Născută la 16 noiembrie 1973 la Chisinau. A studiat la liceul “Gheorghe Asachi”din Chisinau, apoi la Facultatea de Filologie a Universitatii de Stat din Moldova, specialitatea limba si literatura romana. A facut si studii postuniversitare la USM. Din 1998 este angajata la compania vinicolă Sălcuța, care este o afacere de familie. Din 2011 administrează firma agicolă Staragro Group si planteaza mai multe livezi de ciresi si pruni.
Luni
Recapitulez evenimentele zilelor trecute. În 27 august s-au împlinit 25 de ani de independenţă, dar aceasta independenta are e mai degraba un gust amar. A fost o meditaţie pentru primele raze de soare si hai la muncă!
Dimineaţa incepe cu o cafea aromată băută afară la terasă şi cu primele telefoane. O sun pe mama, cu ea discut in fiecare zi, ea e ingerul meu păzitor si pentru ea ma rog de sanatate.
Sotul este mai matinal cu cateva ore, deci sunt la curent cu noutatile de ultima ora. Merg la serviciu. Pe masa am dosarele pregatite pentru obtinerea subventiilor pentru tehnica agricola procurata de ceva timp si terenurile pe care am plantat livada. Poate vom avea parte anul acesta de ceva subventii de la Stat. Las tot in grija contabilei si plec repede la livada din satul Ustia. Trebuie sa parcurg 30 km in 40 minute, timp suficient sa mai rezolv unele probleme la telefon. Am vorbit si cu Ana, sora mea scumpă, bine ca toţi trei copii ai ei sunt sănatoşi, gata de şcoală si grădiniţă.
In livada am început să recoltăm soiul de prună Stanley, anul acesta s-a copt mai devreme cu 10 zile. Parcă e totul in regula, sunt oameni de ajuns la cules, munca este organizata bine. Am noroc de o echipă de angajaţi responsabili, mă pot bizui pe ei. Afara e foarte cald, oamenii sunt obosiţi. La ora 15:00 terminam lucrul şi îi ducem pe toţi cei 120 de lucratori in satele lor. Bărbaţii rămaşi paletează lăzile pline cu prune si le bagă la frigider pentru păstrare.
E tîrziu si ma retrag obosită dar multumită. Ajung acasă, unde sunt aşteptată cu drag de scumpul meu fecior Stefan si sotul Eugen.
Marți
Telefonul nu inceteaza să sune, semn că trebuie să ies cat mai devreme din casa. Din mers ascult informatii si bune si mai putin bune. La un post de radio se vorbește despre victimile groaznicului cutremur din Italia. Dumnezeu sa ne pazeasca! Ajung la marginea orasului, pot accelera sa merg si mai repede la livada. Aici ma asteapta cativa cumparatori care vor prune, dupa privire intuiesc ca doresc un pret mai mic.
Am parte de o surpriza neplacuta, la frigidere a aparut o defectiune tehnica. Ziua ia o alta intorsatura, oprim culesul pe la pranz si trimitem toti oamanii acasa. Undeva in adincul sufletului m-am consolat, tragedie e un cutremur ca acel din Italia sau cand pierzi un apropiat, in rest toate sunt doar probleme, chiar si cele care provoaca pierderi financiare.
A fost o zi lunga pentru mine…
Miercuri
31 august- Ziua Limbii Romane
Orice om petrece cu nostalgie ultima zi de vară. Asteptam ceva schimbari in aceasta toamna care se anunta fierbinte. De dimineata am decis sa stau acasa. Imi este dor de curtea cu flori, de bucatarie, chiar si de cateii neascultatori. Nu am avut prea mult timp sa comunic cu feciorul. Stefan a profitat de ultimile zile de vacanta avand un bun prieten, patul. Intre timp am vorbit cu mama, care ma dojenea, spunînd sa nu ies din casa crezand ca ma simt rau. Cafeaua am savurat-o de una singura. Am urmarit la televizor tot ce se petrece in oras de Ziua Limbii. Spre seara am inteles ca nu a fost inventata zicerea ca femeia cand se odihneste acasa, face curat, spala, calca si gateste mancaruri. Cum reuseau mamele noastre pe timpuri sa le faca pe toate fara bone, menajere???
Spre seara am revenit la micul ecran, dar mi-am spuca ca ar fi fost mai bine daca nu aveam lumina. Partidele politice au desemnat candidatii pentru fotoliul prezidential. Doamne…. Nu se mai schimba nimic in tara asta, aceleasi fețe.
Am pregatit cina pentru barbatii casei si am savurat cu placere un pahar cu vin rece Chardonnay de la Sălcuța. Am ridicat paharul pentru limba noastra cea romana si pentru toti cei care o vorbesc curat.
Joi
M-am trezit cu mult inaintea desteptatorului. Emotiile sunt prea mari. Voi merge la careul scolar, cu toate ca Stefan nu prea isi doreste acest lucru, e baiat mare, e in clasa a IX-a. I-am explicat ca e placerea mea, vreau sa vad profesorii, elevii, nepoatele de la sora.
Ajung cu greu la Prometeu, ambuteiajele nu cruta nervii. A meritat sa vin, atata lume frumoasa, elevii, stilati si fericiti. Este o generatie inteligentă care ne dă sperante. Am ascultat atent discursul directorului Aurelian Silvestru, dupa care a sunat clopotelul. Emotii, multe emotii. Apoi am mers cu sora si copiii la o cafenea. Este o traditie pe care o respectam an de an. Dupa masa am fost la livada, locul unde pun pret pe tot ce fac in viata.
Vineri
A inceput scoala! Si diminetile cu “hai mai repede” si “vezi sa nu itarzii”. Dupa ce i-am petrecut pe toti in drumul lor, m-am preocupat de ale mele..Am mers la banca pentru niste tranzactii, la birou am lasat toate documentele pentru contabila. Am multa treaba la birou dar e sezonul recoltei si merg in livada. In fiecare clipa apar intrebari si probleme pe care le poti hotari numai daca esti pe loc.Datorita politicii si crizei economice nu avem comercializare la produsele agricole. Vanzarile sunt la limita pretului de cost. Nu stiu ce va fi mai departe.
Pornesc mai devreme spre casa. Trec pe la magazine dar si pe la piata. Cumpar produse alimentare. Sunt cu gandul la week-end, poate facem un gratar duminica. Nici sfîrșitul de săptămână nu e pentru odihnă, pentru că agricultura nu are răgaz. Sper sa fie cu noroc tot pentru ce am trudit.