Doamnelor și domnilor, cred că nimic nu se potrivește mai bine zilele acestea cu situația confuză și tragică a zecilor de mi de refugiați rătăcind prin Balcanii de vest în drum spre o altă viață, decît o filă a Dicționarului de sunete despre migrație.
Dar o migrație, cum altfel decît?, muzicală - pentru că exact asta face trio-ul iraniano-canadian numit Constantinopol.
Kyia Tabassian, setar, director artistic, Zyia Tabassian percuție (frații Tabassian sînt născuți în Iran) și canadianul Pierre-Yves Martel, viola da gamba, sînt membrii permanenți ai acestei trupe, înființată în 2001 la Montreal de către cei doi muzicieni iranieni.
„Muzică itinerantă. Călătorii eclectice. Miriade de întîlniri”, citim pe pagina lor de Facebook.
Și tot acolo, aceste cuvinte:
„Ca muzicieni inventatori și muzicieni călători, reintepretăm la nesfîrșit utopiile noastre, avînd turnul Babel ca fundal. Teritoriul de explorat este infinit, culturi și memorii ale căror linii ne place să le mutăm pentru ca la sfîrșit să se întretaie. În plus, facem din migrație și din amestecul de culturi propriul nostru teritoriu. Propriul nostru exil timpuriu e cel care ne conduce la întoarcerea spre sursă, cel care ne face să luăm urma predecesorilor noștri, și să căutăm neobosiți aliați creatori? Orice ar fi, conștiința că aparținem la mai multe spațiu-timpuri este tot atît de fundamentală pentru noi precum e respirația, precum e inspirația.”
Eu cred că după aceste cuvinte nu mai poate veni nimic altceva decît muzică.
