabilirea relațiilor bilaterale, și a repetat că opțiunea Moldovei este integrarea europeană și adoptarea valorilor împărtășite în spațiul euroatlantic. Ambasadorul american James Pettit s-a declarat încrezător că acest proiect va fi un catalizator pentru dezvoltarea agriculturii moldovene, și a economiei în ansamblu.
***
Europa Liberă: La Chișinău s-a anunțat lansarea unei noi așa-numite platforme de cultură ca parte a Programului „Susținerea Măsurilor de Promovare a Încrederii” pentru cele două maluri ale Nistrului, finanțat de Uniunea Europeană și pus în practică de Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare, prescurtat - PNUD. Potrivit unui comunicat de presă al PNUD, platforma constituie un bun prilej de colaborare pentru comunitatea oamenilor de cultură din localitățile de pe ambele maluri ale râului Nistru.
Aceștia, citez, „vor avea posibilitatea să colaboreze și împreună să dea start unor proiecte noi în domeniul artei”. Iar principalul obiectiv al platformei „este de a crea conexiuni între colectivele artistice din instituțiile de cultură de pe ambele maluri ale râului Nistru, renovate anterior în cadrul Programului european de consolidare a încrederii”.
Astfel, se precizează în continuare, „ansamblurile artistice, colectivele de dansatori sau cercurile de creație din casele de cultură din localitățile Coșnița, Doroțcaia, Molovata, Slobozia-Dușca, precum și cele de pe malul stâng: Rașcov, Carmanova, Nezavertailovca și Dubăsari vor fi îndemnate să organizeze activități culturale comune: concerte, expoziții, și altele.
„Sunt evenimente care vor apropia locuitorii de pe ambele maluri ale râului Nistru și îi vor îndemna să muncească cot la cot pentru realizarea unui scop comun”, a menționat Jarek Domanski, Manager de proiect în cadrul Delegației Uniunii Europene în Republica Moldova.
Platforma de cultură, realizată de ICOM Moldova în parteneriat cu Agenția „Paragon” din Bender, va identifica și acoperi domeniile tematice de instruire. Ulterior, instituțiile vor putea obține, în baza unui concurs, granturi în valoare de 20 mii euro pentru organizarea activităților comune de ordin cultural.
Din 2009, peste 70 de instituții sociale de pe ambele maluri ale râului Nistru au fost renovate cu suportul financiar al Uniunii Europene în cadrul Programului „Susținerea Măsurilor de Promovare a Încrederii”.
În parcursul anului curent, instituțiile de profil cultural, sportiv, educațional, mediu și medicină, renovate anterior, vor fi încurajate să se includă în platforme tematice pentru a spori cooperarea și, astfel, pentru a consolida încrederea între locuitorii ambelor maluri ale râului Nistru”, se mai spune în comunicat.
Schimburi culturale între cele două maluri ale Nistrului au loc, dar acestea nu au un caracter sistematic. Mai des trec Nistrul cu concerte și spectacole artiștii de la Chișinău. Europa Liberă i-a întrebat pe mai mulți locuitori din Tiraspol și Bender dacă practica schimburilor culturale ar trebui extinsă:
- Практика, связанная с культурным обменом, всегда нужна. Это актуально во все времена, это интересно, это познавательно, это развивает. В первую очередь, нужно показывать все это молодому поколению, чтобы оно понимало, какие есть менталитеты, видео, какие есть культуры, и что они из сея представляют. В Приднестровье, например, известен танцевальный ансамбль «Виорика». Очень красиво они исполняют молдавские, грузинские и русские народные танцы.
- Что в этом плохого? Наоборот, чем больше контактов с обеих сторон, тем лучше и для одной, и для другой стороны. У них свои таланты, у нас – свои. Должны ж мы как-то видеть друг друга.
- Конечно, полезно обмениваться. Это новый опыт, замечательно. У нас есть двое деток, мы с удовольствием всей семьей ходили бы. Нам не хватает культурных событий, кукольные спектакли – вообще чудесно было бы.
- Пускай приезжают. Мне кажется, это очень хорошо, если будет налажено сотрудничество с Кишиневом, как и раньше, мы ж вместе жили в советские времена. Если б еще информация о таких концертах появлялась, что можно посмотреть. Раньше люди чаще в театр ходили, а сейчас – реже.
- Конечно, нужно. Ну, я не знаю, может, мира больше будет.
- Почему бы и нет, конечно пошли бы на спектакли. Я и детей, и внуков бы повела. Я давно уже нигде не была, потому что много работаю.
- Отлично! Правильно! Так и должно быть. Мы с ними, они с нами – все хорошо. Вы знаете, я не местная, я россиянка, но я, конечно, приветствую все творческие коллективы, чтобы все дружили.
- Культурный обмен нужен. Пусть Молдова присоединяется к нам, к России, мы же идем к России. Мы только «за».
- Я думаю, что обмен творческими коллективами был бы очень полезен. Просто ради добрых дружеских отношений между людьми, живущими на одной реке, на одной земле, говорящими в большинстве своем на одном языке. В любом случае, жить луче в мире и дружбе.
Europa Liberă: Opinii ale locuitorilor regiunii transnistrene.
Corespondenta noastră Karina Maximova a stat de vorbă cu regizorul principal al Teatrului „Nadejda Aronețki” din Tiraspol, Dmitri Ahmadiev, despre schimburile culturale între cele două maluri ale Nistrului.
Dmitri Ahmadiev: Viața culturală a teatrelor profesioniste n-a contenit niciodată. Există și Uniunea Teatrală din Moldova, din care facem parte, participăm și cu spectacole la ceremonia anuală „Gala premiilor”, obținem acolo și anumite victorii. Suntem pe poziții bune. În general, spațiul teatral nu cunoaște granițe. N-am avut niciodată hotare în planul creației, schimburi culturale au avut loc tot timpul. Ne întâlnim des și la alte festivaluri de teatru, în principal, în Rusia. Mai înainte, ne întâlneam des și în Ucraina. În acest sens, avem o activitate destul de intensă. Dar am fi vrut să fie și mai intensă. Avem posibilitate să-i găzduim pe vecinii noștri cu toată căldura și foarte frumos în teatrul nostru minunat. Dar ne este destul de dificil nouă să plecăm undeva, din destul de multe motive. Desigur, în principal, totul se rezumă la finanțe. Aici sunt și unele breșe în legislație, și în ce privește sprijinul financiar în general, și în privința sponsorilor. Înțelegem foarte bine în ce vremuri trăim. Și dacă e să vorbim despre o existență plenară a teatrului, trebuie să spun că suntem într-o zonă, așa, ceva mai închisă.
Europa Liberă: Cât de des reușiți să ieșiți, să participați la anumite ateliere de creație teatrale?
Dmitri Ahmadiev: Există foarte multe și diferite tendințe teatrale, masterclass-uri, cursuri de creștere a calificării – noi mergem. Ne bucură îndeosebi festivalul de masterclass-uri „Întâlniri în Rusia” de la Sankt-Petersburg, la care deja am primit invitație, școala de vară a actorului Kaleaghin, în suburbia moskovită Zvenigorod. Am fost, mergem și acum, și sper că vom merge în continuare, unde, apropo, ne întâlnim și cu colegii din apropiatul Chișinău. La Chișinău sunt destul de multe teatre, cu mulți artiști suntem prieteni”.
Europa Liberă: Reușiți să găsiți sponsori, mecenați, sprijin din partea acestora?
Dmitri Ahmadiev: Astăzi nu avem nici sponsori, nici mecenați. Suntem propriii noștri mecenați. Și dacă reușim uneori ca cineva să ne achite drumul până la festival, fiindcă aceasta e principala cauză pentru care nu reușim să plecăm, chiar și în Rusia, până acolo - doar cu avionul, atunci, ca să ieși cu 20-40 de oameni, este o sumă destul de mare. Din pricina aceasta n-am putut participa la destul de multe festivaluri, chiar dacă primim invitații și ne asigură hrana și cazarea – noi nu reușim să ne acoperim cheltuielile de drum. În plus, avem costume, recuzita, decorațiile, iar acestea sunt bagaje mai speciale. Aici rezidă dificultatea, chiar și a plecărilor la Chișinău. Dacă ieșim cu spectacole, suntem nevoiți să prezentăm o versiune restrânsă, care nu este atât de minunată ca aceea pe care o poate vedea spectatorul local. Iar dacă ieși undeva, îți dorești, desigur, să arăți un produs care și prin valoarea sa vizuală cumva să impresioneze, să aibă un recul, nu să existe într-o versiune semi-mediocră”.
Europa Liberă: Opinia regizorului principal al Teatrului din Tiraspol, Dmitri Ahmadiev, într-un interviu realizat de corespondenta noastră Karina Mximova.
***
Europa Liberă: În plan politic, săptămâna trecută a fost marcată de mai multe ecouri la decretul președintelui rus Vladimir Putin care a dispus recunoașterea de către Rusia a actelor emise de autoritățile separatiste din regiunile Donețk și Luhansk, din estul Ucrainei. Decizia din 18 februarie, amintim, a fost luată în timp ce la Munchen avea loc conferința anuală pe teme de securitate, un important eveniment pe plan global, mai mulți comentatori internaționali afirmând că Putin ar continua, în felul acesta, să testeze noua administrație americană a președintelui Donald Trump care, în ajun, a cerut Rusiei să întoarcă Ucrainei peninsula anexată Crimeea. La Chișinău, decretul lui Putin a trezit mai multe îngrijorări în mediul experților. Detalii, de la Tamara Grejdeanu:
Dacă până la izbucnirea conflictului ruso-ucrainean cetățenii din estul Ucrainei puteau trece granița doar în baza actelor emise de autoritățile de la Kiev, acum Federația Rusă le va accepta pe cele emise de liderii separatiști din Donețk și Luhansk, decretul liderului de la Kremlin fiind prezentat ca o măsură ,,în vederea protejării drepturilor și libertăților persoanelor”.
Referindu-se la această dispoziție a președintelui Putin, analistul politic Oazu Nantoi amintește că înainte de intervenția în Georgia, Rusia a recunoscut validitatea documentelor emise în regiunea separatistă Abhazia.
Și, spune el, aplicând aceeași metodă după anexarea ilegală a Crimeii, Vladimir Putin legalizează aceste entități. Analistului i se pare evidentă asemănarea cu situația din Republica Moldova, vorbind de conflictul transnistrean:
„Federația Rusă utilizează aceste regimuri separatiste tot de ea create pentru a transforma Ucraina și Republica Moldova în pseudo state, controlate din exterior prin intermediul acestor regiuni cu statut juridic special, cum spune diplomația rusă, dar care de facto se reduce la dreptul veto atunci când e vorba de opțiunile geopolitice.”
În raport cu populația din regiunea transnistreană, autoritățile ruse anunță o simplificare a procedurii de acordare a cetățeniei ruse. Liderul de la Tiraspol, Vadim Krasnoselski declara anterior că speră ca un asemenea mecanism să intre în vigoare în lunile aprilie-mai. În martie însă, acesta ar urma să participe la audieri în duma rusească. Oazu Nantoi crede că Federația Rusă recurge la asemenea măsuri pentru ca în caz de intervenție să aibă argumentul apărării propriilor cetățeni:
„Scopul acestei simplificări este unul foarte simplu, ca Federația Rusă, atunci când v-a considera că este momentul oportun, să declare- nu vă supărați, dar acolo locuiesc cetățeni ruși. Să nu uităm că Federația Rusă poate să utilizeze acest pretext, cum că să-și apere cetățenii.”
Jurnalistul Ernest Vardanian spune și el că recunoașterea pașapoartelor emise de separatiștii din Donețk și Luhansk este o practică la care Putin a recurs în cazul Abhaziei și Osetiei de Sud, cu care Rusia are granițe comune, ceea ce însă nu poate fi aplicat în cazul regiunii transnistrene, mai spune jurnalistul:
„De fapt, este vorba de mișcarea liberă între Federația Rusă și regiunea Donbass-ului, care, la rândul său ar însemna integrarea tacită a acestei regiuni cu Federația Rusă, ceea ce nu există și niciodată nu va exista în Transnistria. Vrei nu vrei, Transnistria nu are graniță comună cu Federația Rusă, respectiv este o altă abordare, sub forma distribuirii pașapoartelor rusești, este așa ceva. Cetățenii transnistreni au dreptul să intre în Federația Rusă numai cu pașapoartele țărilor recunoscute.”
Recent, la întrevederea reprezentanților Tiraspolului cu preşedintele comisiei pentru politica externa din Consiliul Federaţiei Ruse, Konstantin Kosaciov, șeful sovietului suprem de la Tiraspol, Alexandr Scerba a spus că în regiunea transnistreană ar fi 213.000 de persoane care au cetățenia Federației Ruse și aproximativ tot atâția care își doresc acest lucru.
***
Europa Liberă: Despre decretul lui Putin privind actele emise în regiunea Donbas a Ucrainei, asemănări şi deosebiri cu situaţia din regiunea transnistreană, colega mea Liliana Barbăroşie a stat de vorbă cu analistul occidental Vladimir Socor, de la Fundația Jamestown din Washington.
Vladimir Socor: „Decretul preşedintelui rus Putin constituie un prim pas în direcţia recunoaşterii oficiale de către Rusia a autorităţilor instalate, tot de către Rusia, în teritoriul ocupat, care aparţine Ucrainei. Recunoaşterea nu numai a paşapoartelor, dar a multor tipuri de documente emise de autorităţile nelegitime instalate de Rusia în teritoriul respectiv constituie un prim-pas către recunoaşterea acestor autorităţi de către Rusia. Anume aşa interpretează şi autorităţile din Doneţk şi Luhansk decretul lui Putin, ca pe un prim pas către recunoaşterea internaţională, cum se exprimă ei.
Desigur că Rusia va rămâne singurul stat din lume care va recunoaşte documentele emise de aceste autorităţi. Dar atrage atenţia îndeosebi faptul că Rusia prin acest ucaz, prin acest decret, recunoaşte diplomele de învăţământ emise de instituţii de învăţământ din teritoriul ocupat, precum şi documentele de înregistrare a mijloacelor de transport şi plăcuţele de mijloace de transport. Iată aici apare o asemănare evidentă cu situaţia din Transnistria, unde Moscova şi Tiraspolul doresc, în cadrul negocierilor din formatul „5+2”, să forţeze Chişinăul, să preseze Chişinăul să recunoască anume diplomele emise de instituţii de învăţământ din Transnistria şi anume înregistrarea şi plăcuţele mijloacelor de transport. Iată de ce este cu atât mai important ca Republica Moldova să nu facă cedări în această privinţă, în interesul Republicii Moldova, în primul rând, dar şi din solidaritate cu Ucraina.
Pentru că nu trebuie să permitem ca precedentul instaurat de către decretul domnului Putin în cazul Donbasului să fie repetat şi în Transnistria sau în alte locuri unde Rusia organizează conflicte de acest tip. Îmi amintesc, de asemenea, faptul că în anul 2008, cu câteva luni înainte de invazia rusească în Georgia, guvernul Rusiei a recunoscut documente emise de către autorităţile din Abhazia şi Osetia de Sud sub control rusesc şi a stabilit relaţii directe între guvernul rus şi autorităţile din Abhazia şi Osetia de Sud. Deci, relaţii directe, fără a mai trece prin intermediul guvernului Georgiei.
O situaţie asemănătoare avem în Transnistria, unde domnul Dmitri Rogozin este reprezentantul preşedintelui Putin «по Приднестровью», deci, pentru relaţii cu autorităţile Transnistriei, iar ministerele ruseşti şi alte instituţii guvernamentale din Rusia au relaţii directe cu Tiraspolul, ocolind Chişinăul. Rusia construieşte, puţin câte puţin, o situaţie care duce la recunoaşterea, întâi, de facto şi, în cele din urmă, oficial a acestor entităţi create, tot de către Rusia, pe teritoriile unor state independente.”
Europa Liberă: Având în vedere faptul că acest decret a fost emis în zilele în care la Munchen se discuta despre securitate, despre cum se poate menţine în continuare ordinea mondială, putem crede că e o replică dată de Kremlin semnalelor pe care le-au adus, de exemplu, americanii la această conferinţă?
Vladimir Socor: „Da, desigur, aşa este. Decretul domnului Putin a fost publicat pe pagina Kremlinului cu numai câteva ore înainte de întâlnirea miniştrilor de externe din „formatul normand” – Rusia, Germania, Franţa, Ucraina – cu ocazia conferinţei de la Munchen. În momentul în care cei patru miniştri au început întâlnirea lor, ei încă nu ştiau că numai cu o oră înainte fusese afişat decretul lui Putin pe pagina Kremlinului. Au aflat despre aceasta abia după ce au ieşit din întâlnire.
Este o demonstraţie din partea Rusiei a capacităţii ei de a-i lua pe occidentali, pe ucraineni şi alte guverne prin surprindere. De asemenea, decretul domnului Putin este temporar.
Decretul scrie că hotărârea respectivă este valabilă până la rezolvarea politică a conflictului din estul Ucrainei, conform armistițiului de la Minsk. În interpretarea Rusiei, armistiţiul de la Minsk obligă Ucraina să recunoască ea însăşi legitimitatea autorităţilor instalate de către Rusia în teritoriul ocupat. Aceasta are în vedere Rusia prin expresia „îndeplinirea armistițiului de la Minsk”, legitimizarea şi recunoaşterea acestor autorităţi nelegitime de către guvernul ucrainean. Guvernul ucrainean nu va face acest lucru, desigur. Atâta timp cât guvernul ucrainean nu va face acest lucru, deci, nu recunoaşte autorităţile locale respective, Rusia le recunoaşte de facto, prin intermediul acestui decret.”
Europa Liberă: Opinia analistului Vladimir Socor, de la Fundația Jamestown, consemnată de Liliana Barbăroşie.
***
Europa Liberă: Şi tot la acelaşi subiect, dar şi despre reglementarea transnistreană la modul general, Vasile Botnaru a stat de vorbă cu ministrul afacerilor externe şi al integrării europene al Republicii Moldova, Andrei Galbur, care a fost şi el printre participanţii la Conferinţa de securitate de la Munchen.
Europa Liberă: Este mai dificilă soluţionarea conflictului transnistrean după Munchen, adică, după cadrul descris la Munchen, sau mai lesnicioasă? Am văzut că Rusia nu are de gând să menajeze pe nimeni. Şi s-a văzut că exact în momentul în care se producea conferinţa a fost semnat cunoscutul decret privind recunoaşterea actele eliberate de Luhansk şi Doneţk. Dumneavoastră cum aţi caracteriza momentul în care umblăm în jurul acestui subiect foarte dificil?
Andrei Galbur: „Eu cred că nimeni nu are iluzii referitoare la viteza cu care va fi soluţionat conflictul transnistrean. Şi nu e vorba doar de problema transnistreană, dar şi de restul situaţiilor conflictuale, care mai îngheţate, care mai dezghețate, atât de pe continentul european, dar şi dincolo de acesta. Conferinţa de la Munchen, şi aceasta a fost a 53-a ediţie, este o platformă foarte importantă pentru un schimb sincer, deschis pe teme de actualitate în materie de securitate internaţională. Eu nu pot spune că ea a conturat anumite perspective pentru reglementarea unei crize sau aprofundarea altei crize, dar a permis ca toţi actorii globali importanţi să facă un schimb de opinii referitoare la situaţia care este la moment şi căile de a depăşi această situaţie. Deşi conflictul transnistrean separat nu a constituit o temă de discuţie în cadrul conferinţei, în toate întâlnirile pe care le-am avut acolo tema respectivă a fost una constantă. Cel mai important în contextul transnistrean acum este că avem o abordare comună din partea tuturor actorilor participanţi la formatul „5+2”, abordare care a fost consfinţită şi în declaraţia ministerială a OSCE din Hamburg de anul trecut, unde foarte clar se vorbeşte despre principiile în baza cărora se va reglementa sau se identifică soluţia pentru problema transnistreană: respectarea integrităţii teritoriale a statului Republica Moldova în limita frontierelor recunoscute pe plan internaţional. Şi vreau să remarc că este prima dată când sintagma respectivă a apărut în ultimii ani într-un document consensual, deci, şi suveranitatea Republicii Moldova cu identificarea unui statut special pentru regiunea transnistreană, ca parte componentă a statului unitar Republica Moldova. Iată aici cred că este elementul cheie. Cât vor dura discuţiile? Eu nu cred că există vreun clarvăzător care poate nouă să ne dea un termen foarte clar în cât timp se va soluţiona problema. Bunăoară, au fost anumite declaraţii politice că, dacă mergem pe formula aceasta, se soluţionează în doi ani, dacă mergem... Eu nu sunt adeptul unor prognoze iluzorii. Eu sunt adeptul să ne facem temele. Avem mult de lucru să soluţionăm problemele existente cu care se confruntă cetăţenii noştri de pe ambele maluri ale Nistrului, să le uşurăm lor viaţa. Iar discuţiile politice cred că vor mai continua.”
Europa Liberă: Aţi urmărit comportamentul negociatorilor, dar şi decidenţilor ruşi şi din poziţia de ambasador în Federaţia Rusă. Acum aveţi raniţa de mareşal în spate şi mai dificilă. Urmărind acest proces, Rusia, participantă la „5+2”, este deosebită? Dacă ar fi să desenaţi un grafic, merge în ascendenţă, în descendenţă, pe aceeaşi linie orizontală în asistenţa pentru reglementarea transnistreană? De partea cui joacă Rusia?
Andrei Galbur: „Nu aş vrea să fac comentarii pentru că, deşi noi putem spune că totul este un joc, totuşi, mergem pe poziţii oficiale, care sunt declarate de oficiali la nivel înalt şi în spaţiul public. Deci, atunci când tragem anumite concluzii, noi ne orientăm la aceste declaraţii. Eu vreau să cred că Rusia nu-şi doreşte noi focare sau nu-şi doreşte situaţii unde să fie învinuită că, contribuie la destabilizarea situaţiei. Aceasta este ceea ce văd eu. Respectiv, cred că există o anumită dinamică şi o anumită intenţie de a contribui la soluţionarea unei probleme. Nu este secret, toată lumea spune că problema transnistreană din tot coşul de probleme teritoriale de pe continentul european pare să fie cea mai simplă de soluţionat. Pentru că, din nou, există o viziune comună a actorilor privind căile de soluţionare şi doi, noi nu suntem într-o zonă fierbinte, cu acţiuni militare, cu pierderi de vieţi omeneşti. Deci, nu există nicio problemă nici ideologică, nici religioasă între cetăţenii de pe ambele maluri. Toţi vor, pur şi simplu, să poată beneficia de libertatea circulaţiei, să înveţe în limba maternă la şcoală, să-şi prelucreze nestingherit lotul de pământ, să poată circula pe toate podurile peste Nistru. Lumea vrea să-şi trăiască viaţa liber. Respectiv, aceasta este sarcina noastră. Cineva poate contribuie mai mult, cineva poate contribuie mai puţin. Noi, desigur, întotdeauna chemăm Federaţia Rusă să fie un actor onest în contextul reglementării transnistrene. Şi noi ştim că Moscova are o influenţă deosebită la Tiraspol. Și credem că Moscova ar putea face mult mai mult pentru a determina autorităţile din regiunea respectivă să fie mai cooperane, atunci când există posibilitatea de a soluţiona anumite probleme. Ori, aceasta trebuie să fie o mişcare în ambele sensuri, între Chişinău şi Tiraspol.”
Europa Liberă: Opinia ministrului moldovean de externe, Andrei Galbur, într-un interviu realizat de Vasile Botnaru.
***
Europa Liberă: Doamnelor şi domnilor, aici se încheie această ediție a emisiunii Dialoguri transnistrene. Prezentatorul ei, Radu Benea vă mulțumește pentru atenție şi vă dorește toate cele bune. Aici e Radio Europa Liberă.