În plină campanie electorală, doldora de promisiuni despre „viitorul luminos”, a căzut ca un trăsnet vestea scumpirii curentului și încălzirii. ANRE cere o majorare a prețului energiei electrice cu 12% și a agentului termic cu 28%. Această noutate ar trebui să provoace revolta legitimă și imediată a cetățenilor. Pe 30 octombrie, la urnele de vot, ei vor avea posibilitatea să pedepsească aspru guvernarea, întrucât majorările de prețuri în prag de iarnă îi vor lăsa săraci lipiți pământului. Ne imaginăm că moldoveanul, cu perspectiva cheltuielilor apocaliptice în față, e mai degrabă pornit să-i taie cu o linie groasă pe cei care îl mint, batjocoresc și fură cu nerușinare, decât să pună ștampila în dreptul unui candidat onest.
Isprăvile unei guvernări corupte ar trebui să simplifice ecuația votului din 30 octombrie, iar cetățenii să facă o alegere în folosul lor. Din păcate, acest lucru nu se întâmplă. Manipulați cinic, moldovenii sunt rareori capabili să construiască o logică a faptelor, o ierarhie a făptașilor, să perceapă cauza nenorocirilor pe care le suportă.
Să luăm tarifele ce stau să explodeze. ANRE ne explică că e vorba de creșterea costurilor de producție. În realitate, scumpirile sunt într-o relație directă cu furtul miliardului de dolari. Furt la care, să nu uităm, și-au adus contribuția Banca Națională și alte instituții de control, cum sunt Procuratura Generală și CNA, care n-au mișcat un deget pentru a împiedica jaful. Deconspirarea firmei de la Tiraspol „Energokapital”, tot așa, nu a condus la deschiderea unei anchete. Schemele de spoliere a populației au rămas intacte și continuă să umple buzunarele clicii care controlează justiția din Moldova. De ce? Păi, n-a zis un ministru din guvernul Filip că investigațiile presei nu sunt credibile? Instituțiile execută ordinul politic, adică „dorm pe ele”.
După debarcarea neobolșevicului Voronin, au răsunat multe declarații de bune intenții din partea guvernanților noștri „proeuropeni”, s-au semnat acorduri cu Bucureștiul și Bruxelles-ul, am avut prietenii cordiale între unii prim-miniștri români și vârfurile politice de la Chișinău, dar gazoductul s-a împotmolit la Ungheni, interconectarea rețelelor electrice dintre Moldova și România/Uniunea Europeană a fost dată uitării. E o dovadă clară de sabotaj a intereselor țării și de protejare a clientelei criminale care a „căpușat” curentul electric ce ne vine din Est – singura sursă oficial permisă în Moldova.
România are un excedent de energie electrică și costurile acesteia ar putea fi cu 40% mai mici decât cele din Moldova – afirmă experții în domeniu. Ar merita să punem pe două coloane și salariile și pensiile din Republica Moldova și cele din România, ca să înțelegem că din 1991 încoace am finanțat o clasă politică imorală și coruptă. Prea scumpă „independența” asta, nu vi se pare? Interconectarea cu sistemul energetic românesc și deci european nu ar mai fi permis furturile și sărăcirea continuă a populației, ar fi subminat baza financiară a clanurilor indigene, legate de mafia din CSI.
Situația din sectorul energetic, reprezintă oglinda în mic a întregii economii moldovene, blocată, subordonată unei caracatițe de partid și de stat. Minuscula piață a muncii e controlată de aceeași grupare. Cine iese din rând, cine are opinii critice e scos pe margine și nu-mi mai poate găsi o slujbă echivalentă.
Vedem ce se întâmplă în întreprinderile de stat – cazul răsunător al fabricii de brânzeturi din Cahul – unde angajații au fost obligați să semneze pentru candidatul PD la prezidențiale sub amenințarea pierderii locului de muncă. Sunt practici tipic comuniste: în URSS oricine cârtea împotriva regimului era anihilat, concediat, i se închideau toate ușile în nas. Spre deosebire de țarcul sovietic, azi, dacă nu le convine sistemul existent, moldovenii își pot face valiza și părăsi țara.
Exodul nu reduce numărul alegătorilor, din contră, îl crește! E un fenomen unic în lume. Numărul votanților înscriși pe liste e mai mare cu o treime decât numărul cetățenilor care trăiesc în mod real în Moldova. Scăderea „sufletelor vii” sporește numărul „sufletelor moarte”, și astfel realizăm o nouă ediție, revizuită și completată, a marelui Gogol.
Partidele pretins democratice, care s-au perindat la putere în ultimii 7 ani, n-au fost interesate să facă ordine în listele electorale, să instituie, de exemplu, carnetul de alegător pentru cei de acasă și votul electronic pentru cetățenii stabiliți în străinătate. Se fac congrese pompoase cu diaspora care este chemată să susțină Moldova, să promoveze imaginea ei în lume, dar nimeni nu are nevoie de ideile și exigențele diasporei. „Țara vrea banii tăi, nu votul tău. Țara te vrea prost!” – scria pe tricourile unor tineri din Piața Universității în toiul protestelor împotriva guvernului Ponta, care încercase să îngrădească votul românilor din afară. Valabil și pentru Moldova. Ne place să-i vedem pe basarabenii noștri plecați cum dansează, în Piazza Venezia din Roma, înțoliți în ie și încălţaţi în opinci naţionale, dar nu îi vrem implicați în treburile țării. Să trimită bani și să tacă din gură!
Moldovenii de acasă sunt luați în primire de televiziunile „holdingului”, care le spun că trăiesc într-o stabilitate înfloritoare – nu propune candidatul PD Marian Lupu o accelerare fulminantă a creșterii bunăstării populației? Ceilalți moldoveni sunt „materia primă” a lui Dodon, care promite poduri subterane și aeriene spre Rusia revanșardă a lui Putin și amenință cu „jandarmul român”, ceea ce înseamnă că izolarea Republicii Moldova va continua. România ar trebui să-l declare pe Dodon persona non-grata pe teritoriul său și să semnaleze Uniunii Europene această isterie xenofobă, pentru ca șeful PSRM să nu-și mai poată face vacanțele costisitoare în spațiul occidental. Să se recreeze la Tambov și Irkutsk.
Lipsa de reacție a instituțiilor statului față de propaganda antiromânească a lui Dodon demonstrează că socialistul se află în cârdășie cu cercule puterii de la Chișinău, că servește interesele acesteia. O strategie binecunoscută: dezbină, prostește și stăpânește.
Mai trist este că aceste aberații antiromânești nu sunt condamnate întotdeauna de ceilalți concurenți electorali. Se consideră, nu știu de ce, că e mai bine să-i lăsam pe Dodon și Usatîi – celălalt „megafon” al rușilor – să înjure guvernarea (cu acceptul tacit al acesteia), dar nu se ia în calcul efectul acestei deversări toxice asupra electoratului din Moldova, care devine tot mai antieuropean, fără să fi cunoscut vreodată valorile europene. E cea mai eficientă manipulare pe care o puteau realiza agenții de influență ai Moscovei în conivență cu oligarhia locală.
