Sondajele anunțau un scor foarte bun al Frontului Național și o înfrângere a socialiștilor; singurul element oarecum neașteptat este foarte mediocra prestație a republicanilor lui Sarkozy, care n-au profitat de degringolada partidului socialist. Previzibile erau și reacțiile oamenilor politici, aceleași de vreo cincisprezece ani încoace: „Să barăm calea Frontului Național”, „Să apărăm valorile Republicii”, sloganuri care s-au dovedit până acum ineficiente, întrucât partidul lui Marine Le Pen n-a făcut, în toată această perioadă, decât să câștige un bazin electoral tot mai larg. Votanții Frontului Național provin din cei care votau odinioară cu partidul comunist, provin, apoi, din rândurile șomerilor, ale oamenilor cu venituri modeste dar și ale tinerilor, ale agricultorilor ori meșteșugarilor sau pur și simplu din rândul persoanelor care au nostalgia unor valori tradiționale pe care modernitatea și globalizarea le-au marginalizat.
Foarte interesant mi s-a părut un sondaj realizat chiar în ziua scrutinului. Oamenii au fost întrebați ce anume le-a motivat votul, fără ca să fie nevoiți să declare pentru cine au votat. Așa cum era de așteptat, prima motivație a fost creșterea șomajului. Au urmat, la distanțe foarte mici, terorismul, insecuritatea (delincvența) și imigrația. Dacă în ce privește terorismul avem a face cu impactul unor evenimente recente, celelalte răspunsuri indică problemele pe care guvernările succesive, de dreapta sau de stânga, au fost incapabile să le rezolve. E vorba, așadar, de un eșec al întregii clase politice, paralizată de demagogie și de conformism ideologic.
E posibil ca duminică, în turul doi, situația să se schimbe. Sunt chiar șanse ca socialiștii să câștige mai multe regiuni decât sperau iar alianța dreptei republicane să fie marea perdantă a regionalelor. Oricum, aceste alegeri vor lăsa un gust amar. E nevoie ca mai multe formațiuni politice să se alieze pentru a înfrânge un singur partid, situație pe care acesta o va exploata cu siguranță, victimizându-se. A fost scrutinul când „primul partid al Franței” a devenit un partid al cărui program este, în plan economic, o calamitate, iar în plan politic promovează naționalismul agresiv, anti-europenismul, ura față de Statele Unite și față de capitalismul liberal, fraternizând astfel cu populismul stângist al unui Alexis Tsipras. Ascensiunea Frontului Național este încă un semn, ce trebuie privit cu maximă seriozitate, că Europa riscă să o ia razna.
