Merg într-un troleu şi văd iată ce. O doamnă înzorzonată îi dă o bancnotă de 10 lei taxatoarei. Taxatoarea îi dă rest opt bancnote a cîte un leu şi… doamna înzorzonată are o ieşire nervoasă.
„Ce-mi dăi tu mie leii iştea de cîte unu? Ci, nu ai măcar una di cinci lei?!” se răsteşte la taxatoare femeia împopoţonată, refuzînd să ia restul. Taxatoarea ripostează şi începe o sfadă straşnică. Doamna înzorzonată e dezgustată de bancnota de un leu, pe cînd taxatoarea îi lămureşte că ea toată ziulica încasează de la pasageri bancnote de un leu.
Aşadar, există aici oameni care sînt oripilaţi de bancnotele cu valoare mică, care sînt şi cele mai slinoase. De bănuţii jegoşi nici nu are rost să vorbim. Aceştia îi enervează pe toţi, şi pe taxatori, şi pe pasageri. Iar deunăzi, în alimentara din blocul meu, s-a iscat un scandal din cauza bănuţilor pe care un cumpărător nu accepta să-i ia în chip de rest.
Mărturisesc, stimaţi ascultători, că şi buzunarele mele sînt bucşite cu bănuţi. Eu sînt bun la inimă şi îi iau, pe cînd alţii strîmbă din nas cînd vreau să le dau bănuţi. Nu mi se pare corectă chestia asta. De aceea, o să spun următoarele.
Mi se pare că bănuţii cu pricina nu au fost încă scoşi din circulaţie de către autorităţi. Prin urmare, ei au tot dreptul să existe şi deci să fie oferiţi în chip de rest. Chiar dacă asta cuiva nu-i place. La urma urmei, cel care e dezgustat de bănuţi şi nu vrea să-i bage în portmoneu poate să-i arunce la pubelă. E problema lui. El însă nu are dreptul să nu accepte bănuţii mei pe post de plată sau rest.
Totuşi, văzînd cîtă nervozitate generează bănuţii, mă gîndesc uneori că poate ar fi bine ca Banca Naţională să-i scoată din circulaţie. În curînd vom avea nişte preţuri atît de mari, încît nici nu va mai fi nevoie de monedele astea mici…
