Școli pustii și grădinițe aglomerate. Au fost sintagmele folosite cel mai des de presă în ultimii ani pentru a descrie situația din instituțiile de învățământ din municipiu.
Schimbările demografice de după anii 90 ai secolului trecut au dus la închiderea a sute de școli în țară. Nu putea fi ocolit Chișinăul. Doar că, în opinia ministrei Maia Sandu, capitala se află în topul codașilor deoarece anumite forţe politice din Consiliul Municipal s-ar opune reformei.
Parte din şcolile considerate mici sau cu elevi puţini (până în 90-100 de copii), care intră, de regulă, în procesul de optimizare, sunt instituţii cu predare în limba rusă, situaţie prezentată de unele formaţiuni politice drept constrângere premeditată a alolingvilor. Responsabilii de la Direcţia municipală Educaţiei spun că ar urma să fie închise nouă şcoli, dintre care patru cu predare în limba rusă.
„Din totalul de 124 de instituții şcolare din Chişinău, 120 înregistrează deficit bugetar. În capitală, capacitatea școlilor este folosită la doar 70%, iar în unele instituții din sectoarele Râșcani, Buiucani și unele comune doar 26–50% din spații sunt utilizate. Tocmai aceste instituții au demonstrat rezultate mediocre la examenul de bacalaureat”, a declarat Maia Sandu, la 29 august 2014, pentru Jurnal de Chişinău.
Promotorii optimizării reţelei de şcoli argumentează că banii alocaţi educației sunt cheltuiţi pentru întreţinerea spaţiilor goale, în loc să fie utilizați pentru îmbunătăţirea procesului educaţional.
Însă reversul medaliei acestei optimizări poate fi observat la treapta învăţământului preşcolar, unde în ultimii ani multe din grădiniţe din capitală au devenit neîncăpătoare. Astăzi în grupe sunt, în medie, cu 5-10 copii mai mult decât norma admisă (20-25 ). Unul dintre motive ar fi faptul că prin anii 2000, pe când grădiniţele erau pustii, mai multe imobile au fost date în chirie pe termen lung. În multe cazuri chiriaşii nu au de gând să elibereze fostele grădiniţe, iar autorităţile sunt nevoite să-i acţioneze în instanţă.
Potrivit mai multor investigaţii jurnalistice, dar şi a unor plângeri care au ajuns în vizorul organelor de drept, în acest context s-a răspândit fenomenul taxelor neoficiale pentru înscrierea la grădiniță. În opinia mai multor părinţi, acest fenomen este bine cunoscut de factorii de decizie din oraş, care însă nu se grăbesc să aplice măsuri eficiente pentru a-l stârpi.
