Protestele organizate de Platforma DA continuă. Vocile protestatarilor rămîn ferme, puternice, intransigente. Dar timpul care se scurge e în avantajul marilor conducători ai ţării. Protestele riscă să devină cronice, interminabile, să intre într-o albie a rutinei şi chiar a lehamitei şi să nu-şi mai atingă scopurile. Cu cît mai mult vor dura protestele, cu atît mai neinteresante şi mai neobservate vor deveni ele pentru cei care stau acasă şi ezită.
Conducătorii autohtoni sînt şmecheri şi au o strategie pe cît de simplă, pe atît de eficientă. Ei cîştigă timpul preţios, simulează un soi de disponibilitate de a negocia, promit că vor repara anumite lacune dar şi avertizează că plecarea lor poate aduce ţara la un colaps economic. De asemenea, mass-media conducătorilor arată faţeta dizgraţioasă a protestelor, de pildă, altercaţiile dintre poliţie şi tovarăşii lui Grigore Petrenco din faţa Procuraturii. Conducătorii mizează şi pe apropierea timpului rece, cînd dormitul în corturi va fi riscant şi improbabil. Conducătorii ştiu bine că cea mai bună modalitate de a ucide un protest este să-l faci interminabil şi deci ineficient şi plictisitor. La rigoare, după mai multă vreme, unii cetăţeni ar putea chiar să uite de mişmaşurile guvernanţilor şi să se întrebe: „Dar ce mai vor oare şi tipii aceştia care strigă în Piaţă?”
Lucrurile sînt de o claritate năucitoare. Marii conducători nu vor să plece din funcţiile confortabile şi nici nu au de gînd să schimbe felul în care a tot fost condusă ţara. Cei care au participat la Vînătoarea Domnească şi cei care au scos banii din bănci nu vor fi băgaţi în puşcărie. Sistemul vicios nu poate să-şi sacrifice pilonii de la temelie. Vigilenţa maselor va fi adormită, protestele vor fi ridiculizate, iar după ce se vor dezumfla, marii conducători vor lansa sloganuri noi pentru a face exact ceea ce au făcut de la 1991 încoace.
