Fila e azi a Dicționarului de sunete vă vorbește despre un album care în multe privințe este unul radical.
Se numește „Hopelessness” și a fost lansat acum zece zile, în 6 mai 2016, de către Anohni.
E radical în primul rînd pentru că este creația unui om care a migrat dintr-un trup de bărbat într-unul de femeie.
Antony Hegarty, fostul lider al trupei Antony and the Johnsons, despre care am vorbit de la microfonul postului de radio Europa Liberă, și-a asumat o nouă identitate publică, una feminină, și se numește acum Anohni.
„Hopelessness” e apoi un album radical din cauza conținutului său. Critică direct, dur și fără echivoc ceea ce un comentator muzical spune că sînt cîteva din problemele lumii contemporane: exploatarea nesăbuită a pământului, modificarea catastrofică a climei, militarismul, politicile interne ipocrite.
În fine, e un album radical pentru că Anohni a trecut de la muzica acustică de sorginte clasică de pe albumele anterioare, semnate Antony and the Johnson, la muzica electronică, așa cum e gândită și făcută ea de doi artiști aflați în avangarda experimentului electronic contemporan: scoțianul Ross Birchard, cunoscut și sub numele de Hudson Mohawke, și americanul Daniel Lopatin, care cântă sub numele de Oneohtrix Point Never.
Ascultați așadar combinația surprinzătoare dintre căldura vocii de înger a lui Anohni, cum e caracterizată de unii, și răceala aproape seacă, dar plină de energie, a sunetelor electronice care o acompaniază.
„Apokalyptischer Pop” numesc această muzică cei de la Taggespiegel.
