„Finlandizare" este un termen care a desemnat de-a lungul Războiului Rece o formă particulară de neutralitate, una care se aseamănă mai degrabă cu supușenia și servilitatea față de un vecin puternic. Așa a fost Finlanda vizavi de URSS în timpul Războiului Rece, când presa se auto-cenzura, necriticând niciodată URSS-ul, iar Finlanda, oficial neutră, se sovietiza politic din ce în ce mai mai tare.
Neutralitatea se bazează pe Convenția de la Haga din 1907. O țară permanent neutră se consideră că va rămâne neutră și în toate războaiele viitoare. O asemenea țară permanent neutră este Elveția. In Europa, in afară de Elveția, patru din țările UE sunt de asemenea neutre: Austria, Suedia, Finlanda și Malta.
Neutralitatea Austriei este o consecință a celui de-al Doilea Război Mondial. Ea a fost decisă în momentul in care Austria, învinsă odată cu Germania, avea capitala, Viena, impărțită în patru sectoare, ca și Berlinul, fiecare sector fiind controlat de una din cele patru puteri învingătoare.
Suedia a fost întotdeauna neutră, ca și Elveția, în ultimele două secole, iar neutralitatea Finlandei a fost, ca si cea a Austriei, impusă de URSS, după război.
Alte țări își declaraseră neutralitatea înainte de razboi, precum Belgia, Olanda, Luxembourg, Danemarca, Norvegia și țările baltice, însă neutralitatea lor a fost încălcată în 1940, când ultimele trei au fost ocupate de URSS iar primele de Germania.
Există și alte tipuri de neutralitate, de facto, precum cea a Irlandei. Irlanda nu are o lege în acest sens, sau un articol de constituție, însă a decis să nu se alăture NATO. Spre deosebire însă de țările într-adevăr neutre, Irlanda participă la operațiuni militare ale Națiunilor Unite, ba chiar a trimis militari în cadrul forțelor conduse de NATO în Afganistan. Neutralitatea irlandeză este așadar mai degrabă una din obișnuință, decât formalizată legal.
Alte țări au putut fi temporar neutre, precum Spania, Portugalia și Turcia în cel de-al Doilea Război Mondial.
Desigur, statutul de neutralitate exclude aderarea la orice organizație militară de tip NATO. Unele țări permanent neutre, cum sunt Elveția și Suedia, au de aceea în realitate o structură profund militarizată, sttind ca vor trebui sa se apere singure. Mai recent, există o viguroasă schimbare în atitudini în Suedia și Finlanda, care, îngrijorate de amenințarea Rusiei, se apropie din ce in ce mai mult de NATO.
Dar chiar și neutralitatea militară a acelor membri UE care nu fac parte din NATO: Austria, Suedia, Finlanda, Malta sau Irlanda va deveni o simplă formalitate juridică începând din momentul în care UE va începe să se doteze cu structuri militare proprii.
În sfârșit, Ucraina s-a declarat neutră, ca și Moldova, acum două decenii. Ucraina a făcut-o în anul 1996, la doi ani după Moldova.
Începând din momentul în care v putea dovedi definitiv prezența trupelor rusești pe teritoriile lor, Moldova și Ucraina vor putea interpreta conceptul de neutralitate într-o manieră foarte flexibilă.
-------------------
Republica Moldova şi-a declarat oficial statutul de neutralitate permanentă la trei ani după obţinerea independenței, adică în anul 1994, când a fost adoptată Constituţia.
Niciodată însă nu s-a pus problema recunoaşterii acestui statut la nivel internaţional, aşa cum au sperat că se va întâmpla legislatorii care au insistat, la acea vreme, să fie trecută neutralitatea în Legea Supremă.
Doctorul în drept, profesorul universitar Boris Negru, care a făcut parte din Comisia imputernicita sa elaboraeze proiectul Constituţiei, spune că în conceptul de neutralitate permanentă era un lucru necesar şi chiar inevitabil, în primii ani de la declararea independenţei Republicii Moldova:
„În momentul proclamării independenței era clar ca bună ziua că Federația Rusă nu are de gând benevol să se ducă din Republica Moldova. Atunci, la Comisia care a elaborat proiectul Constituţiei a apărut ideea să punem prevederea aceasta privind neutralitatea permanentă anume pentru a ne debarasa de Federaţia Rusă, de trupele ei armate. Noi naiv am crezut atunci că introducând prevederea respectivă în Constituţie va începe a cere de la statele lumii recunoașterea neutralității permanente, pentru că o neutralitate permanentă nu numai se proclamă, ea se cucereşte. Atunci când lucram asupra proiectului Constituţiei ştiam că ţările NATO şi multe altă ţări sunt gata să ne recunoască neutralitatea permanentă. Şi atunci noi ne gândeam în ce situaţia se poate pomeni Federaţia Rusă dacă toţi ne vor recunoaşte neutralitatea permanentă, iar ea – nu. Acesta a fost scopul.”
Boris Negru spune că în mod paradoxal nu a existat voinţă politică pentru a cere recunoaşterea internaţională a statutului de neutralitate permanentă.
În opinia profesorului Boris Negru, acum ar trebui revăzut statutul de neutralitate permanentă, măcar şi din motivul că el nu este respectat de Federația Rusă, care are dislocate trupe militare în regiunea transnistreană. Numai că modificarea articolului din Constituţie despre neutralitatea permanentă se poate face doar prin referendum, şi să fie sprijinită de mai mult de jumătate de cetăţeni cu drept de vot.
„Parlamentul ar trebui să revină asupra problemei respective. Parlamentul se poate iniţia problema de a se adresa naţiunii cu rugămintea – hai, oameni buni să revedem prevederea respectivă din simplu motiv că noi am proclamat neutralitatea, dar ea nu este recunoscută. La noi, din moment ce rusul, am în vedere conducerea Rusiei, se simte ca la el acasă, despre ce fel de neutralitate permanentă vorbim. Evident că din partea conducerii Republicii Moldova se cer schimbări, pentru a contracara unele lucruri care eventual pot avea loc.”
Revizuirea statutului de neutralitate figurează doar pe lista de preocupări ale PL. Liberalii, care susţin aderarea la NATO a Moldovei, au depus încă în 2014 la Curtea Constituţională o sesizare în care cer anularea statutului de neutralitate de iure, spunând că acesta nu funcționează de facto, din cauza prezenței militare ruse. După multiple amânări, sesizarea rămâne pe rol la Curtea Constituţionale. Între timp, Partidul Comuniştilor a reuşit recent să găsească sprijin parlamentar pentru o iniţiativă pe care au promovat-o fără succes anterior şi care prevede consolidarea neutralităţii. Pe 31 martie, fracţiunea comunistă, alături de cea socialistă şi democrată au adoptat în Parlament o declarație politică „despre inviolabilitatea și neutralitatea permanentă a Republicii Moldova”. Potrivit documentului o eventuală contestare a principiului de neutralitate poate fi interpretată ca „un atac la Constituție” şi ar urma să fie sancţionată. Declaraţia nu face nici o referință însă la trupele ruseşti din stânga Nistrului.
