Satul Sirota, din raionul Orhei este trecut la categoria satelor mici pentru că are în jur de 400 de locuitori. Cam tot atâţia tineri originari din Sirota au plecat în ultimul deceniu care şi încotro. Motivul este tipic pentru majoritatea satelor din Moldova - lipsa locurilor de muncă. Puţinii care au rămas nu pun mari speranţe în vremuri mai bune.
Alina are 18 ani. Am găsit-o trebăluind în curtea casei. Ea spune că din septembrie va merge în capitală unde a fost admisă la o facultate de filologie. După absolvirea universităţii puţin probabil să revină în sat. Alina spune că nu îşi vede viitorul aici:
„Probabil că nu în sat, pentru că nu sunt posturi de muncă. Cred că undeva în capitală sau nu ştiu. Să termin mai întâi universitatea după care mai văd. Oricum o să voi pentru că aici este casa părintească, dar nu cred că o să lucrez aici.”
În discuţie intervine mama Alinei:
„La noi şcoala s-a închis, au rămas doar clasele primare. Mai departe ce să facă? să stea la clasele primare unde sunt doi profesori şi directoarea? Ea unde să lucreze? În sat nu are unde. Nu sunt locuri vacante unde să intri ea, după universitate să intre la şcoală să lucreze. Majoritatea din tineret sunt plecaţi. Nu este aici la noi nici casă de cultură unde ei să facă o sărbătoare frumoasă, nu e nimic aici.”
Plaiuri, gospodării, oameni
Cel mai probabil Alina va urma exemplul surorii mai mari Cristina. Ea îmi spune că stă la gazdă în oraşul Orhei, tot acolo munceşte:
„În sat nu sunt performanţe, nu este viitor. Lucru cu prăşitul nu e soluţia. Înveţi un cârd de ani să vii aici la prăşit? Nu.”
Mătușa Zinaida mi-a povestit cât de greu o duce un pensionar în sat:
„Totul se scumpeşte, dar pensia nu o mărește. Am o pensie de 700 de lei. Îmi ajunge pentru servicii comunale să plătesc lumină, apă, gaz, telefon. În rest, mâncare pe lângă casă, ţin o fărmătură de pătrunjel, de cartof. Ne ţinem mai mult cu aer. Ce să facem? Aşa e viaţa.”
Europa Liberă: Credeţi că peste câţiva ani o să trăiţi mai bine?
„Nu mai cred. Poate tineretul o să trăiască, dar eu, mă tem, că nu o să ajung.”
Infrastructura satului s-a îmbunătățit în ultimii câțiva ani. Gospodăriile sunt gazificate, majoritatea caselor au apă la robinet. Biserica din sat a fost renovată, au fost deschise două magazine. Există un centru medical. Gimnaziul din sat a fost reorganizat, anul trecut, în şcoală primară din cauza numărului redus de elevi. În fiecare clasă erau cel mult opt copii, prin urmare calitatea studiilor era foarte joasă. În clădire şcolii a fost deschisă o grădiniţă, care activează cu un program redus, între orele 8 şi 12, prin urmare nu este colac de salvare pentru mamele cu copii, care şi-ar dori să muncească, mai ales acum când este mult de lucru la strâns roada.
În şcoală primară învaţă 18 elevi, un număr aproape egal sunt la grădiniţă. Elevii din clasele gimnaziale și cele liceale se deplasează la liceul din orașul Orhei, aflat la o distanța de până la 20 de kilometri. Deşi trebuie să se trezească cu cel puţin jumătate de oră mai devreme efortul se merită îmi spune Daniel, elev în clasa a opta:
„Mă bucur pentru că să fi fost la sat învăţam mai puţine. La Orhei învăţăm mai multe şi putem să avem mai multe posibilităţi în viaţă.”
Şcoala arată foarte impunător - are două anexe, fiecare cu câte două nivele, numai că este dat în exploatare doar primul nivel. Primarul comunei Crihana, din care face parte Sirota, Victor Brădescu promite că în edificiul ocupat de şcoală va obţine amenajarea unui centru cultural sportiv. Ceea ce are de soluţionat în timpul imediat următor este canalizarea şi salubrizarea în toată comuna spune Victor Brădescu:
„Prima întrebare care se pune la ziua de azi este canalizarea. Avem probleme cu gunoiștea în toată comuna. Avem nevoie de iluminare. Avem nevoie de drumuri într-o variantă albă măcar, cât de cât. Vrem nişte terenuri de joacă să amenajăm, parcul din centrul şi de la intrarea în sat, la fel şi la Cruzeştii de Sus şi la Crihana. Avem mult de lucru. E nevoie de voinţa oamenilor şi sperăm că o să le facem.”
Deşi e relativ mic satul e foarte bogat în pământuri: peste 700 de hectare de teren arabil şi 100 de hectare de livezi, spune primarul.
„E foarte mult pentru un sat atât de mic, dar ne ajutăm unii pe alţii la strânsul roadei. Oamenii se ajută ca să nu rămână producția pe câmp. Am avut cred că de la Dumnezeu oleacă de noroc că e cea mai mare cotă de teren pe raion – 2,5 hectare la cotă. Avem băieţi tineri cu inimă mare care s-au avântat, au sădit livezi, vii, care văd un viitor. Avem mulţi tineri care sunt plecaţi peste hotare, în jur de 80-100 de oameni. E mult pentru un sat aşa mic. Sperăm să revină acasă. Am cunoscuţi, chiar cumetri care vor să revină, să investească, dar se tem că sunt riscuri mari în agricultură: secetă, embargo. Nu sunt gata ei să facă business în agricultură, dar vor.”
Mai mulţi localnici nu au avut frică să pună pe roate o afacere în agricultură. Printre ei este şi fostul premier Valeriu Muravschi, originar din Sirota. Deţine 21 de hectare de livadă de meri. Aici sunt aplicate cele mai noi tehnologii: sistem de irigare, o staţie meteo cu ajutorul căreia poţi monitoriza de la distanţă starea plantaţiilor, eventualele boli pe plantaţii, gradul de umiditate şi temperatură.
Fără investiții masive din fonduri externe este greu sau chiar imposibil să faci agricultură modernă, de succes aici, în Moldova, spune Valeriu Muravschi. Până la embargoul rusesc 90% din mere era exportată pe piaţa din Rusia. Pe piaţa europeană deocamdată nu sunt pregătiţi să exporte, spune Valeriu Muravschi:
„Capacităţi de păstrare mai avem, drept că e frigider vechi, dar îl modernizăm, dar nu avem tot setul de echipamente – sortare şi ambalare – asta e foarte important. O linie de sortare, modernă, costă în jur de 200 de mii de euro. Pentru noi sunt bani foarte mari. Al doilea e că nu te poți credita în băncile noastre. Băncile nu prea vor să crediteze băncile noastre pentru că sunt riscuri. În urma cataclismelor din sistemul bancar s-a depreciat moneda, a crescut costul creditelor, nu reziști.”
La toate aceste se mai adaugă subvenţiile mici în agricultură, birocraţia, monopolurile, dar şi lipsa de dorinţă a agricutorilor de a coopera, după zicala unde-s mulţi puterea creşte spune Valeriu Muravschi.
„Principalul element este schimbarea mentalităţii la producătorii agricoli. Ei trebuie să înţeleagă că numai prin cooperare poţi să reuşeşti să atragi fonduri, să creezi capacităţi de producere, de păstrare, de ambalare, de prelucrare, să obţii valoare maximală înaltă. Deocamdată la noi mentalitatea e că fiecare ţărănaş vrea el să aibă a lui, e în sânge băgat la agricultori.”
Valeriu Muravschi spune cu mândrie că satul său de baştină Sirota s-a schimbat mult în ultimii ani. Aproape toată infrastructura socială este asigurată. Fiecare sătean îl cunoaşte pentru că Valeriu Muravschi a pus umărul şi la repararea bisericii, la asfaltarea drumului, la construcţia apeductului, gazoductului.
Valeriu Muravschi spune că din păcate, satele nu au perspectivă dacă nu se soluţionează problema locurilor de muncă. Omului dacă nu-i dai loc de muncă - pleacă. Prin crearea capacităţiilor de recoltare şi post recoltare vor fi create şi locuri de muncă, iar sătenii poate nu vor mai lua calea pribegiei, speră Valeriu Muravschi.
---------------------
„AICI este Europa Liberă” este o campanie a postului Radio Europa Liberă/Libertatea în parteneriat cu Programul comun pentru dezvoltare locală integrată, Progamul ONU pentru dezvoltare Moldova, şi Asociaţia Presei Independente. Partener media - postul de televiziune Canal Regional. Pentru a afla în ce zi suntem în localitatea Dvs ori pe aproape accesați harta interactivă a comunităților în care vom face tabără pe parcursul unei zile întregi.
