În mijlocul unui sector prestigios din Sankt Petersburg, oraș suppranumit Capitala de nord , locul unde se află mai multe clădiri și monumente istorice se află o clădire avariată. Puțini turiști o observă în traseul lor prin urbea numită „capitala culturală”. Aspectul exterior al clădirii, jerpelit și cu geamuri sparte ar face turiștii și în general orice om , cu excepția potențialilor constructori și restauratori să evite acest loc. Acolo însă trăiesc oameni, și se află, potrivit unui documentar realizat de Current Time cel mai mare „cămin de nefamiliști”, cunoscut în spațiul post-sovietic drept „komunalka”. Iar clădirea, un fost spital pentru copii găzuiește în 14 camere mai multe persoane. Traducere și adaptare de Ștefan Grigoriță.
„Komunalka”, așa cum a fost conceput acest tip de locuințe urbane ieftine, este un bloc de locuințe, unde cei care trăiesc au la dispoziție doar o cameră, iar bucătăria, baia și toaleta sunt comune, în cele mai bune cazuri la tot etajul, în cele mai rele – la tot blocul.
Reporterii CurrentTime au stat de vorbă cu mai mulți locatari din această clădire, care trăiesc aici, între altele din cauză cu nu au acces la o locuință mai bună. Este și cazul Tatianei Lobinova, o femeie cu vârsta între 30 și 40 de ani, care trăiește îmoreună de pisica sa:
„Nu m-a deranjat deoarece aici am propria plită unde pot găti. Când ai la dispoziție o anumită sumă de bani, iar cu ea îți poți permite să trăiești doar în acest loc, atunci alegi tot ceeea ce îți permite buzunarul.”
O scurtă descriere a bucătăriei ar arăta cam așa: două reșouri murdare, două mese pline de mizerie și de hîrtii, care de fapt sunt facturi și notificări de neplată a acestora și două chiuvete, una plină cu gunoi iar alta la fel de murdară, dar care funcționează, în ciuda faptului că țeava este spartă iar apa se scurge într-un lighean la fel de murdar.
Încă de acum trei ani locuința a fost catalogată de autorități drept o clădire avariată, prin urmare a fost luată decizia de a-i reloca pe cei care trăiau acolo. În acel moment erau ocupate 24 de camere din clădire. Atunci, 10 familii au reușit să se mute din acel loc, dar ulterior Rusia a anexat Crimeea, iar autoritățile au început a avea alte priorități.
Un teanc de foi cu antet demonstrează lunga corespondența avută cu funcționarii administrației locale. După îndelungate apeluri, au fost făcute reparații, dar, pe fugă și puțin spus de proastă calitate.
Ghida reporterilor, Tatiana Lobinova, arată în continuare către pereții mucegăiți și nefinisați, care domină peisajul ce ilustrează nepăsarea autorităților:
„Vă rog fiți mai atenți. Uite aici au fost reparații capitale. Așa arată la noi peretele... Și-ar fi zis că „acum am făcut reparație capitală, putem scoate starea de avarie a clădirii și o să trăim mai departe frumos și bine””.
Și în baie, și toaleta au fost „reparate”, cu ghilimelele de rigoare.
În același bloc mai trăiește și Nina Poleanskaia, pensionară care, abandonată de statul rus și de soartă, trăiește alături de doi nepoți în aceeași cameră. Asta după ce mama nepoților săi a decedat, victimă a cancerului. În cameră sunt înghesuite două paturi, o bucătărie improvizată și un calculator la care stă unul din nepoți.
Pensia mizeră o obligă să stea aici. Camera, deși are și o plită electrică, un frigider și o masă aglomerată cu veselă, nu are chiuvetă. De aceea, spălatul vaselor le face în baie, la robinetul de la cadă. Oamenii nu au cui să se adreseze:
„Chiar nici nu mai știu cui să scriu. Proprietarului clădiri, lui Putin? Se zice că el are alte probleme, mai importante”, spune aceasta.
Nadejda Hondakova, proprietară și ea a unei camere, o femeie între 30 și 40 de ani, trăiește cu mama și fiul său, dar nu în acest bloc, dar în altă regiune a Sankt-Petersburgului. Mama sa este bolnavă de parkinson, prin urmare, aceste condiții ar fi inumane. Aceasta discută cu jurnaliștii în mijlocul bucătăriei insalubre menționată anterior.
„Câteodată vin unii știți, cu așa idei că „uite puteți și să spălați și să vopsiți”. E un lucru să vopsești, dar cum pot să vopsesc acest perete dacă se risipește?”, se întreabă aceasta.
Chiar și acești pereți, în chida faptului că arată cum arată, întotdeauna vor atrage persoane care nu au de ales. De la femei singure, sau care au în îngrijire un copil, la pensionari care au rămas în stradă și a căror pensie le permite doar o cameră în clădiri de acest tip și muncitori ilegali din țările post sovietice. Toți, înghesuiți în una din camerele acestei clădiri din „capitala culturală a Federației Ruse”.
Tatiana Lobinova zâmbește misterios și povestește despre o idee destul de originală:
„Poate pentru campionatul de fotbal din 2018 să aducem turiști aici, să le arătăm ce este asta „komunalka”, adevăratul Sankt Petersburg. Nu glumesc, poate așa obținem niște bani să facem ceva”.
Ideea nu este rea, conchid jurnaliștii, care spun că dacă ea nu va place autorităților, acestea nu au decât să repare clădirea și altele asemănătoare ei.
