Ofensiva lansată anul acesta de socialiștii moldoveni împotriva minorităților sexuale din Moldova - prin proiecte legislative aflate deocamdată în dezbaterea comisiilor parlamentare - a fost criticată în ultimele săptămâni de organizații internaționale ca Human Rights Watch și de Departamentul de Stat al Statelor Unite. Astăzi, acestor voci critice li s-a adăugat încă una: raportorul special ONU pentru drepturile minorităților, Rita Izsák-Ndiaye, care a prezentat la o conferință de presă în capitală constatările preliminare ale unui raport ONU. A fost de față și corespondenta noastră.
Legea cu privire la asigurarea egalității, în vigoare din ianuarie 2013 este în măsură să prevină discriminarea minorităților, considera reprezentanta ONU, Rita Izsák-Ndiaye. Dar pentru punerea în aplicare e nevoie de ajustări. Bunăoară, Consiliul Egalității împuternicit să vegheze asupra aplicării legii, nu are și pârghiile necesare de intervenție. Dreptul de a sancționa și de a investiga cazurile de discriminare ar eficientiza munca acestei entități, crede Rita Izsák-Ndiaye. În opinia raportoarei, este regretabil faptul că cele mai multe contestări ale deciziilor Consiliului sunt depuse de instituții publice. Rita Izsák-Ndiaye a spus ca dezaprobă tentativele opoziției socialiste de a anula legea care apără minoritățile:
„Aș vrea să-mi exprim îngrijorarea profundă, legată de actualele inițiative legislative privind abrogarea Legii Egalității și introducerea unor amenzi administrative pentru „propaganda homosexualității”. Sunt alarmată de faptul că ultima inițiativă pomenită a fost avizată de Comisia parlamentară pentru Drepturile Omului și Relații Interetnice. Dacă Legea egalității va fi modificată în mod regresiv sau va fi abrogată, acest lucru va însemna o încălcare a drepturilor omului.”
În cele aproape două săptămâni, cât s-a aflat în Republica Moldova, raportoarea ONU s-a întâlni cu reprezentanți ai minorităților etnice, religioase și sexuale. Ea constată că problemele economice, scandalurile de corupție au generat o neîncredere în politicieni, dar și în măsurile pe care le promovează aceștia. La modul general, spune ea, reprezentanții minorităților spun că Moldova este încă un mediu prietenos, dar susțin că și-ar dori o altă abordare a acțiunilor de integrare, lingvistică și socială:
„Mulți din reprezentanții minorităților și-au exprimat frustrarea vizavi de modul în care este actualmente percepută noțiunea de integrare. Ei cred că acesta este un proces de asimilare mai degrabă, în loc de eforturi reciproce din partea comunităților pentru a atinge un nivel de egalitate în drepturi și oportunități. Din aceste considerente, politicile și legislația în acest domeniu ar trebui să asigure participarea deplină a minorităților, trebuie să fie asigurat sentimentul lor de apartenență.”
Problemele lingvistice, observă raportoarea Rita Izsák-Ndiaye au fost menționate cel mai des de interlocutorii săi din comunitățile în care se vorbește preponderent limba rusă. Aceștia s-au plâns că cererile pe care le scriu, fie că sunt adresate administrației publice sau instanțelor de judecată, rămân fără răspuns. În opinia sa, utilizarea fără piedici a limbii materne ține de identitatea unei comunități. Ea recomandă autorităților din educație să găsească soluții pentru ca elevii să poată studia și în limba pe care o cunosc cel mai bine:
„Au fost exprimate îngrijorări în contextul procesului de optimizare școlară, care a dus la închiderea claselor în care se preda în limba minorităților. Cred că o soluție pe termen lung ar fi introducerea claselor bilingve și multilingve, în care copii să studieze atât în limba lor maternă cât și în limba de stat. De asta, salut primele proiecte pilot de educație bilingvă din Găgăuzia.”
Raportoarea ONU a mers și în comunitățile de romi și ceea ce i se pare îngrijorător este faptul că din numărul preconizat de 48 de mediatori comunitari, doar 10 sunt angajați. Romii au fost cei care au raportat cele mai multe situații de discriminare și xenofobie, iată de ce reprezentanta ONU recomandă autorităților să recunoască rolul esențial pe care îl au mediatorii în dialogul dintre autorități și comunitatea romă și să suplinească funcțiile vacante, cu o salarizare din bugetul central.
