Dumnică 13 noiembrie 2016 s-a văzut poate mai mult decît oricând că Moldova nu se împarte în cei rămași și în cei plecați. Mii de oameni au demonstrat că, indiferent în ce țară au ajuns să trăiască, Moldova rămâne Patria. Diaspora și-a dat votul cu încredere și speră că votul ei va fi numărat, spune jurnalista Tatiana Țîbuleac, stabilită în Franța.
Europa Liberă: E oră târzie, iar cozile continuă să se facă la misiunile diplomatice din străinătate. Există o explicaţie a acestei mobilizări a diasporei?
Tatiana Țîbuleac: „Explicaţia este una pozitivă, pentru că diaspora a venit să-şi exprime votul. În schimb, organizarea acestor alegeri lasă umbră de tristeţe tot mai mare şi mai mare. Pentru că noi de aici urmărim cu amărăciune şi cu nod în gât ceea ce se întâmplă. E foarte frumos că lumea a ieşit la vot, dar este foarte urât şi trist că lumea, care a făcut mii de kilometri, nu poate vota. Întotdeauna a fost această divizare dintre oamenii de acasă şi diasporă. Este chiar trist să vezi că în Londra se închid secţiile de votare cu şase ore înainte ca votarea să ia sfârşit şi că oamenii sunt alungaţi dintr-un loc în altul, să voteze acolo pe unde mai sunt buletine. Cred că, totuşi, tristeţea nu e cuvântul potrivit în acest caz. Cred că e nevoie de ceva mai mult decât exprimarea unei tristeţi, pentru că este imposibil să-ţi tratezi cetăţenii țării într-un astfel de hal.”
Europa Liberă: Alegătoarea Tatiana Țîbuleac pune egalitate între preţul votului din diasporă şi cel de acasă sau face o comparaţie?
Tatiana Țîbuleac: „Eu cred că diaspora niciodată nu a pus accentul pe acest cuvânt „diaspora”. Întotdeauna diaspora a fost văzută diasporă mai mult de acasă. Cred că emigranţii au fost cei care au auzit cel mai des la adresa lor: „Aţi plecat. Aţi trântit uşa. Nu aveţi dreptul”. Cred că oamenii de peste hotare niciodată nu s-au uitat acasă prin gaura cheii, pentru că întotdeauna, când pleci, laşi mai mult decât atunci când vii într-o altă parte. Eu cred că votul este egal, pentru că toate voturile sunt egale. Şi toţi oamenii, care au ieşit azi la vot, chiar şi cei care vor vota altfel decât îmi place mie sau place altor segmente ale populaţiei, au dreptul să-şi exprime votul. Altceva este că s-a făcut totul posibil ca voturile unor oameni să nu fie considerate egale, pentru că altfel nu-mi pot explica ceea ce se întâmplă peste hotare astăzi, fiind din start spuse aceste lucruri şi toată lumea a ştiut că mobilizarea va fi mare. Toată lumea a ştiut că diaspora va ieşi masiv. Şi atunci îmi pun o întrebare: de ce să chemi lumea la vot, dacă nu eşti pregătit să asiguri acestui om dreptul de a vota?”
Europa Liberă: Cât de mult va fi luat în consideraţie sau trebuie să fie luat în calcul de către următorul şef de stat, de către cel care va ieşi mâine învingător acest vot al diasporei?
Tatiana Țîbuleac: „Eu cred că votul diasporei, spuneam, are aceeaşi pondere ca votul unei persoane de acasă.”
Europa Liberă: Întrebarea mea era ce poate face un şef de stat în actuala situaţie a Republicii Moldova pentru cei care şi-au găsit rostul şi bucata de pâine în străinătate?
Tatiana Țîbuleac: „Eu cred că un şef de stat întotdeauna trebuie să se gândească cum să aibă grijă de cetăţenii statului. Şi trebuie să vă spun că am văzut foarte multă lume şi în primul tur, şi în turul al doilea discutând despre faptul că într-o bună zi s-ar putea întoarce acasă. Noi suntem obişnuiţi să credem că diaspora a plecat pentru totdeauna şi că ei sunt cei care au plecat cu totul, însă nu este tocmai aşa. Sunt foarte mulţi oameni care ar vrea să se întoarcă acasă, pentru că ei nu au plecat de acasă, fiindcă nu mai vor să trăiască în Moldova, fiindcă brusc le-a displăcut să aibă în jur familia, copiii, bunicii. Plecarea nu întotdeauna este un act de laşitate. Plecarea s-a făcut din alte considerente. Şi cred că viitorul preşedinte ar trebui să se gândească cum să aducă măcar o mare parte din aceşti oameni acasă şi ce condiţii să le ofere acestor oameni.”
Europa Liberă: Şi cum ar arăta o Moldovă cu cei din străinătate reveniţi la baştină, la casele lor?
Tatiana Țîbuleac: „Eu cred că ar arăta foarte frumos pentru că eu mă gândesc că primii care ar veni acasă, dacă li s-ar crea condiţii decente, li s-ar demonstra că se poate face ceva pentru a se aranja aceşti oameni în câmpul muncii, la studii, ar fi tinerii. Şi cred că să ai o ţară plină de tineri educaţi, o ţară de oameni cu tineri care au studii făcute peste hotare, să recunoaştem, că, totuşi, foarte mulţi tineri buni au plecat anume pentru că nu mai vedeau niciun viitor. Însă mulţi dintre ei ar fi gata să se întoarcă, desigur, nu la salarii simbolice sau la promisiuni, dar la locuri concrete de muncă, la programe de integrare concrete. Eu cred că acest lucru este real. Şi mai mult decât atât, eu cred că foarte mulţi oameni au ieşit la vot şi din acest considerent, pentru că se gândesc că aceste alegeri ar putea aduce această mică, dar stabilitate în acest sens.”
Europa Liberă: Foarte mulți au vorbit despre ţările care au adoptat moldovenii, aşa li se spune multora dintre cei care şi-au găsit rostul în străinătate. Adoptă un vot, această campanie cum ţi s-a părut dintr-o parte?
Tatiana Țîbuleac: „Mi s-a părut unul dintre cele mai frumoase lucruri pe care le-am văzut în ultimul timp pe reţelele de socializare. Întotdeauna am spus între noi că moldovenii nu se ajută, că moldovenii sunt nepăsători şi invidioşi. Nu este aşa. Sau nu este toată Moldova aşa. Această pagină, care a fost creată este, de fapt, un antidot pentru ceea ce se întâmplă. Şi m-a emoţionat foarte mult să citesc aceste mesaje, şi să văd cum oamenii se găsesc, oamenii se ajută, oamenii vor să se ajute între ei, pentru a-şi exprima un drept de cetăţean. Cred că este pentru prima dată când tinerii, şi nu doar tinerii, au demonstrat că se pot uni, fără a avea un politician deasupra capului. Să zicem că a fost, totuşi, o oarecare politică la baza creării acestei paginii, dar mi s-a părut extraordinar ceea ce s-a întâmplat şi sunt sigură că această comunitate, pentru că este o comunitate, deja este mai mult decât, pur şi simplu, o pagină pe Facebook, va rămâne şi după alegeri. Cred că este un semn că se poate. Se poate, când se doreşte, să se gândească şi să se acţioneze altfel decât suntem obişnuiţi să credem că putem.”
