Dintr-o irepresibilă și firească dorință de a ne hrăni cu iluzii, ne amăgim de fiecare dată când trecem un prag calendaristic că „semne bune anul are”. Aș vrea să spun la fel despre anul 2016, cu referire la evoluția pe plan intern a României, dar prea multe sunt elementele care îndeamnă la prudență dacă nu chiar la o abordare pesimistă.
2016 va fi un an electoral, cu alegeri locale în iunie și alegeri parlamentare în noiembrie. Parlamentarii actuali, cei care au scăpat de anchetele Direcției Naționale Anticorupție, vor încerca să-și recâștige locurile, adică să-și păstreze privilegiile, inclusiv cele pe care și le-au acordat, cu nesimțită generozitate, în 2015. E greu de crezut că se va produce o înnoire a clasei politice, așa cum au cerut participanții la marile demonstrații din toamna trecută: partide noi întârzie să apară și, oricum, au puțin timp la dispoziție ca să se impună.
Cât privește alegerile locale, scrutinul cu un singur tur îi favorizează pe actualii primari, ceea ce – pare-se – le convine atât social-democraților cât și liberalilor.
Ne putem întreba, apoi, cât timp și în ce condiții va rezista anul viitor guvernul Cioloș. Am spus-o și cu alte prilejuri, nu am motive să mă îndoiesc de bunele intenții ale premierului Dacian Cioloș și ale membrilor cabinetului său, și nici de competența lor profesională. E de așteptat însă ca guvernul să fie supus la mari presiuni, mai ales din partea Partidului social-democrat. După demisia lui Victor Ponta, partidul așteaptă să își ia revanșa, iar alegerile de anul viitor reprezintă cea mai nimerită ocazie.
Dacă tehnocrații lui Cioloș obțin rezultate economice bune, PSD va pretinde că ele sunt rezultatul măsurilor pe care le-a preconizat pe când se afla la guvernare. Dacă lucrurile vor merge prost, partidul va clama sus și tare că deține soluțiile pentru ieșirea din impas. Important este să acumuleze capital politic, demers pe care îl vor urma și liberalii, aflați într-o postură deloc confortabilă, mai ales că nu reușesc să se desprindă în sondaje. Sunt toate șansele ca și de data aceasta să avem o campanie electorală murdară, cu lovituri sub centură și cu valuri de calomnii colportate mai ales prin intermediul televiziunilor aservite.
Dar, cine știe, reacțiile societății civile ar putea să infirme, măcar în parte, aceste previziuni sumbre. Se tem însă oare, cu adevărat, politicienii de societatea civilă ? Sau, așa cum am văzut după recentele proteste, o dată depășit momentul delicat își reiau, cu același tupeu, vechile năravuri ?
