În ultima duminică a lunii octombrie cetăţenii Republicii Moldova îşi vor putea alege preşedintele după o pauză de aproape 20 de ani. Începând cu 2001 acesta a fost ales de Parlament, dar la 4 martie Curtea Constituţională a decis revenirea la alegerile directe. Scrutinul din 30 octombrie aduce în faţa alegătorilor 12 candidaţi. Este consemnată şi o premieră, cinci femei îşi încearcă şansele pentru funcţia supremă în stat. Ce aşteptări au alegătorii de la următorul președinte? Căutăm răspuns la acest sfârşit de săptămână.
De următorul şef de stat al Moldovei se leagă cele mai importante aşteptări ale electoratului. Îl votează pentru pensii şi salarii mai mari, pentru educaţie şi sistem de sănătate mai bune, pentru drumuri de calitate, pentru preţuri mai mici, pentru o viaţă mai bună în general. Problema este că preşedintele, în limitele atribuţiilor sale constituţionale, nu poate face mai nimic din ceea ce aşteaptă populaţia de la el, atunci când se duce la urne. Puterea reală, acea pentru care este ales mai marele ţării stă, de fapt, în mâna altei persoane, care nu trebuie să treacă prin votul popular. Viaţa de zi cu zi depinde cu adevărat de şeful guvernului, iar în privinţa aceasta preşedintele are un singur moment decisiv, atunci când îl desemnează. Şi executivul este instituţia care trebuie să asigure oamenilor un trai decent.
Vasile Bulicanu, originar din satul Vărzăreşti, raionul Nisporeni, care acum 14 ani s-a mutat cu traiul în Spania, va parcurge 600 de kilometri până la Madrid ca să-şi aleagă preşedintele. Prin votul său exprimat departe de casă, el spune că se alătură luptei împotriva fărădelegilor din Moldova, sperând că ţara va putea să iasă din criză şi va aduce stabilitate pentru toţi cei care vor să contribuie la viitorul prosper al statului.
Vasile Bulicanu: „Cred că este o bătălie mare, pentru că la un singur post sunt 12 candidaţi, toţi promit sarea şi marea şi spun că vom trăi mai bine. Noi vrem să ne promită să fie stabilitate în ţară, adică să nu mai plece nimeni din Moldova, să rămână acasă, să le dea de lucru, să le dea salarii mai bune. Chiar şi preşedintele care va fi ales aş vrea ca să aibă şi el un salariu ca lucrătorii de rând, ca să vadă şi el cum se trăieşte. Dacă aş fi eu preşedinte, aşa aş face, aş lua salariu împreună cu oameni de jos, nu eu cu salariu de zeci de mii de lei şi oamenii cu salariu de 1.000 de lei şi eu mă pun cu ei, şi maşină la scară, şi gardă de corp ş.a.m.d. Cum au făcut polonezii, la început, deputaţii aveau un salariu de 200-300 de dolari şi preşedintele la fel. Au spus: „Până nu punem ţara pe picioare noi nu vom ridica salariile’.”
Europa Liberă: Dar nu preşedintele decide problema locurilor de muncă şi salariilor decente, ci mai degrabă deputaţii şi membrii cabinetului de miniştri. Guvernul şi Parlamentul sunt instituţiile care trebuie să rezolve aceste probleme.
Vasile Bulicanu: „Bine, dar preşedintele pentru ce îl alegem? Pentru ce ne trebuie preşedinte, dacă el nu ştie să conducă guvernul şi Parlamentul?”
Europa Liberă: Este separarea puterilor în stat.
Vasile Bulicanu: „Dacă preşedintele de data aceasta va fi ales de popor, înseamnă că trebuie să fie mai sus decât toţi. Adică el trebuie să dea ordine Parlamentului şi guvernului, aşa cred eu.”
Europa Liberă: Din această listă mare de 12 candidaţi, cinci sunt doamne, femei care vor să ajungă în fotoliul prezidenţial. E o diferenţă între felul cum ar putea să se descurce o femeie sau un bărbat la cârma ţării?
Vasile Bulicanu: „Mai bine ar fi să câştige, totuşi, o femeie. Pentru că între aceste cinci femei nu este niciuna trădătoare, care vrea cu Rusia, cu Uniunea Vamală. Şi o femeie este mai ambiţioasă şi mai greu de provocat. Mai greu o corupi pe o femeie, pentru că, dacă ea devine preşedinte, nu va asculta grupurile de la partidele pe care le avem noi şi toate sunt compromise. Eu cred că ea nu se va supune.”
Europa Liberă: Cât de motivaţi sunt cei din diasporă să participe la aceste alegeri? Pentru că, deocamdată, tot mai multe voci din afara Republicii Moldova spun că nu ar exista interes să voteze pentru următorul preşedinte.
Vasile Bulicanu: „Dacă nu vor merge să aleagă următorul preşedinte, tot ei vor pierde. Să zicem aşa, el vrea să iasă Maia Sandu şi nu se duce la votare, dar stă acasă şi numai se gândeşte că ar fi bine să fie Maia Sandu, dar nu se duce la votare. Dar acel care îl vrea pe Dodon el se duce şi îl votează, nu stă acasă şi numai se gândeşte, şi atunci e periculos aşa. De atâta, lumea care are drept de vot trebuie să meargă să se hotărască, să aleagă.”
Europa Liberă: Mulţi motivează faptul că îi costă prea mari bani, de exemplu, ca să ajungă la o secţie de votare, că nu şi-ar permite să lipsească de la serviciu. Chiar dacă e zi de duminică, dar unii merg să lucreze.
Vasile Bulicanu: „Duminica e mai puţină lume ocupată. Dar eu cred că ar trebui să fim şi noi un pic mai uniţi şi în pofida faptului că lucrăm, ne cerem voie: „Astăzi sunt alegerile, vă rog frumos”. Eu sunt în străinătate. Și de câte ori mi-am cerut voie să plec undeva, niciodată nu am primit refuz, mai ales dacă sunt alegeri. Du-te, domnule, cum să nu te duci? Ai dreptul de vot, mergi şi votează şi stai liniştit.”
Europa Liberă: Bine, poate pentru tine distanţa e mai mică, dar pentru alţii ar putea să fie o distanţă mult prea mare ca să ajungă la secţia de votare.
Vasile Bulicanu: „Dar dacă noi nu vom ajunge, dacă distanţa de acasă până la secţia de votare e mare şi noi nu vom merge la votare, atunci noi ne vom îndepărta şi mai tare de ţară.”
Europa Liberă: Tu câţi kilometri trebuie să parcurgi ca să-ţi dai votul?
Vasile Bulicanu: „Trebuie să mă duc ori la Barcelona, ori la Madrid.”
Europa Liberă: Şi unde vei merge să votezi?
Vasile Bulicanu: „Barcelona e la 900 de kilometri şi Madridul la 600. Clar că te duci unde e mai aproape.”
Europa Liberă: Şi vei merge la Madrid?
Vasile Bulicanu: „Voi merge. Dacă ţara cere, trebuie să o facem şi pe aceasta. Dacă nu merg eu, nu va merge altul, cine va vota? Fiecare vot contează pentru alegerile prezidenţiale. Şi de preşedinte va depinde foarte mult. Trebuie să fim uniţi oriunde am fi. Mă refer la oamenii care sunt în afara ţării. Care sunt în Italia merg la votare, care sunt în Spania merg la votare. În orice ţară ar fi, să meargă la votare, pentru că votul lor contează foarte mult.
Europa Liberă: Ce calităţi ar trebui să aibă următorul preşedinte ca cetăţenii să aibă încredere în el?
Vasile Bulicanu: „Să fie un om gospodar, în primul rând, să asculte glasul populaţiei. În decurs de un mandat de patru ani de zile, eu cred că se poate de făcut ceva. Să fie deştept, clar lucru, să poată conduce, pentru că a conduce tot este un talent, să fie un politician bun, îngăduitor. De pildă, la Consiliul Europei ş.a.m.d., unde are întâlniri cu personalităţi, acolo trebuie să dea dovadă că este un politician înţelept, chibzuit, care ţine la poporul lui.”
Europa Liberă: Următorul preşedinte trebuie să poarte negocieri atât cu Estul, cât şi cu Vestul. O relaţie bună între Republica Moldova şi Rusia cum ar trebui să fie văzută şi adâncită de către următorul şef de stat?
Vasile Bulicanu: „Preşedintele ar trebui, în primul rând, să se ocupe de problema numărul unu, care să fie intrarea Moldovei în Uniunea Europeană. Nu trebuie de certat cu vecinii, bineînţeles, să avem relaţii bune şi cu unii şi cu alţii, pentru că moldovenii exportă foarte mult în Rusia, în mai multe ţări din fosta Uniune Sovietică, dar cel mai mult se exportă în Rusia. Şi atunci nu ar fi rău să avem relaţii bune, să nu ne certăm cu ei.”
Europa Liberă: Dar, de fapt, Rusia vrea o relaţie reciproc avantajoasă cu Republica Moldova? Te întreb pe tine, cel care de mulţi ani nu te mai afli în Republica Moldova şi prea puţin cunoşti despre felul cum a evoluat această relaţie moldo-rusă.
Vasile Bulicanu: „A evoluat cam nu prea bine. Rusia gaz exportă şi în Uniunea Europeană, şi prin alte ţări. Noi de ce nu avem dreptul să exportăm ceea ce avem unde vrem noi, unde ne primeşte?”
Europa Liberă: Deci, Rusia nu vede cu ochi buni această apropiere a Moldovei de Uniunea Europeană?
Vasile Bulicanu: „Rusia nu are ochi buni pentru Moldova. Chiar să rămânem în Uniunea Vamală, noi tot nu vom fi buni în ochii ruşilor. Uitați-vă ce probleme au ei cu fraţii lor ucraineni. Şi eu nu cred că ei ar dori o politică mai bună cu Republica Moldova. Pe noi cu forţa ne-au luat întotdeauna şi ţarul în 1812, numai au profitat de bunătatea moldovenilor. Ar fi bine să le dea totul și să fie pe gratis, dar gazul nouă să ni-l dea cel mai scump. Atât timp cât este armata rusă în stânga Nistrului, Transnistria niciodată nu va dori să se unească cu Republica Moldova.”
Europa Liberă: Şi viitorul Moldovei cum îl vedeţi?
Vasile Bulicanu: „Viitorul Moldovei va depinde foarte mult de preşedintele ales. Justiţia să-şi facă treaba şi nimeni să nu facă presiuni asupra ei, nici Parlamentul, nici guvernul şi nici preşedintele. Dacă justiţia va fi independentă, atunci va fi mai mare frica şi hoţii nu vor fura aşa cum fură ca în codru. Moldova trebuie să scape de politicienii răi, de politicienii corupţi, care au dus ţara la râpă, e puţin zis. Că au furat miliardul acesta e o ruşine a Moldovei, că ştie toată lumea. Şi aici, în Spania, spun la ştiri că în Moldova, într-o ţară atât de mică, s-a furat un miliard de dolari. Aceasta e foarte trist.
Atâta timp cât vom avea partide corupte la putere, noi nu vom putea scăpa de corupţie. Partidele corupte trebuie lichidate, nu trebuie votate mai mult. Viitorul preşedinte trebuie să ridice problema ca miliardul furat să nu cadă pe spatele populaţiei Moldovei. Miliardul să-l întoarcă înapoi cei care l-au furat. Și să fie traşi la răspundere! Doamne fereşte, cei care au dreptul de vot să se lase păcăliţi, pentru 100 de lei să voteze un candidat nedorit. Mai bine sărac şi curat. Alegem un preşedinte din popor, care nu este acum la putere. Aşa vreau, să fie un preşedinte din popor. Pentru că dacă este din popor, va fi pentru popor.”
***
Alegeri prezidenţiale în Moldova, dar întreaga lume îşi îndreaptă atenţia către Statele Unite ale Americii, ţară care urmează să-şi aleagă un nou preşedinte la început de noiembrie. Cine va fi înlocuitorul lui Barack Obama? Cine îi va lua locul la Casa Albă? Ce schimbări majore ar putea să aducă noul lider? Sunt întrebări la care nu doar americanii aşteaptă un răspuns, ci întregul mapamond. Printre aceştia şi moldovenii care au cetăţenie americană.
Vadim Brînzan are 20 de ani de activitate acolo, peste Ocean, este absolvent de trei facultăţi, printre care şi al Universităţii Harvard. Are o experienţă de peste 15 ani de muncă în sectorul financiar din SUA, Europa şi Asia, a gestionat portofolii investiţionale din ţări de pe trei continente. Despre cât de importante sunt alegerile din cele două ţări, am discutat cu cel care a fost pretendent la calitatea de candidat independent pentru funcţia de preşedinte al Moldovei, dar nu a reuşit să se înregistreze la Comisia Electorală Centrală, întrucât nu a strâns numărul necesar de semnături.
Vadim Brînzan: „Am fost înaintat de un grup de iniţiativă pentru a candida la funcţia de preşedinte al Republicii Moldova. M-am încadrat activ în politica moldovenească, am avut posibilitatea să merg în diferite localităţi rurale, centre raionale să mă întâlnesc cu mii de oameni şi înţeleg doleanţele lor, ceea ce îi doare, ceea ce îi frământă astăzi. Venind din afara sistemului, neavând niciun fel de legături sau interese comerciale, financiare în Republica Moldova, pot vedea lucrurile şi din afară, venind din Statele Unite ale Americii, şi din interior, sub un unghi de vedere diferit faţă cel pe care îl văd oamenii care locuiesc acolo, politicienii noştri de acasă.
Prima impresie care mi s-a creat este că există o ruptură între ceea ce se întâmplă în lumea bomondului, politicienilor, şi ceea ce se întâmplă în lumea oamenilor de rând. De pe ecranele televizoarele tot ne spun şi ne povestesc despre cum vom tripla viteza de eurointegrare sau că Vestul ne va ajuta, sau că Estul ne va ajuta, iar în acelaşi timp oamenii au obosit foarte mult de toate aceste vorbe şi au apatie faţă de tot ce se întâmplă în politică şi faţă de politicienii noştri.”
Europa Liberă: Cine a permis să se creeze aceste două lumi paralele: ale oamenilor de sus şi ale cetăţenilor de jos? Şi cum se poate diminua această mare distanţă dintre aceste două lumi paralele?
Vadim Brînzan: „S-a întâmplat pe parcursul anilor, din momentul obţinerii independenţei. Moldovenii, ca cetăţeni, sunt hărţuiţi de politicieni sau de pretinşi politicieni, de orgolii şi de neînţelegeri. Iar oboseala şi apatia faţă de tot ce înseamnă proces politic şi activism politic creşte. Aceasta înseamnă că oamenii în continuare nu au apă acasă, nu au lemne, nu au cu ce îşi încălzi casa, nu au drumuri, plătesc taxe, întorc miliardul pe care cineva l-a furat. Şi toţi stau cu gândul la plecare, mai ales tinerii absolvenţi şi specialiştii.”
Europa Liberă: Cuvintele cheie cu care oamenii caracterizează politicienii moldoveni astăzi sunt: corupţie, imoralitate, trădare. Cine ar putea să înceapă să cureţe această clasă politică atât de afectată de viciile acestea?
Vadim Brînzan: „Avem o şansă unicală, prima dată în ultimii 20 de ani, de a alege preşedintele prin vot direct. Funcţia aceasta de preşedinte şi-a pierdut din simbolism şi importanţă din cauza crizei prezidenţiale pe care am avut-o pe parcursul anilor. De exemplu, episodul cu votarea preşedintelui comod sau acceptat de fosta alianţă a transformat acest proces democratic într-un joc al politicienilor, care, de fapt, nici nu sunt politicieni, dar nişte reprezentanţi ai unor grupuri înguste de interese. Însă, oricum, avem această posibilitate de a ne exprima direct voinţa noastră pentru a alege o persoană care ar putea, cel puţin, să înceapă procesul de epurare a sistemului sau, mai bine zis, de demontare a acestui sistem corupt, construit pe parcursul ultimilor 25 de ani. Şi eu, personal, port tot respectul faţă de acei lideri ai opoziţiei care au avut curajul să se ridice împotriva acestui sistem, să vină cu un mesaj concret despre ceea ce trebuie de făcut şi îi susţin întru totul.”
Europa Liberă: Ce părere aveţi despre politicienii care oferă pomeni electorale sub diferite forme?
Vadim Brînzan: „Are loc coruperea pasivă sau activă a alegătorului. Din păcate, încă sunt oameni care se lasă duşi în eroare de aceste pomeni şi pentru 100-200 de lei îşi vând viitorul lor şi al copiilor şi nepoţilor lor pe următorii, cel puţin, patru ani. Acesta este un lucru ilegal, trebuie pedepsit în conformitate cu legislaţia în vigoare. Din păcate, noi aceasta nu vom vedea, atât timp cât toate puterile în stat sunt controlate de un singur grup oligarhic, lucru care s-a întâmplat acum în Moldova. Şi nu cred că mai este aşa ceva în vreo altă ţară în lume, când o singură persoană, care nici nu deţine funcţie oficială de stat, controlează absolut toate organele, structurile de stat… Acest sistem închis duce ţara la pierzanie…
Eu vin din lumea fizicii şi în fizică există o lege care zice că orice sistem închis tinde spre autonimicire. Acelaşi lucru se va întâmpla şi în ţara noastră. Din păcate, aceasta poate să dureze. Şi partenerii noştri de dezvoltare închid ochii la anumite ilegalităţi care se întâmplă în procesul acesta electoral, mizând pe o stabilitate care poate fi asigurată de către un grup oligarhic, chiar dacă acest grup acţionează împotriva propriului popor şi, într-un fel, înfăptuieşte un genocid asupra propriului popor.
Cetăţenii Republicii Moldova sunt fugăriţi din propria lor casă de către guvernanţi... Acesta este sistemul care a fost creat, sistem care trebuie demontat. Însă el trebuie demontat la calm, trebuie demontat cu oameni care vin din afara acestui sistem, oameni care sunt financiar independenţi, oameni care au cunoştinţele necesare pe care le-au căpătat trăind şi muncind în sistem competitive, cu alte cuvinte, în alte ţări, în ţări dezvoltate, oameni care ştiu să negocieze cu partenerii de dezvoltare. Deci, acest grup de oameni care doresc binele ţării noastre, aceşti oameni care vor veni şi la calm, cu mintea trează, vor fi în stare să demonteze acest sistem, aducând Moldova la normalitate.”
Europa Liberă: În această campanie concurenţii electorali, mulţi dintre ei, vorbesc despre decizia recentă a cabinetului de miniştri privind asumarea răspunderii pentru recuperarea miliardului, prin care cetăţenilor li s-a impus acoperirea unei fraude care nu le aparţine, de fapt. Acest miliard dispărut încă va plana mult asupra realităţilor din Republica Moldova. Cum poate să se împotrivească cetăţeanul ca să nu achite aceşti bani dispăruţi?
Vadim Brînzan: „Rezervele valutare ale Băncii Naţionale au fost devalizate de peste un miliard de dolari aproximativ doi ani în urmă.”
Europa Liberă: E o sumă enormă pentru cea mai săracă ţară din Europa, aşa se spune.
Vadim Brînzan: „O sumă extraordinar de mare. E tot aşa cum cineva în Statele Unite ale Americii ar fi furat două trilioane de dolari timp de o noapte, cum ar fi două mii de miliarde de dolari, lucru care este absolut imposibil şi inadmisibil, ţinând cont de faptul că noi suntem deja nu numai cea mai săracă, dar cea mai coruptă ţară din Europa, datorită acestui jaf al secolului…
Ceea ce s-a întâmplat, mă refer la devalizarea celor trei bănci şi furtul miliardului, se putea întâmpla doar cu acordul tuturor organelor de control din stat, cu acordul Băncii Naţionale sau cu o conlucrare de a lor armonioasă. Iarăşi, revenim la sistemul corupt care a fost creat pe parcursul anilor, care trebuie demontat. Guvernul a transformat această datorie faţă de Banca Naţională în datorie publică şi noi toţi, cetăţenii Republicii Moldova, şi copiii, şi, probabil, nepoţii noştri vor trebui să o rambursăm pe parcursul a 25 de ani. Şi suma, de fapt, pe care noi trebuie să o rambursăm este mai mult de un miliard, datorită acelor 5%, va fi peste un miliard 700 de milioane de dolari. Aceasta înseamnă că fiecare pensionar din Republica Moldova ar trebui să se lipsească de pensie pe un an de zile ca să întoarcă datoria care îi revine lui; fiecare familie de patru persoane ar trebui să se lipsească absolut de tot pe parcursul a şase luni pentru ca să ramburseze datoria care revine membrilor acestei familii… Şi actualii guvernanţi spun că, hei, aceasta nu e o sumă atât de mare, dacă împărţim la trei milioane de locuitori, sau câte avem, probabil, mai puţin, chipurile, nu e atât de mare şi o putem rambursa. Eu îi rog pe aceşti guvernanţi, care spun aşa ceva să se ducă în satele din Moldova să se întâlnească cu pensionarii şi să le spună lor în faţă, uitându-se în ochii acestor pensionari: „Aaa, dacă veţi avea de plătit vreo 700 de dolari, aceasta nu e straşnic”…
Oamenii nu au bani să cumpere lemne, nu pot strânge roada de pe deal din cauza monopolurilor create, care le-au promis anumite preţuri, primăvara, şi toamna preţurile de comercializare a produselor agricole sunt de două ori mai mici, iarăși, din cauza monopolurilor... Oamenii nu au încredere în sistemul bancar, nu e clar, până la urmă, cine sunt acţionarii în acest sistem. Sunt atâtea probleme în ţară şi noi spunem că totul e frumos şi totul e bine. Din păcate, trebuie să plătim, a fost pus furtul bancar pe spatele oamenilor şi oamenii trebuie să plătească, şi nu există altă modalitate la moment, atât timp cât e datorie publică. Sunt şi alte modalităţi de a achita această datorie faţă de Banca Naţională. S-ar putea, de exemplu, de creat un cont extra-bilanţ al Băncii Naţionale, de plasat datoria aceasta acolo şi în continuare de manifestat presiuni şi din partea guvernului, şi din partea Băncii Naţionale pentru a recupera miliardul… Acum vedeţi ce s-a întâmplat? Miliardul s-a dus pe spatele poporului. Şi puteţi să auziţi oameni de la Banca Naţională şi alţi bancheri din sistem spunând: „Gata, uitaţi de miliard, problema se va rezolva cu timpul. Ne focusăm asupra altor probleme”. Atunci apare o problemă care se numeşte moral hazard (hazard moral). Aceasta înseamnă că deja oamenii care ar trebui să se ocupe de recuperarea acestui miliard şi partenerii de dezvoltare, ştiind că banii se întorc, capătă o calmitate şi în continuare pot veni să finanţeze programele lor din Republica Moldova. Deci, se creează acest hazard moral, când, practic, nimeni nu este tras la răspundere, banii încetişor, cumva, pe parcursul a 25 de ani se acumulează în buget, se rambursează Băncii Naţionale, lucru inadmisibil. Cineva care a furat acest miliard, această grupare de oameni iar poate ieşi basma curată.”
Europa Liberă: Pe când eraţi candidat la prezidenţiale, aţi reiterat faptul că din procesul de colectare a semnăturilor au fost excluşi mai mult de un milion de cetăţeni moldoveni, din care fac parte inclusiv cei din diasporă. Şi cine mai poate motiva comunitatea moldovenilor să participe la aceste alegeri prezidenţiale?
Vadim Brînzan: „Moldova când a fost creată ca stat, a fost concepută ca un stat prezidenţial. După aceea, a devenit un stat parlamentar şi după aceea preşedintele a fost nici nu ales, dar numit de către anumite grupuri oligarhice. De aceea, în multe cazuri oamenii nici nu ştiu că noi avem preşedinte… Dacă vorbiţi cu reprezentanţii diasporei, fiecare al doilea nici nu ştie că avem preşedinte în Republica Moldova, că cel pe care îl avem se ascunde la Condriţa, parcă ar fi un pădurar, iar din ceilalţi jumătate care au rămas, jumătate dintre ei nici nu ştiu cum se numeşte actualul preşedinte... Deci, simbolismul instituţiei prezidenţiale a dispărut, se poate de spus. Şi importanţa acestei instituţii în ochii oamenilor s-a diminuat foarte puternic, deşi instituţia prezidenţială, ca platformă de comunicare cu oamenii, cu parteneri de dezvoltare, este un lucru extraordinar de important, pe care trebuie să-l folosim pentru a promova democraţia în Republica Moldova.”
Europa Liberă: Dar tot atât de importante sunt şi acele un milion de voturi, număr impunător care ar putea să schimbe dramatic rezultatele alegerilor, dacă toţi din aceşti un milion de moldoveni participă la alegeri.
Vadim Brînzan: „Într-adevăr aşa e. Însă sunt probleme tehnice legate de participarea diasporei la aceste alegeri. În primul rând, ca să-şi exercite votul, ei trebuie să călătorească distanţe mare, aceasta e costisitor, aceasta ia timp.”
Europa Liberă: Dar destinul Moldovei nu e mai valoros, nu costă mai mult decât banii pe care trebuie să-i cheltui în această zi pentru ca să ajungi la o secţie de vot?
Vadim Brînzan: „Destinul Moldovei este foarte important pentru toţi. Până la urmă, acesta e pământul unde avem rădăcinile noastre şi acolo trebuie să ne întoarcem şi ne vom întoarce… Din păcate, oamenii, mă refer la diasporă, ei deja au votat, au votat cu picioarele, plecând de acasă, sau fiind fugăriţi de acasă din cauza că nu li s-au creat condiţii pentru a se realiza în Moldova. Cum să facem să-i aducem la vot? Discutăm cu diaspora. Însă, iarăşi, numărul secțiilor de votare este limitat, accesul la ele este limitat. Probabil, pe viitor ar fi necesar de creat un sistem de votare electronică, care deja se implementează în anumite ţări. Problema politicului, care, chiar şi în Moldova e una pe cele mai joase locuri în lista de priorităţi ale oamenilor, este şi mai joasă pentru diasporă.”
Europa Liberă: Puteţi face o paralelă, spunând că există tot atât de mulţi cetăţeni în America care nu ştiu cine le este şeful statului şi că nu ştiu că există scrutin prezidenţial şi că trebuie să voteze?
Vadim Brînzan: „Nu cred că putem face o astfel de paralelă. Statele Unite ale Americii sunt o republică prezidenţială, toată lumea îşi cunoaşte preşedintele, îi poartă respectul, indiferent de faptul cine l-a votat şi cine nu l-a votat. Instituţia prezidenţială se bucură de cea mai înaltă popularitate, preşedintele este persoana numărul unu în ţară şi absolut toţi cunosc despre scrutin, şi absolut toţi au o opinie despre candidaţii electorali.
Oamenii sunt foarte bine informaţi şi alegerea pentru foarte mulţi oameni e destul de simplă, poate din cauza că există sistemul acesta de două partide, doi candidaţi. Când am mers prin localităţile din Republica Moldova, foarte mulţi oameni au zis aşa: „Noi la primul tur nici nu venim, că sunt prea mulţi candidaţi. Nu ştim pentru cine să votăm. Vom ieşi la turul doi, când vor rămâne doar doi”. Deci, oamenii nu sunt informaţi. Mass-media, care ar trebui să informeze, este monopolizată, se află sub controlul unei singure persoane. Și din această cauză oamenii nu pot lua o decizie, bazându-se pe analiză critică.”
Europa Liberă: Dumneavoastră sunteţi cetăţeanul care veţi vota pentru alegerile prezidenţiale din Republica Moldova şi cele din Statele Unite ale Americii. Alegerea e mai uşor să o faci acolo, peste Ocean, sau în Republica Moldova?
Vadim Brînzan: „În Moldova de fiecare dată când avem un scrutin electoral, se creează situaţii de criză, de stres, că acum sau niciodată, dacă nu votăm persoana cutare mâine are loc sfârşitul lumii sau nu ştiu ce. În felul acesta, este mai uşor de manipulat cu opinia publică, când oamenii se află în stare de stres şi frică, cel mai puternic sentiment care îl influenţează pe om să ia o decizie sau alta. Probabil, la moment e mai complicat să faci o alegere corectă în Moldova, însă pentru oamenii de bună credinţă, cei care într-adevăr îşi doresc să avem un stat democratic, un stat care ar reveni la normalitate, un stat în care presa este liberă şi independentă şi proprietarii sunt cunoscuţi, un stat în care sistemul bancar este curat şi noi cunoaştem cine sunt proprietarii acestor bănci, un stat în care procurorii şi judecătorii, şi tot sistemul juridic nu este supus politicului sau politicul stă în afara lor, un stat în care economia lucrează pentru om şi omul pentru ţară, sper foarte mult că vom avea un candidat unic care ar putea să concureze şi în turul întâi şi, sper, în turul doi la aceste alegeri.”
Europa Liberă: Pentru că sunteţi persoană cu dublă cetăţenie, pentru ce veţi vota în Statele Unite ale Americii şi pentru ce veţi vota în Republica Moldova, nu pentru cine, dar pentru ce?
Vadim Brînzan: „În Statele Unite ale Americii voi vota pentru o viaţă prosperă, o viaţă în care businessul mic şi mijlociu este lăsat să se dezvolte printr-un sistem de taxare mai just, printr-un sistem de control mai eficient şi mai relaxat, pentru un stat puternic, care ar promova valorile democratice în toată lumea, fără a determina pentru cetăţenii altor state ce e bine şi ce e rău pentru ei, un stat în care omul se simte liber şi este protejat de lege. Aceasta e pentru ce aş vota eu în Statele Unite ale Americii.
Pentru ce aş vota în Republica Moldova? Aş vota pentru schimbări. Avem nevoie de schimbări. Dacă nu facem schimbări acum, peste patru ani, îmi este frică, nu vom avea cu cine vota. Voi vota pentru acei candidaţi, că la noi totul e divizat – Est-Vest, antiguvern-proguvern sau antimafie-rooligarh – voi vota pentru acei care vor să deoligarhizeze ţara, să demonopolizeze fluxurile financiare şi businessurile cele mai mari, pentru cei care vor ca justiţia să fie independentă, pentru ca politicul să nu se amestece în justiţie, pentru acei care vor să îi tragă la răspundere pe procurorii, judecătorii care au comis încălcări grave, pentru acei care îşi doresc o economie de piaţă care ar lucra pentru popor, pentru acei care au o viziune de lungă durată pentru Moldova, care nu judecă doar în ciclurile electorale, dar ar judeca pe 15-20 de ani înainte, pentru cei care vor o ţară în care presa să fie independentă, iar proprietarii să fie cunoscuţi, o ţară în care Parlamentul, guvernul, sistemul judecătoresc servesc intereselor oamenilor şi nu invers… Aceasta e viziunea mea pentru Moldova. Şi eu cred că Moldova merită o alternativă şi Moldova merită mai mult. Noi suntem o ţară europeană, suntem un popor european, trebuie să revenim în marea familie a ţărilor europene.”
Europa Liberă: Şi cooperarea Moldovei cu Federaţia Rusă la ce ar trebui să se reducă?
Vadim Brînzan: „Suntem o ţară mică, nu putem să ne permitem să luptăm cu cineva. Trebuie să trăim în pace cu toţi şi trebuie să reieşim din interesele naţionale ale poporului nostru, ce ne dorim noi, cum ne vedem noi peste 15-20 de ani și trebuie să avem comerţ cu toţi, că atunci când oameni din diferite ţări fac comerţ unul cu altul, războaiele nu au loc… Aceasta e tot aşa cum ar trebui să bombardezi propria bucătărie, să-i dai foc propriei bucătării... Trebuie să ducem tratative cu toţi, reieşind din interesele noastre, şi cu Vestul şi cu Estul, însă ca mentalitate, ca și cultură, ca fel de a gândi suntem un popor european şi mergem în Europa…”
