Activiști pentru drepturile femeilor au calculat într-un studiu că salariul mediu al angajatelor din economia națională este mai mic decât al angajaților cu 7600 pe an. Diferența s-ar explica parțial prin faptul că mai multe femei decât bărbați sunt angajate în sectoare prost plătite. Datele statistice ar mai sugera că femeile primesc mai puțin decât bărbații chiar și pentru aceeași muncă. Dar autorii studiului spun că asemenea încălcări ale legislației muncii sunt greu de documentat.
Ca să poată egala salariul anual al bărbaților, femeile ar trebui să muncească mai mult cu aproape două luni, întrucât constată autorii studiului, la un leu pe care îl primesc bărbații, femeile ridică 87 de bani. Această diferență de salarizare probează inechitatea de gen pe piața muncii, spune Alexei Buzu, directorul Centrului Parteneriat pentru Dezvoltare. El admite că unii antreprenori discriminează cu bună știință angajatele, dar sunt si alte cauze ale remunerării diferențiate:
„Femeile tind să fie angajate în sectoare mai prost plătite, sunt angajate la poziții mai prost plătite. Femeile lucrează un număr de ore și zile mai puțin, întrerup viața profesională mai frecvent și pe o perioadă mai lungă. Și sunt factori care contribuie direct, atunci când femeile sunt premeditat discriminate, sunt angajate pe poziții mai prost plătite sau salariul lor este mai mic, chiar dacă au o muncă egală cu cea a bărbaților.”
Activiștii se întreabă cum s-ar explica altfel diferența de salarizare între femei și bărbați pentru același lucru, dacă nu pe criterii de gen. De exemplu, spune Alexei Buzu, dacă selecția și plățile lunare s-ar face după principiul studiilor dobândite, atunci femeile sunt cele care ar trebui să aibă un salariu mai mare. Așa cum arată datele colectate de Biroul Național de Statistică, mai multe femei angajate în câmpul au studii superioare, proporția fiind aceeași și pentru studiile medii de specialitate.
Alexei Buzu, remarcă de asemenea că în țările în care nu există suficiente locuri la creșă și grădiniță diferența salarială este mult mai mare. Or, Republica Moldova se înscrie perfect în această categorie, notează activistul:
„În 2014, undeva 11 procente din copii erau înscriși în grupuri de creșă de la 0 la 3 ani, o scădere de trei procente comparativ cu 2011. Deci, în Republica Moldova în ultimii patru ani nu am avut progres în a lărgi accesul copiilor la servicii de creșă și un mare regret al nostru a fost că în anul 2014, când s-a adoptat Codul Educației, noi am propus o reglementare în acest cod ca anume statul să-și asume finanțarea directă a locurilor de creșă, acest lucru nu s-a acceptat.”
Studiul arată că femeile au remunerații mai mici inclusiv pentru că perioadă de îngrijire a copilului este una prea mare, consideră experții. Între țările europene, Republica Moldova are cel mai lung concediu de îngrijire a copilului și la fel, unul dintre cele mai puțin plătite. De asta, crede Alexei Buzu, sunt necesare schimbări în politicile publice, astfel încât femeile să nu piardă șansa de afirmare profesională.
Coordonatoare de proiecte în cadrul Centrului Parteneriat pentru Dezvoltare, Rodica Ivașcu crede că ar fi mai multe posibilități de reducere a diferențelor salariale. Un început ar putea fi definirea clară a principiului de plată egală pentru muncă egală în legislația moldovenească, precum și motivarea angajatorilor să ajungă la echitate atunci când plătesc salarii:
„Atunci când se lansează concursuri de achiziții să fie solicitat agenților economici să prezinte care este politica lor de salarizare și care este nivelul de disparitate salarială. Anume acest indicator ce reflectă discrepanța salarială să fie un criteriu de selecție a companiei.”
Autorii studiului cred că ar fi binevenită și abilitarea Consiliului pentru Prevenirea şi Eliminarea Discriminării cu dreptul de a face investigații pornind de la diferințele salariale pe criterii de gen. De altfel, în clasamentul motivelor pentru plângerile depuse la consiliu, discriminarea în bază de gen ocupa locul doi. Majoritatea femeilor acuzând instigare la discriminare și neechitate în câmpul muncii.
