După o pauză de aproape doi ani, astăzi, vor fi reluate la Berlin, negocierile în formatul 5+2 privind reglementarea conflictului transnistrean. E meritul eforturilor președinției germane a OSCE sau ale eforturilor depuse de autoritățile moldovenești, aşa cum constată un comunicat al Biroului pentru reintegrare? Şi ce progrese ar putea aduce această nouă rundă de negocieri?
Sunt doar câteva întrebări adresate analistului politic Ion Tăbârţă, de la Centrul de analiză şi consultanţă politică „Politicon”.
Europa Liberă: Domnule Tăbîrţă, după o pauză de aproape doi ani se reiau negocierile în formatul 5+2. E meritul eforturilor diplomației germane care deţine preşidenţia OSCE, sau aşa cum constată Biroul pentru reintegrare, e meritul întâi de toate a autorităţilor moldovene?
Ion Tăbîrţă: „Desigur că putem vorbi şi de meritele autorităţilor moldovene, şi de cele ale Germaniei, dar cred că principalul „merit” e cel al Federaţiei Ruse. Formatul 5+2, de la momentul creării lui, a fost practic la cheremul Federaţiei Ruse şi mă refer la funcţionalitate, desigur. Federaţia Rusă, când a dorit, a făcut tot posibilul ca acest format să nu fie unul funcţional. Iar atunci când anumite interese ale Federaţiei Ruse au coincis cu faptul ca acest format să se întrunească pentru soluţionarea anumitor probleme destul de nesemnificative, formatul a fost activat pe perioade scurte de timp de către Moscova.”
Europa Liberă: Domnule Tăbîrţă, vă raliați cumva ideii că acest format e unul ineficient şi lipsit de roade. Acum roadele vor fi vizibile, vom asista la negocieri mai productive?
Ion Tăbîrţă: „Nu neapărat, mă refer la acest format ca fiind unul ineficient. Acest format a menţinut totuşi un anumit status-quo în conflictul transnistrean. Dacă ne uităm la alte conflicte din spaţiul post-sovietic, atunci vedem că ele au trecut prin etape de reactivare a fazelor active sau fierbinți – războiul din Georgia din 2008, evenimentele din Ucraina din 2014, recentele evenimente din Nagorno-Karabah.
În Republica Moldova, în regiunea transnistreană, slava domnului, nu am trecut din nou la faza fierbinte cum a fost în 1992. Din păcate, deocamdată, acest format nu a dus la soluționarea politică a conflictului transnistrean şi nu a contribuit la faptul că teritoriul din stânga Nistrului aşa şi nu s-a întors sub ordinea administrativă a Chișinăului.
Acum, Federaţia Rusă reclădește lucrurile în spaţiul post-sovietic, după evenimentele din Ucraina, care au avut şi un efect direct asupra situaţiei conflictului transnistrean. Ştim că statul vecin a
Tiraspolul are nevoie de aceste negocieri, mai curând, decât Chişinăul...
pus un control strict pe segmentul transnistrean al frontierei moldo-ucrainene, ceea ce a îngreunat substanțial existenţa regimului de la Tiraspol. Acea ieşire pe care o avea regiunea transnistreană prin intermediul Ucrainei, ocolind Chişinăul, acum nu există.
La moment, regiunea transnistreană, Tiraspolul are nevoie de aceste negocieri, mai curând, decât Chişinăul, cu toate că, în continuare Tiraspolul, ne referim la Moscova, în primul rând, blufează foarte mult când este vorba de reactivarea formatului 5+2.”
Europa Liberă: Rusia a impus şi anumite condiţii sau a formulat nişte propuneri înainte de reluarea negocierilor oficiale. Rusia propune, între altele, să existe anumite garanţii pentru îndeplinirea deciziilor care se iau în formatul 5+2, sau instituirea unui moratoriu cu privire la iniţierea unor investigații penale de ambele părți. Faptul că se reiau negocierile ar putea însemna faptul că Rusia a primit asigurări că Chişinăul ar putea accepta aceste propuneri?
Ion Tăbîrţă: „Nu cred că Chişinăul putea să vină cu anumite asigurări ferme. Asigurările ar trebui să fie din ambele părţi şi nu există garanţii că ele vor fi respectate, în special de către Moscova. Ceea ce ar trebui să înţeleagă Chişinăul e că Rusia, Moscova, vrea să ne impună pe agendă anumite subiecte care să scoată regiunea transnistreană dintr-o anumită izolare în care se află acum, izolare care s-a amplificat o dată cu schimbarea opticii Ucrainei faţă de conflictul transnistrean.
Totodată, mergând la anumite înţelegeri cu aspect tehnic care sunt pe agenda acestor negocieri, scopul primar al Chişinăului este să apropie Tiraspolul din punct de vedere politic. Tiraspolul
Chişinăul are acum la mână destule cărţi pentru a umbla şi la aspectul politic al soluţionării conflictului transnistrean ...
să meargă la anumite concesii, prin care să recunoască, până la urmă, faptul că Chişinăul este centrul administrativ şi nu Tiraspolul şi că Tiraspolul nu primește un statut egal cu cel al Chişinăul cum trebuia să fie în 2013 prin Memorandumul Kozak. Regiunea transnistreană are nevoie şi din punct de vedere economic de Republica Moldova pentru a supraviețui situaţiei dificile în care se află. Chişinăul are acum la mână destule cărţi pentru a umbla şi la aspectul politic al soluţionării conflictului transnistrean, ceea ce practic nu i-a reușit niciodată sau i-a reuşit într-o formă nesemnificativă, or agenda politică a fost impusă de către Moscova.”
Europa Liberă: Relaţiile dintre Rusia şi Occident, după anexarea Crimeii, sunt acum foarte proaste si amintesc de perioada razboiului rece. In atari condiţii, nu se pot transforma negocierile privind transnistria într-un nou poligon de confruntare? Iată, bunăoară, într-un interviu la Europa Liberă, Ion Leahu, fost membru al Comisiei Unificate de Control, spunea că Rusia nu va accepta mai mult decât un nou plan Kozak. Şi atunci ce ar mai putea să obţină Chişinăul?
Ion Tăbîrţă: „Chişinăul trebuie să fie foarte prudent faţă de aceste condiţii. Nu putem merge fi foarte optimişti în aceste negocieri. Ele ţin, mai degrabă, de anumite aspecte tehnice. Chişinăul e important să nu gafeze substanţial. Chişinăul cred că ar trebui să joace mai mult cartea economică pentru ca să obţină anumite concesii din partea Moscovei. Diplomaţia moscovită este acum într-o anumită dificultate cu conflictul transnistrean. E vorba de anumite concesii prin care Tiraspolul să recunoască supremația administrativă a Chişinăului asupra regiunii transnistrene.”
Europa Liberă: Dar credeţi că e posibil ca Tiraspolul să accepte aşa ceva?
Ion Tăbîrţă: „Cred că anumite lucruri ar putea fi posibile, dar trebuie să vedem care este, până la urmă, agenda acestor negocieri, ce se dorește. Cred că după această rundă vom şti mai exact care este predispunerea părţilor. Foarte mult s-a vorbit despre numerele de înmatriculare a automobilelor din regiunea transnistreană, despre legătura telefonică, liceele cu predare în grafia latină. Cred că aici trebuie să batem. Nu se pune problema la moment privind soluţionarea politică a conflictului. Domnul Leahu a remarcat foarte exact că Moscova îşi doreşte, de fapt, o soluţionare a conflictului transnistrean aproximativ după modelul memorandumului Kozak, adică Moscova va dori ca Tiraspolul să aibă cât mai multe puncte de control asupra politicii Chişinăului.”
