În punctul său de vedere, publicistul şi istoricul Gheorghe Cojocaru observă că recentele revendicări lansate la Odesa pentru crearea unei autonomii cultural-naţionale nu ar fi, de fapt, o idee nouă. Vasile Botnaru l-a întrebat ce-ar urmări asemenea proiecte în care sunt implicaţi şi politicieni de la Chişinău.
Gheorghe Cojocaru: „De ceva timp prin sudul fostei Basarabii, actuala regiune Odesa a Ucrainei, au loc o serie de mișcări obscure ce ar urmări decuparea unei entități aparte, a unei pretinse noi „republici basarabene” care să se autodetermine în cazul aderării statului ucrainean la structurile euroatlantice. Recent, după cum s-a anunțat, chiar la Odesa s-a și constituit o „Radă populară a Basarabiei” care își propune să promoveze interesele bulgarilor, găgăuzilor, rușilor, ucrainenilor, moldovenilor și ale altor etnii „basarabene”. Această pretenție din stepa Bugeacului la o nouă formă de autoorganizare ne duce cu gândul la Basarabia de altă dată, cea care se întindea de la Marea Neagră până la Hotin, care cuprindea și o mare parte din teritoriul Republicii Moldova de astăzi, îndemnându-ne să ne întrebăm ce se ascunde în dosul unor asemenea inițiative.”
Europa Liberă: Din câte se cunoaște, acest proiect nu este absolut inedit. În anii destrămării URSS-ului, fusese făcut public proiectul unei „republici bulgaro-găgăuze”...
Gheorghe Cojocaru: „ ... care urma să reunească populația bulgară și găgăuză și din Ucraina, și din Republica Moldova. Și care trebuia să se erupă din cadrul acestor două noi state independente pe atunci și să ia sub control ieșirea la Marea Neagră. Proiectul acesta nu a reușit atunci, pe fondul prăbușirii fostei supraputeri sovietice, și iată că este reluat acum, în contextul bulversărilor regionale.
Prezența la actul de constituire de la Odesa a acestei „Rade basarabene” a activiștilor unor forțe politice antioccidentale de la Chișinău și de la Tiraspol sau de la Comrat atestă intenția lor de a reproduce nefastul „model” moldovenesc de șubrezire a statului național prin cererea exagerată de autodeterminare pe criterii etnice minoritare și pe terenul ucrainean și de a crea un front mai larg antieuropean în apropierea gurilor Dunării.”
Europa Liberă: E de presupus că eventuala punere în aplicare a acestui proiect ar putea genera o nouă zonă de conflict între Republica Moldova și Ucraina. Ce urmări ar putea apare după o asemenea refacere a Basarabiei istorice?
Gheorghe Cojocaru: „O eventuală formare a unei noi enclave separatiste între Ucraina și Republica Moldova ar încuraja și mai mult forțele antioccidentale din interiorul ambelor state, amenințând să dea peste cap procesul de asociere al acestora la Uniunea Europeană. Numai că și autoritățile de la Chișinău, și cele de la Kiev, mai ales cele ucrainene, în ultimul timp, par mult mai hotărâte să nu admită asemenea scenarii periculoase.
O notă disonantă, de neînțeles, din această perspectivă, induce recenta inițiativă a unor partide politice parlamentare de la Chișinău de a se acorda un statut special unui mic raion cu populație bulgară, din vecinătatea zonei în care se vântură steagurile unui separatism deghizat, deocamdată.”
Europa Liberă: De curând a apărut încă o revendicare, perfect legitimă, spun autorii. E vorba despre Asociaţia Naţional-Culturală a Românilor din regiunea Odesa care a cerut într-o scrisoare deschisă adresată președintelui Poroșenko acordarea dreptului la studierea limbii materne, a limbii române, adică, în procesul de învățământ. Această revendicare unde o clasificați?
Gheorghe Cojocaru: „Această cerință este dictată de situația duplicitară creată în școlile din Ucraina pentru populația românească, în care se studiază și în limba română, pe care o vorbește însuși președintele Petro Poroșenko, și în „limba moldovenească”, cu litere rusești, ca o reminiscență a epocii sovietice. Or, cerința de a studia în limba maternă nu are nimic în comun cu proiectele separatiste din stepa Bugeacului, ea este legitimă și se întemeiază pe un drept fundamental, respectat de statele civilizate.”
