Gheorghe Cojocaru: „Polemica în jurul alegerilor prezidențiale nu pare să se domolească, ci, dimpotrivă, se relansează odată cu descoperirea unor noi date despre suprapunerile de interese, accidentale sau nu, pe față sau în subteran, în cel mai mare joc politic al anului, mai ales dinspre zona factorilor decidenți sau din afară. În aceste circumstanțe, învingătorul scrutinului, liderul socialiștilor Igor Dodon, încearcă să ia taurul de coarne, orientându-și busola prioritar în direcția Răsăritului, în timp ce învinsa competiției, Maia Sandu, caută ac de cojoc Comisiei Electorale Centrale sau instituțiilor guvernamentale, suspectându-le și acuzându-le de compromiterea alegerilor.”
Europa Liberă: Unora, totuși, li s-a părut că Igor Dodon a încercat să placă pe ambele direcții geostrategice. Oricum, nota dată acestor alegeri de cele mai importante instituții internaționale nu lasă, parcă, dubii în ceea ce privește corectitudinea. Totuși, de ce se insistă asupra unor acuzații în adresa CEC-ului, de exemplu, care n-au cum schimba nota generală a alegerilor?
Gheorghe Cojocaru: „Este dreptul Maiei Sandu să conteste sau să recunoască rezultatul votului, să acuze sau să suspecteze anumite ingerințe defectuoase în ansamblul scrutinului, să ceară tragerea la răspundere a instituțiilor care nu și-au făcut în mod corect datoria, dar, exclusiv, în baza unor date doveditoare și convingătoare. În caz contrar, ea însăși va putea fi acuzată de încercarea de a manipula opinia publică și de incapacitatea de a-și recunoaște înfrângerea. Totodată, Maia Sandu este la prima bătălie politică pe care o pierde, iar pe fondul acestei sensibilități amare regretele sale sunt cu atât mai mari. Pe un om politic puternic însă înfrângerile îl călesc și îl motivează și mai mult.”
Europa Liberă: Fiți de acord că nu toată lumea o clasifică drept învinsă sau învingătoare. La fel nici Dodon încă nu își poate atribui titulatura de învingător, cel puțin formal. Și, totuși, dacă ar fi să avem un președinte socialist, ce va lasă Maia Sandu în urmă după acest scrutin?
Gheorghe Cojocaru: „Aceasta este, în fond, întrebarea principală pe care ar trebui să și-o pună Maia Sandu însăși, pentru a avea o impresie clară asupra celor întâmplate și asupra foii sale de parcurs ulterior. Scorul pe care l-a înregistrat este unul care pare să o recomande pentru o viață politică lungă și pentru niște roluri importante pe scena politică din Republica Moldova. Vizibilitatea pe care o are acum și în interior, și în exterior este un atu care se cere valorificat și consolidat. Liderul Partidului Acțiune și Solidaritate rămâne acum, practic, cel mai vizibil reprezentant al opoziției extraparlamentare. Sarcina sa, de acum încolo, va fi să nu piardă ceea ce a câștigat, inclusiv, aliații pe care și i-a făcut, și, mai mult decât atât, să arate că poate rezista în bătăliile de rutină și că poate duce pe umerii săi greutatea votului sutelor de mii de oameni din cele două tururi ale alegerilor prezidențiale.”
Europa Liberă: Dar după Igor Dodon ce își va scrie el în biografia sa de președinte, dacă va fi validat în această funcție?
Gheorghe Cojocaru: „În primul rând, Igor Dodon a arătat că a avut dreptate, atunci când spunea, cu mult înainte de alegeri, că va fi viitorul președinte al Republicii Moldova. Însă conduita pe care a asumat-o în campania electorală, de a diviza oamenii în buni și în răi, chiar dacă a fost una aducătoare de noroc, este una controversată, cel puțin, din postură de șef al statului. În cazul său contează mai mult ce va lăsa în trecutul confruntărilor electorale și ce elemente noi va înscrie în viitorul său mandat prezidențial. Că va păși cu stângul este clar și este un lucru firesc pentru fostul, deja, lider al socialiștilor. Mult mai important este să nu se calce peste interesele fundamentale ale societății din Republica Moldova.”
