Guvernării prooccidentale de la Chişinău i-au trebuit patru ani să se decidă să se alăture NATO la misiuni de pacificare.
Când, în 2013, politicienii au cedat insistenței militarilor, pentru care astfel de misiuni sunt un prilej bun de perfecționare, şi au luat decizia în parlament să trimită militari în Kosovo, ministrul apărării de atunci, Vitalie Marinuţa, era atât de entuziasmat încât a exclamat:
„În sfârşit, Moldova se transformă dintr-un consumator, într-un stat furnizor de securitate.”
Militarii moldoveni în misiune de pacificare în Kosovo
Recent, în cadrul unui tur de presă, am petrecut două zile alături de grupul de militari moldoveni care se află acum în Kosovo şi am avut prilejul să surprindem ce exact înseamnă aceste cuvinte.
Cine ştie ce înseamnă mândrie, cu siguranţă va trăi acest sentiment când va păși hotarul bazei militare ce i-a găzduit pe soldaţii moldoveni. Este numită „Villaggio Italia” şi asigură securitatea în vestul micului stat balcanic aflat de mai bine de un deceniu sub protectorat ONU şi NATO.
Aici mai sunt militari austrieci şi sloveni, iar din martie 2014, alături de steagurile ţărilor lor, deasupra bazei se înalţă şi unul moldovean.
De atunci, peste 120 de militari moldoveni au participat, în trei reprize, la această misiune.
Maiorul Ianăc Deli este comandantul celui de-al treilea contingent. Spune că militarii moldoveni au parte aici de o experienţă inegalabilă:
„Avem multe de învăţat de la ei. Dar şi ei au ce învăţa de la noi. Aceasta se numeşte schimb de experienţă. Cu cât mai multe facem împreună, cu atât mai capabili devenim.”
Când a venit în Kosovo, Victor Doncenco îşi lăsase acasă soţia, şi ea militar, însărcinată. Sofia, fiica lor, a venit pe lume cu două luni mai târziu:
„Numele l-am ales împreună. Abia aştept s-o ţin în braţe.”
Un alt militar - cam aceiaşi poveste. Locotenentul major Gheorghe Meleca a venit în misiune când fiica Mădălina abia împlinise patru luni.
Una din sarcinile militarilor moldoveni din Kosovo e să caute explozibile rămase din luptele de acum 16 ani. De asta se ocupă o echipă de 7 geniști, condusă de Adrian Cârlig:
„În această zonă pe care o verificăm sunt mulţi civili. De aceea, este important ca ei să fie în siguranţă. Până acum am lucrat în altă zonă şi am verificat în jur de 20 km pătrați. Aici suntem de două săptămâni. Încă nu am găsit nici un explozibil, doar schije”.
Sub protecţia militarilor moldoveni se află şi un important lăcaș ortodox, mănăstirea Visoki Dečani. Aflată la 19 km de oraşul Pec, mănăstirea a deţinut timp de secole statut de centru al Bisericii Ortodoxe Sârbe, iar acum e un fel de oază de creștinism într-o mare de musulmani.
„Serviciul de gardă la mănăstire a fost creat din considerentul că e patrimoniu UNESCO şi mai sunt probleme în jurul ei”, explică şeful grupului de plutonieri, Dvornic Valentin.
Creată în urma destrămării Iugoslaviei, Kosovo nu mai e privită astăzi ca sursă de instabilitate majoră. Totuşi, mai sunt locuri unde tensiunile se întâmplă periodic, iar o astfel de localitate este Mitrovica, despărțită printr-un pod în două părţi, una populată de sârbi ortodocși, iar cealaltă –de kosovari albanezi musulmani. Prezența forțelor străine aici este considerată încă absolut necesară, la 14 ani de la intervenția militara occidentală din 1999 împotriva Serbiei, intervenție care a dus la independența provinciei Kosovo. Chiar și unele țări din NATO care nu-i recunosc independența participă la această misiune. Astfel, România are actualmente aici 60 de militari, Grecia cam tot atâția. Republica Moldova, care la fel nu a recunoscut Kosovo, îşi trimite periodic aici câte 41 de militari.
