Ce şanse - asigurate de localnici, dar şi prin politicile statului - au micile localităţi rurale pentru a deveni un loc atractiv de muncă şi de trai? Ce este posibil să se facă şi ce nu ca oameni nu că să nu plece - să revină acasă într-o localitate în care număr copiilor ajunge doar pentru şcoală primară?
O convorbire pe această temă cu economistul Viorel Chivriga de la Institutul „Viitorul”, care a fost împreună cu o echipă a postului nostru de radio în Sirota, Orhei, în cadrul caravanei „AICI e Radio „Europa Liberă”.
Europa Liberă: Caravana postului nostru de radio a staţionat pentru convorbiri şi cercetări, şi în satul Sirota, comuna Crihana a Orheiului. O localitate mică, cu vreo 400 de locuitori. Un loc în care strategiile orgolioase din capitală de dezvoltare regională pot fi verificate la firul ierbii, pot fi testate cu discuţiile deloc uşoare cu localnicii. Aţi fost, dle Chivriga, printre invitaţii speciali la convorbirile cu locuitori Sirotei. Din capul locului, pe baza acestui exemplu, putem vorbi despre politici ale statului care să prevină, cel puţin, degradarea acestui tip de localităţi, dacă nu să le revigoreze?
Viorel Chivriga: „E un sat care se aseamănă foarte mult cu multe sate din Republica Moldova și numărul mic al locuitorilor satului arată că în acest sat sunt probleme cu duiumul. De fapt, originea acestor probleme e în politicile statului, care au fost cu multe carențe și care nu au fost realizate pe parcursul a mai mulți ani. Dar asta nu înseamnă că acum trebuie să așteptăm niște strategii din partea ministerelor sau a Guvernului, care vor face ceva menaj în sat.
În multe cazuri, și în cazul dat în satul Sirota, foarte multe lucruri pot fi făcute împreună de cei care locuiesc în ziua de azi, am în vedere primarul nou ales, consilierii, mica comunitate de afacere, care, într-adevăr, arată niște rezultate foarte frumoase, și organizațiile neguvernamentale care au un cuvânt greu de spus în dezvoltarea satului. Apariția unei astfel de garnituri ajută satul Sirota, ajută și alte sate să meargă pe o traiectorie ascendentă și, de fapt, aici sunt rădăcinile dezvoltării rurale care trebuie să apară în Republica Moldova - noi vorbim de agricultură, dar nu discutăm despre dezvoltarea rurală. Și în cazul dat probabil că, pe lângă garnitura pe care am menționat-o eu, e nevoie de suportul oamenilor din localitate.
Da, sunt puțini, dar sunt mulți care au plecat din sat, din Republica Moldova pentru a găsi un loc de muncă. Dacă s-ar face ceva pentru a reîntoarce acești oameni în localitate, să știți că va apărea o putere care nu poate fi neglijată și care va ajuta foarte mult localitate să se dezvolte.”
Europa Liberă: A propos, „Lucru cu prăşitul nu e soluţia; înveţi un cârd de ani să vii aici la prăşit?” – constata şi se întreba retoric un vorbitor din satul Sirota. Dar care ar fi soluţia, totuşi, pentru dezvoltarea a asemenea localităţi, ce ar trebui să se facă, pentru că lumea revine acolo unde are un orizont în față?
Viorel Chivriga: „Este adevărat, prășitul e o îndeletnicire care trebuie să dispară din zonele rurale. Am ajuns în anul 2015, secolul 21, unde în localitățile rurale sunt utilizate resurse destul de mari anume pentru a face față acelor probleme pe care le au agricultorii. Şi aici e vorba anume de dotarea tehnică a micilor companii, a fermelor. În cazul dat sunt schimbări, ele nu sunt mari, dar sunt unele schimbări care arată că se poate de făcut ceva în agricultură.
Pe lângă asta, este necesitatea acelor ingrediente de care au nevoie antreprenorii la sate pentru a aduna ceva compatibilitate în activitățile lor. E nevoie de material săditor, material semincer, animale care au un potențial destul de mare, preparate chimice, fertilizanți și nu în ultimul rând cunoștințe pe care trebuie să le adune și pe care trebuie să le pună în față atunci când încep o activitate agricolă în localitățile rurale.
„AICI” e Europa Liberă la Sirota, r. Orhei
Dar și la Sirota am spus-o de mai multe ori: că pentru a avea niște activități eficiente, e nevoie de ancorat sectorul de producere la piața de desfacere - la cea internă și la cea externă. Și în primul rând, până a ajunge la exporturi, e nevoie de a face puțin menaj pe piața internă, acolo unde avem foarte multe produse importate și e, culmea, având o țară pe care o numim țară agricolă să nu găsim niște nișe pentru produsele locale. Și oamenii din satul Sirota, da nu doar din Sirota, ar trebui să învețe îndeletnicirea legată de comerț, și atunci să știți că lucrurile vor porni pe o traiectorie diferită față de cea pe care o avem acuma.”
Europa Liberă: Cine din punctul Dvs. de vedere trebuie să le arate oamenilor cum e să faci economie sănătoasă, comerț sănătos, agricultură sănătoasă într-o localitate ca Sirota, de exemplu?
Viorel Chivriga: „Asta trebuie să o facă în primul rând instituțiile de stat, marea armata a organizațiilor necomerciale, dar și pilonii pe care se ține satul - primarul, Consiliul Local, reprezentații comunității de afacere și organizațiile neguvernamentale de pe loc. Sunt la moment foarte multe resurse care pot fi utilizate pentru a moderniza infrastructura din localități, dar și pentru a dota micii agenții economici. Și aici sunt cazuri de succes.
În foarte multe localități există suficienți oameni, persoane care cunosc cum poate fi scris un proiect ca să fie interesant pentru finanțatori, cum poate fi acest proiect aplicat și cum trebuie să se descurce cu donatorii. În satele în care există astfel de entități, să știți că rezultatele sunt excepționale.”
Europa Liberă: Aveți vreun exemplu la îndemână, pentru că au existat foarte multe poveşti electorale privind dezvoltarea rurală, toate uitate până acum, Dvs. aveţi cunoştinţă de practici, proiecte, experienţe şi localități care știu să le implementeze?
Viorel Chivriga: „Eu aș da un exemplu foarte concret: satul Selemet, raionul Cimișlia unde primar este dna Badan, satul Corjova, unde primar este dl Ojog…
Sunt foarte multe sate în Republica Moldova unde lucrurile se schimbă și se schimbă datorită oamenilor. În aceste sate apare și o infrastructură modernă, apar servicii publice pentru oameni care, pe lângă faptul că sunt necesare ele, sunt și suportabile, sunt schimbări și în rândul agenților economici. De fapt, de multe ori noi așteptăm niște mișcări la nivel de centru, de pol, regional sau național, dar unele schimbări sunt făcute și sunt făcute destul de dibace în localitățile rurale. Astfel de exemple ele trebuie să fie disemnate.
Cei din satul Sirota, de exemplu, ar trebui să știe ce se face la Telenești, sau la Corjova, sau la Văleni în raionul Cahul și atunci lucrurile o să se schimbe mai mult. Oamenii au nevoie de un transfer foarte bun de experiență, de expertiză nu doar din localitățile din Republica Moldova, dar și din afară. Oamenilor din Sitora le-am explicat că ei trebuie să stea de veghe și să urmărească ce se face în țările europene, în țările care au intrat în ultimul val în Uniunea Europeană. Sunt foarte multe experiențe și istorii de succes, sunt foarte multe conexiuni care așteaptă anume interesul celor din Republica Moldova, și aici trebuie de lucrat foarte mult.”
Europa Liberă: Din punctul Dvs. de vedere, dle Chivriga, există potenţial de mentalitate pentru schimbări, se înregistrează ceva în gândirea omului care să-l facă să fie mai flexibil, să vadă mai bine posibilitățile în zona rurală?
Viorel Chivriga: „Noi avem oamenii buni în țară, este nevoie de a le da o șansă și de a le arăta că ei sunt utili țării. Și, de fapt, aici e o problemă destul de mare. În localitățile rurale, localitățile urbane sunt o mulțime de oameni care cred în această țară, sunt foarte mulți și în rândul celor care au plecat din țară care trebuie să fie readuși. Și cel mai important este de a motiva acești oameni ca să vină cu aportul lor la schimbările care trebuie să apară în Republica Moldova. Și atunci, într-adevăr lucrurile vor derula cu o viteză cu mult mai mare decât în prezent.
Pe de altă parte, este foarte, foarte necesar de a schimba condițiile de activitate în țară, mă refer în primul rând și la climatul de afacere care trebuie să fie modificat în așa fel ca să creeze niște condiții bune pentru activitățile celor de pe loc, dar, și pentru cei care vor veni și cei care vor să vină în țară. Și nu ultimul rând, trebuie de creat niște condiții pentru viață pentru oameni, am în vedere aceleași servicii municipale, aceeași infrastructură de care au nevoie oamenii în viața de acum, dar nu de cea de pe urmă. Atunci cred că Moldova va fi privită ca o țară care poate să schimbe lucrurile chiar în situații foarte dificile.”
