În cartea de dimensiuni reduse, și totuși atât de provocatoare, intitulată „Alexander Yakovlev: The Man Whose Ideas Saved Russia from Communism”, profesorul emerit de la Harvard și senior al studiilor ruse din Occident, Richard Pipes, se angajează într-un atât de necesar exercițiu de reparație istorică. Avem de-a face aici cu prima biografie a unui om, a unui ideolog transformat în eretic, apoi apostat, ale cărui idei au dus, într-o măsură decisivă, la năruirea statului lui Lenin.
Organizată pe capitole scurte, concentrate pe momentele-cheie din itinerariul lui Iakovlev, cartea scoate în evidență cele mai importante momente din istoria sovietică din cea de-a doua parte a secolului trecut. Titlul uneia din cărțile lui Iakovlev ar putea servi drept asumare condensată a adevăratei naturi a unui sistem celebrat cândva ca Marele Experiment: „A Century of Violence in Soviet Russia”/„Un secol de violență în Rusia sovietică”. Violență, cruzime, brutalitate, extremism: acestea au fost pentru Iakovlev trăsăturile definitorii ale dictaturii sovietice. Desigur, el a ajuns la asemenea concluzii intransigente ca urmare a unei căutări agonizante a adevărului istoric și moral.
Pipes argumentează cu multă acuratețe că viziunea despre lume a lui Mihail Gorbaciov, cu ale sale consecințe revoluționare, a fost influențată în mod crucial de Weltanschauung-ul lui Iakovlev, mult mai articulat decât opiniile mai degrabă ne-elaborate ale secretarului-general. De fapt, cei mai mulți experți sunt de acord că a fost tocmai Iakovlev cel care a propus politicile cunoscute ca perestroika (re-structurare) și glasnost (transparență). Născut în 1923 într-o familie săracă de țărani, Iakovlev a absorbit încă din anii tinereții principalele învățături ale doctrinei sovietice: egalitarism, internaționalism, cultul partidului și al farurilor sale luminate, etc. A luptat și a fost rănit în cel de-Al Doilea Război Mondial. După război, a studiat la școlile de partid și a devenit un entuziast aparatcic ideologic. A fost încarnarea lui Homo Sovieticus, cu slugărnicie conformist. A văzut sărăcia și injustiția din jurul său, dar a rămas loial libretului optimist dominant.
Șocul a venit în februarie 1956 odată cu zguduitorul Raport Secret anti-Stalin al lui Nikita Hrușciov. Iakovlev era în sală și a asistat la ceea ce poate fi considerat începutul sfârșitului pentru partidul lui Lenin. De atunci încolo, el a dezvoltat gradual dubii cu privire la legitimitatea instituțională, culturală și morală a bolșevismului. Primăvara de la Praga a fost un alt moment deschizător de ochi. Ca șef al secției ideologice a partidului, Iakovlev s-a opus șovinismului crescând și încurajat de Leonid Brejnev cu ai lui sicofanți. A fost retrogradat în 1972 ca urmare a publicării unui articol vag neortodox și a fost trimis ambasador în Canada. Aici l-a și cunoscut pe Gorbaciov în 1983. Cei doi bărbați au schimbat impresii despre nevoia disperată de a reforma Uniunea Sovietică. Iakovlev s-a întors la Moscova și după ce Gorbaciov a ajuns numărul 1, în martie 1985, a urcat scara către statutul de membru plin al Biroului Politic. Mulțumită lui, liberalizarea culturală s-a produs cu o viteză amețitoare. Destalinizarea i-a urmat în mod dramatic, spre exasperarea conservatorilor care au ajuns să-l deteste profund pe Iakovlev. Aceștia erau convinși că el era un agent CIA recrutat în timpul bursei din 1959 la Columbia University.
În cele din urmă, cum Gorbaciov a acționat haotic și a refuzat să rupă total cu vechiul sistem, Iakovlev s-a radicalizat. A pus sub semnul întrebării întreaga tradiție bolșevică, a comparat-o cu fascismul și a găsit originea catastrofei în sacralizarea leninistă a violenței, precum și în disprețul abisal față de domnia legii. I-a devenit clar că bolșevismul și democrația erau ireconciliabile. Homo Sovieticus s-a transformat în Homo Antisovieticus. A scris câteva cărți în care a demonstrat că, încă de la începutul său, leninismul a fost un proiect totalitar. Stalin a exacerbat ceea ce inițiase Lenin. Documentând epifania lui Iakovlev, Richard Pipes contribuie fundamental la literatura despre dezvrăjire, apostazie, iluminare și deșteptare ideologică.
***Alexander Yakovlev: The Man Whose Ideas Saved Russia from Communism. By Richard Pipes. DeKalb, IL: Northern Illinois University Press, November 2015, 144 pp.
