Campania „AICI este Europa Liberă” a intrat în ultima săptămână, iar astăzi, miercuri, se află la Congaz, în Autonomia Găgăuză, unde jurnaliștii psotului nostru de radio, invitații și publicul discută despre conservarea tradițiilor și valorile culturale ale Găgăuziei. Un prim reportaj în direct de la fața locului:
Satul Congaz din Autonomia Găgăuză, din sudul Republicii Moldova, este puternic afectat de consecinţele migraţiei. Nu se cunoaste numarul exact ale celor plecati şi pentru cât timp, dar cert e că majoritatea se afla în Rusia, mai întâi la câştig, iar apoi mulţi au profitat de programul de strămutare pus pe rol acum vreo şase ani de Kremlin pentru vorbitorii de limbă rusă din fostele republici sovietice. Cum e viaţa acestui sat fără un aproape un sfert din locuitorii de altădată?
Încă din timpurile sovietice, Congazul are faima celui mai mare sat nu doar din Moldova, ci din întreaga Europă. Dacă ai merge pe jos o oră plină, tot nu ai cum sa parcurgi măcar drumurile principale pe care s-au aliniat casele alta data in competiţie. Numai că numărul de locuitori nu mai e de departe cel care a fost, ne spune Stepan, un pensionar pe care îl întâlnim în faţa unui magazin din localitate.
„Am avut pe timpuri vreo 16 mii de locuitori. Acum, dacă-s vreo 11 mii,” ne spune cu tristeţe bărbatul.
„Satul se topeşte pe zi ce trece. Fiecare a treia gospodărie e pustie, aşa că calculaţi şi Dvs. Nu au oamenii ce face aici şi pleacă. Trebuie să-şi ridice copii. În special în Rusia. Rusia este cea care ne hrăneşte deocamdată. Gastarbeiterii trimit bani şi aşa şi trăim. Nu văd nici o ieşire din situaţie, pentru că nu avem nici o economie aici. Avem noroc că liderii noştri (arendaşii pământurilor) mai dau câte ceva la oameni. Da în alte sate stau pământurile în pârloagă. Pe timpul sovietic, doar în colhoz munceau o mie jumătate de oameni. Că era rău, că era bine, dar oamenii aveau de lucru. Da acum, nici măcar tractoriştii nu au tot anul de lucru.”
Stefanida, o femeie între două vârste pe care o întâlnim la primărie, unde are o slujbă, ne spune că a născut şi pus pe picioare şase copii:
„Doar o fiică trăieşte în Moldova. Alţii cinci copii au cetăţenie rusească şi trăiesc acolo. Dintr-o parte, mă bucur că avem încotro pleca, da' din altă parte, tare mi-i scârbă că i-am crescut, i-am învăţat, iar acum toţi sunt printre străini. Cine e de vină? Ştiţi, este o vorbă: peştele de la cap se strică. Dacă nu e de lucru, oamenii nu au ce face. Iată acum serviciile s-au scumpit din nou. Rusia a redus preţul la gaze, iar conducerea noastră l-a ridicat în mod artificial. Şi anume pe noi ne afectează mai mult, pentru că diferenţa între salariul nostru şi cel din nordul republicii e de o mie de lei. Statul acesta nu că nu se poate dezvolta. El se destramă. Ieşirea pe care o văd eu e ca guvernanţii să ne audă pe noi, oamenii simpli, şi să se întoarcă cu faţa la noi. Ştiţi ce trebuie să le facem? Să le dăm lor salariile noastre, iar a lor să le luăm nouă. Şi atunci în scurt timp îşi vor schimba atitudinea. Dacă nu, rămâne să-i schimbăm, să vină în frunte oameni care măcar un pic simt situaţia noastră.”
Chipurile Congazului
Stefanida are un salariu de 800 de lei. Dacă nu i-ar trimite copii bani, nu ştie cum s-ar descurca. Dar situaţia ei e de invidiat pentru alţi localnici care nu au copii peste hotare. Una e Maria, de 57 de ani:
„Nu am nici o bucurie în viaţă. Da de ce să mă bucur? Câştig 800 de lei pe lună. Spune-ţi-mi cum să trăieşti pe banii aceşti? Nici mâncare nu pot să-mi cumpăr. Vreau şi eu o bucăţică de salam, oleacă de smântânică, brânzică. În timpul sovietic, ţineam vite, aveam smântâna mea. Făceam de toate. Da acum, primesc leafa şi o dau toată pe servicii. Îmi trebuie şi lemne. În timpul sovietic, mă bucuram. Acum, nu am n ici o bucurie. Şi copii tare greu se descurcă. Lucrează în camp. Mi se rupe inima când nepoţii îmi cer o banana, iar eu de unde să le iau. Am să mor şi nici nu o să aibă ce-şi aminti de bine de mine.”
Pe Natalia, o tănără de 32 de ani, o întâlnim de mână cu doi copii şi o tortă într-o pungă de plastic. Astăzi mezinul ei are aniversare. Face doi ani. Vor sărbători în lipsa tatălui:
„Soţul e la câştig în Rusia, iar eu acasă cu trei copii. Nu e uşor, pentru că doar el aduce venit în casă. Da' acum şi în Rusia e criză şi tot ce face cheltuim doar pe nevoi curente. Soţul vrea să ne mutăm în Rusia, dar îmi este frică să plec pe loc gol cu trei copii. Totuşi, cred că vom pleca până la urmă. În Europa eu nu văd nici o şansă pentru noi. Fiica vecinei mele e căsătorită în Germania şi mi-a spus că e bine acolo, dar nu pentru noi. În Rusia, chiar dacă s-au înăsprit regulile faţă de străini, pe găgăuzi îi tratează bine. Mi-a spus soţul că primul lucru la care se uită în acte e naţionalitatea: dacă văd că eşti găgăuz, se comportă bine cu tine.”
Dumitru, de 47 de ani, are o săptămână de când a revenit din Moscova, unde lucrează în construcţii:
„Rău trăim. Mergem în Rusia şi câştigăm bani, apoi venim aici şi-i cheltuim. Fac câte 15 mii de ruble pe lună. Lucrez trei luni pe an acolo. Da aici, am lucrat o perioadă paznic, luam o mie de lei. Am încercat de toate. Mai întâi am avut un magazin, vindeam produse alimentare, dar s-au construit altele mai mari şi s-a terminat. Apoi am încercat cu agricultura. Dar trebuie să ai vreo sută de hectare. Şi să sădeşti nu doar grâu, ci şi porumb, şi răsărită, şi vie, şi piersici, şi mere. Pentru că dacă nu se face una, se face alta şi se compensează. Am cunoscuţi care au luat credite din bănci, au cumpărat tehnică şi s-au ars. Aşa că nu reuşeşti nimic să faci.
Femeile lucrează în Turcia, bărbaţii în Rusia. Sora soţiei mele e în Turcia, câştigă 900 de dolari pe lună. Îs bani, nu?”
În Chişinău încă se mai poate de trait. Am frate acolo şi ştiu. Salariile sunt mai mari. Da aici nu ai ce face. Tare îmi pare rău că s-a destrămat URSS. Atunci, dacă voiam, urcam în avion şi ajungeam unde vroiam. Da acum…
Jumătate din sătenii noştri au cetăţenie rusească. Fiul meu acum îşi face şi el. Şi eu am să-mi fac. Poate va fi mai bine acolo.”
E limpede că atracţia rusească are la Congaz explicaţii lesne de inteles. Şi aşa va rămâne încă multă vreme, doar dacă nu se va produce promisa renastere economică care să le dea oamenilor motivatia sa traiasca la ei acasă.
---------------
„AICI este Europa Liberă” este o campanie a postului Radio Europa Liberă/Libertatea în parteneriat cu Programul comun pentru dezvoltare locală integrată, Progamul ONU pentru dezvoltare Moldova, şi Asociaţia Presei Independente. Partener media - postul de televiziune Canal Regional.
Pentru a afla în ce zi suntem în localitatea Dvs ori pe aproape accesați harta interactivă a comunităților în care vom face tabără pe parcursul unei zile întregi.
