Zaza Miminoșvili (ghitări, compoziție), Zurab Gagnidze (bas, voce, compoziție) și Mamuka Gaganidze (voce, percuție, compoziție) sînt trei georgieni care locuiesc în Germania și alcătuiesc împreună trupa The Shin.
The Shin, citim pe pagina lor de Facebook, vin dintr-un așa-numit melting pot despre care unii spun că trebuie încă descoperit: Caucazul.
Caucazul, adică o răscruce între Creștinism și Islam, un pod între Asia și Europa, și o foarte de bogată sursă de tradiții muzicale diverse.
Adăugați la toate astea un sunet à la Joe Zawinul (dar nu ca o imitație, ci ca o îmbogățire a lui) și polifonia vocală specifică muzicii georgiene și veți obține o muzică vie și caldă, la întretăierea dintre jazz-ul modern și folclorul caucazian.
Unul din proiectele lor este albumul „Black Sea Fire”, un colaj de tradiții muzicale din Georgia, Turcia, Moldova, Bulgaria, Grecia, Ucraina, și din principalul port de escală al regiunii, Odesa.
Numită cândva New Orleans-ul Mării Negre, Odesa a fost un oraș multicultural, locuit de greci, ruși, armeni, ucraineni,evrei, țigani, români, georgieni care s-au bucurat de libertate și au avut un stil de viață cosmopolit cărora le-au pus capăt cu brutalitate epurările staliniste.
Această cultură e readusă la viață de The Shin cu pasiune și cu măiestrie, exact așa cum pe un alt album, „Es ari”, ei creează un contrast fascinant între vocile de cristal din Nord ale doamnelor din grupul leton Owls’ Etnographic Orchestra, și ritmurile sălbatice ale Sudului.
Ar mai trebui să spun că „shin” în limba georgiană înseamnă „întoarcerea acasă”.
Vă propun la secțiunea audio a acestui articol, piesa „Niaz” de pe albumul „Adio”, iar la secțiunea video „The KGB song”, cu The Shin și Owls’ Etnographic Orchestra în concert la Riga în decembrie 2009.
