Am auzit prima oară de ea pe vremea când eram abonat la „Songlines”, o publicație britanică dedicată așa-numitei muzici world.
Apoi am ajuns la Lisabona și am cumpărat cîteva din albumele ei, deși aveam încă în minte ce ne-a spus regretatul profesor Marian Papahagi despre muzica asta portugheză numită fado, anume că e la limita kitsch-ului din cauza că majoritatea textelor sînt imposibil de siropoase și uneori de-a dreptul false, ceva asemănător, spunea profesorul Papahagi, cu aproape la fel de imposibilele romanțe românești.
Am avut însă încredere în cronicarul muzical de la „Songlines”, și nu mi-a părut rău.
Apoi am văzut-o la Praga în concert, la teatrul de operetă Karlin. Un concert cu un public în extaz, care aproape că n-a lăsat-o să plece de pe scenă la sfîrșit.
La un moment dat a spus că vrea să testeze acustica sălii, așa cum face la fiecare concert, și a cântat fără amplificare - și atunci a fost momentul extazului suprem: publicul a încremenit, pentru că vocea nu era de pe lumea asta, și apoi a explodat în urale.
Mariza, doamnelor și domnilor, s-a născut la Maputo, în Mozambic, dintr-un tată portughez și o mamă cu rădăcini africane.
Ruy Vieira Nery de la Centrul de studii muzicale și dans al Institutului portughez de etnomuzicologie ne spune că în mai puțin de 12 ani, Mariza s-a transformat dintr-un foarte bine ascuns fenomen local, cunoscut numai unui mic cerc de admiratori din Lisabona, într-una din cele mai aclamate stele ale scenei world music din lume, și că nici un artist portughez de la Amalia Rodrigues încoace nu a avut o asemenea carieră internațională fulminantă.
Și a făcut asta deschizînd registrul oarecum monoton melancolic și local al fado-ului spre feluri de muzică universale, cum ar fi jazz-ul și rythm & blues-ul
Noi ascultăm acum piesa „Transparente”, de pe albumul cu același nume din 2005, cu precizarea că în varianta pentru internet veți găsi o secvență video din concertul pe care Mariza l-a dat la Union Chapel din Londra în 2003.
Căutați așadar Dicționarul de sunete rare la EuropaLiberă.org.
