Sloganuri, slogane… E o întreagă artă în găsirea sloganului electoral perfect. O artă și o știință, un amestec de sociologie, politologie și cunoaștere a psihologiei maselor.
Să fie scurt, să fie percutant, să fie de neuitat. Nu e de mirare că în perioadă pre-electorală sunt angajați scriitori și publicitari, trebuie un pic din ambele, un slogan electoral ține de publicitate, dar și de poezie, de literatură. E ca titlul unui roman. A găsi titlul just al unui roman e uneori la fel de greu ca a-l scrie.
Unul din cele mai bine găsite vreodată a fost cel al lui François Mitterrand în 1981: „Forța liniștită” („La force tranquille”, slogan furat fără jenă in 1992 de Iliescu în România în prima lui campanie electorală). In fața „Forței liniștite” a lui Mitterrand, cei doi contracandidați, Giscard d’Estaing și Jacques Chirac, aveau sloganuri ridicole, plate și aproape identice: „Franța are nevoie de un președinte” pentru primul și „Președintele care ne trebuie” pentru al doilea. „Forța liniștită” i-a strivit pe amândoi.
Publicitarul francez Séguéla, amic cu Sarkozy (cel care l-a apărat pe bling-bling Sarko zicând că „cine nu are Rolex la 50 de ani e un ratat”), Séguéla care a inventat pentru Mitterrand în campanie „Forța liniștită” povestește în memorii și cum sloganul poate fi făcut mai eficate prin teatru și mizanscene.
Astfel, atunci când a fost angajat să coordoneze prima campanie electorală a lui Lech Walesa, în Polonia, Séguéla a mers cu electricianul sindicalist din oraș în oraș, iar la primul miting a fost plăcut surprins să vadă cum, în momentul în care s-a stricat microfonul și vocea lui Walesa nu se mai auzea, acesta a scos de undeva o șurubelniță și a reparat pe loc microfonul în uralele frenetice ale mulțimii seduse. Walesa repară tot.
Când, în aceeași zi, în următorul oraș, Walesa a refăcut sceneta cu microfonul stricat, Séguéla a avut mari probleme să-l convingă pe mustăciosul cu opt copii să nu folosească același truc de fiecare dată, precum plicticoșii care spun mereu aceeași glumă.
Sigur, e mai greu pentru candidații independenți, care își pot permite să surprindă în marginea convențiilor, sperând să adune ceva procente. Exemple sunt nenumărate, de la acel lord britanic care avea ca simplu mesaj electoral „Vote for Me!”, fără o promisiune, fără un angajament serios sau credibil, până la Partidul Internet din Ucraina, ai cărui membri au candidat la alegerile parlamentare deghizați în personaje din Războiul Stelelor.
Unele sunt extrem de scurte și simple. „Yes, We Can” al lui Obama. Sau, la referendumul care l-a dat jos pe Pinochet, în Chile în 1988, campania publicitară s-a bazat pe un slogan total negativ: „NO!…” Un NU simplul, repetat pe toate tonurile, o campanie negativa bazică ce pina la urma l-a dat jos pe dictator. Asta pentru că cei care au conceput campania bazată pe un simplu NO făcuseră o analiză abilă a unui context politic in care bătrânii votează conservator, iar tinerii nu votează din defetism, lipsa de convingeri si plictis depolitizat.
Sloganul cel mai eficace, rămâne însă cel perfect adaptat la persoană sau partid. Așa a fost cu ecologiștii belgieni în 1999, când sloganul lor de campanie electorală era (și au avut mari câștiguri în procente): „Când e verde - demarezi”.
In schimb, când nu e bine gândit, un slogan poate fi dezastruos, cum a fost cel al Partidului Liberal Muncitoresc din România: „Vino în PLM”, PLM fiind o abreviere scabroasă de la o expresie ce nu poate fi pronunțată la radio.”
---------------------------
Actuala campanie prezidenţială din Republica Moldova, prima după 16 ani în care şeful statului a fost ales de parlament, este „săracă” în sloganuri care să-i implice pe cei cărora le sunt adresate, adică cetăţenilor, observă expertul în comunicare Ion Grosu. Iată cum comentează el mesajele candidaţilor cotaţi cu cele mai mari şanse în sondaje.
Ion Grosu: „Cred că sloganurile nu reuşesc să facă o conexiune cu electoratul, cu publicul. Nu sunt incluzive. Ar fi problema numărul unu al acestor slogane. La Marian Lupu – „Aud. Ascult. Rezolv” – este un slogan despre Marian Lupu şi ce face el. La Maia Sandu – „Am ales să înving” – este, la fel, un slogan despre Maia Sandu şi ce face ea. La Igor Dodon – „Moldova are viitor” – este un slogan mai bun în sensul că este despre un proiect comun, al tuturor, dar este foarte vag, nu cheamă la acţiune şi nu e vorba despre un proiect la care putem şi noi cumva participa. Comparaţia foarte comodă o putem face cu sloganele candidaţilor la prezidențialele din SUA. La Donald Trump – „Make America Great Again” (Să facem america din nou minunată sau mare). Barak Obama spunea „Yes we can” (Da noi putem). Bernie Sanders spunea „Not me. Us” (Nu eu. Noi). La Hillary Clinton, slogan ales din 85 de mesaje testate timp de o lună este „Stronger together” (Împreună mai puternici). Comparând aceste slogane foarte profesionist realizate peste ocean cu cele locale vedem că diferenţa este anume în acest criteriu de incluzivitate. Un slogan politic bun motivează cetăţenii să participe la proiectul tău şi este unul în care se vorbeşte despre noi sau despre împreună.”
Sloganuri și afișe electorale în Moldova înaintea scrutinului prezidențial din Republica Moldova
Un alt specific al sloganurilor din Moldova e că acestea sunt axate pe probleme concrete, ceea ce, crede Ion Grosu, nu permite flexibilitate în timpul campaniei.
Ion Grosu: „Agenda politică se schimbă pe timpul campaniei. Sloganele în SUA vedem că sunt destul de vagi, dar aplicabile la orice situaţie. Cele din Republica Moldova sunt foarte concrete. Îmi imaginez procesul de selectare a acestor slogane, la Marian Lupu, probabil că cei care au realizat sloganul s-au gândit cum ar fi bine să fie văzut candidatul, care ar fi bine să fie percepția despre el. În loc să lucreze indirect la crearea acestei percepţii, pur şi simplu au transformat dorinţa lor de a-l crea pe Marian Lupu ca un om care aude, ascultă şi rezolvă în percepţia cetăţenilor. Pur şi simplu au scris aceasta ca o doleanţă, ca slogan. Nu cred că astfel de lucruri merg. Este o campanie politică săracă în slogane care să cheme oamenii la acţiune şi la coparticipare la proiecte politice.”
Comunicatorul constată că un slogan bine gândit care reușește prin doar câteva cuvinte să cuprindă esenţa platformei electorale poate influența opțiunea de vot a alegătorilor.
Ion Grosu: „Atenţia alegătorului este foarte scumpă. Dacă reuşeşti să închegi într-un slogan foarte bine ales şi eficient esenţa platformei tale politice, asta îţi aduce un plus foarte mare. Alegătorul este expus la slogane mult mai des decât la discuţii îndelungate, directe. E vorba de panouri, billboard-uri, de un anunţ la radio. Cât mai scurt şi eficient este mesajul cu atât este mai bine. Sloganul este foarte important. De asta şi spuneam că Hillary Clinton a avut 85 de slogane pe care le-a testat şi a ales unul. Campania electorală este şi o bătălie a sloganelor. La moment nu văd, din păcate, un slogan bun la cei trei candidaţi principali din cursa prezidențială din Moldova.”
În goana după voturi, pretendenţii la fotoliul de preşedinte nu ezită să facă promisiuni populiste şi chiar ireale, care depășesc prerogativele unui şef de stat într-o republică parlamentară.
Ion Grosu: „Se promite foarte mult, dar asta e treaba politicianului – să promită în campania electorală. Dintre cei 10 care promit, 9 nu vor trebui să-şi realizeze promisiunile, respectiv îşi permit acest lux. E o chestiune valabilă în toate campaniile electorale, în toate ţările. Politicienii promit marea şi sarea pentru a obţine un fotoliu.”
Pâine de doar doi lei, locuinţe sociale, case de cultură renovate, pensii majorate sunt doar câteva din promisiunile făcute de cei care aspiră acum la funcţia de şef de stat şi care, cel mai probabil, sunt conştienţi că prerogativele președintelui sunt altele.
