Născută în 17 februarie 1985 la Chișinău. Absolventa a Universitatii de Stat, facultatea Psihologie. Din liceu, a inceput sa colaboreze la ziarul „Timpul”. O colaborare ce a durat zece ani. Jurnalismul a directionat-o spre o cariera in comunicare si relatii publice - 2 ani consultant PR la BDR Associates, iar din 2011, este manager de comunicare la Fundatia Soros-Moldova.
Luni
E prima zi din acest an în care nimeni nu se lamentează că „iar e luni”. E zi de odihnă, cu vise lungi de primăvară.
După cafeaua de dimineață, mergem cu mama la muzeu să admirăm expoziția dedicată operei lui Leonardo da Vinci. Am revenit recent de la Florența, unde am descoperit străzile și arhitectura ce l-a inspirat pe artist. La Chișinău însă l-am redescoperit pe marele inovator. Aflu că Leonardo da Vinci diferenția oamenii în trei feluri: cei care văd, cei care văd când li se arată și cei care nu văd. Ar fi bine și noi, uneori, să deschidem ochii.
Vântul cald de afară îmi face poftă de cumpărături. Decidem să descoperim noile colecții ale designerilor moldoveni. Mama analizează minuțios țesătura fiecărei haine. Eu mă delectez cu nuanțele vii de primăvară.
După prânz, cumpărăm lalele colorate. Acasă, tata ne întâmpină cu zambile.
Ca în fiece seara de luni, am întâlnire prin Skype cu sora mea. Veronica locuiește în Luxemburg de șase ani. Povestim două ore despre ce ni s-a întâmplat în ultima perioadă. Orice discuție cu ea însă se încheie cu întrebarea „Tu când pleci din Moldova?”. Sunt printre cei care aleg să mai rămână. Deocamdată.
Marți
Opt martie. Ce bine că e zi de stat acasă. Am ocazia să-mi beau cafeaua cu sora mea. Tot prin Skype. Vorbim despre semnificația acestei zile – o zi de celebrare sau o zi de luptă pentru drepturile femeilor? Prefer să celebrez și să mă bucur că sunt femeie. Mai bine ne luptăm în celelalte zile ale anului, când toți sunt la muncă.
La prânz, o invit pe mama la restaurant. O invitație prin care să înlocuiesc „Mulțumesc” și „Te iubesc”. Îmi fac o notă în gând, să revin mai des astfel de gesturi.
Pe parcursul zilei, transmit mesaje de felicitare prietenelor mele plecate din țară. Le urez să fie puternice și să zâmbească mai des.
Miercuri
Mă simt bulversată în această dimineață de la prea multe zile de odihnă. În calendar, e o nouă zi de muncă.
La serviciu găsesc mesaje ce așteaptă răspunsuri. Colegii noștri de la Expert-Grup lansează, cu susținerea Fundației, Calculatorul Contribuabilului. Fiecare poate să-și estimeze cotația către bugetul național. Un coleg vine cu ideea să tipărim rezultatul, ca o garanție pentru a cere servicii de calitate din partea funcționarilor publici, a medicilor, a profesorilor, a polițiștilor.
Seara, prin ploaie, mă grăbesc spre o nouă întâlnire cu mama. De această dată, la Sala cu Orgă. Pe scenă: Orchestra națională de cameră a Republicii Moldova și dirijorii Cristian Florea și Alexandr Rudin. Nu am plâns demult de fericire. Dacă aveți nevoie de relaxare, mergeți la Sala cu Orgă. În curând, va începe Festivalul internațional Johann Sebastian Bach.
Joi
Dimineața o încep cu 7 minute de meditație. E unul din puținele momente când sunt doar eu cu mine și-mi pot seta dorințele pentru o nouă zi. Afară, e o zi de martie când soarele e cald, iar vântul rece, când simți vara în lumină și iarna la umbră.
Nici nu simt cum trec primele ore de muncă. Prânzul îl iau cu o colegă. Toate discuțiile cu ea sunt inspiraționale – vorbim despre sport, planuri de viitor, psihologie și despre cărțile citite.
Seara aflu că un fost coleg de facultate a decedat. Nu știm niciodată care ne este termenul limită pe pământ. Nimeni nu ne garantează ziua de mâine. Avem doar prezentul lui Acum. Când putem să zâmbim, să iertăm, să iubim.
Vineri
Mă trezesc cu o senzație de recunoștință pentru o nouă zi: sunt fericită, familia și prietenii îmi sunt sănătoși, am un loc de muncă ce mă inspiră și oameni extraordinari ce mă înconjoară. Nici nu observ cât de închisă e vremea.
La muncă, un coleg îmi spune „Bună dimineața” cu un croissant. Tocmai potrivit pentru a mă delecta cu știrea zilei – la Chișinău au apărut panouri publicitare stradale cu picturile artiștilor autohtoni. E minunat când arta iese din muzee și coboară în stradă. În week-end, voi face o plimbare să le descopăr.
După muncă, ajung la ceremonia de decernare a Burselor de Merit. Acum 20 de ani, Fundația Soros-Moldova a inițiat acest concurs pentru a promova cei mai buni studenți din țară. Și poate acesta e secretul viitorului nostru – educația.
Si să nu uit. Da, Moldova ai guvernator al Băncii Naționale.