Născut la 17 septembrie 1990, satul Tartaul, raionul Cantemir. A absolvit Facultatea de Jurnalism și Științe ale Comunicării de la Universitatea de Stat din Moldova și Școala de Televiziune Tudor Vornicu din București, România. În 2014 a lucrat pentru „Intelligent Life România”, magazin de bussines și life-style al grupului internațional „The Economist”. În prezent este membru al Asociației Jurnaliștilor de Mediu și Turism Ecologic din Republica Moldova și membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (UZPR). Publică interviuri cu jurnaliști din diferite țări pe Mitrofanmircea.wordpress.com.
Luni
Afară era o vreme frumoasă. Am privit pe fereastră și am observat bucureștenii din cartier prinși în graba cotidiană. În telefon aveam un mesaj necitit. Era trimis de aseară de la Adriana, colega mea de facultate: „Eu nu mai pot ajunge (la facultate). Noapte bună !”. Stabilisem cu ea să mergem să vedem orarul examenelor, dar până în zona Băneasa cine se mai duce? Ca să ajung la facultate trebuie să merg cel puțin o oră așa că am renunțat și eu.
Mi-am luat un iaurt din frigider, apoi am intrat să-mi verific e-mailurile. Nu prea am găsit noutăți așa că mi-am zis să public un interviu cu Vera Nastasiu pe blogul personal. După care am citit două pagini din cartea lui Iohannis.
Ies din casă. În apropiere se află parcul Lacul Tei. Am făcut o plimbare și am surprins câteva imagini cu aparatul de fotografiat.
Primesc un e-mail de la viceministrul Mediului din Republica Moldova, Dorin Dușciac. Viceministrul mi-a răspuns la un interviu pentru un site de profil din Moldova. Interviul urmează să-l public mâine.
Pe seară m-am întins pe canapeaua din living și am luat telecomanda. Canalele de știri transmiteau imagini despre atentatul de la „Charlie Hebdo” din Franța. Am decis să rămân pe Pro tv să o urmăresc pe Andreea Esca: cutremur în Vrancea, terorismul din Franța și Globurile de Aur 2015 erau subiectele la ordinea zilei.
A urmat un film emoționant („The Good Lie” 2014) alături de un pahar cu vin roșu de Murfatlar.
Marți
Când a sunat ceasul eram treaz. Câteva minute mai târziu am ieșit pe balcon să privesc bulevardul. Mă luase frigul. M-am întors în cameră și mi-am făcut un ceai cu lămâie. La televizor se derulau, fără sonor, imagini cu timpul de afară. Pe ecran era o burtieră imensă: „Cald în sudul țării”. Mi-am tras pantalonii de trening și mi-am vârât picioarele în ghete fără să-mi leg șireturile, mi-am luat jacheta și am ieșit pe ușă.
Am traversat intersecția și am pornit pe jos până la stația autobuzului 282. Am așteptat 10 minute până a venit prima mașină.
Trebuia să ajung la Gara Filaret. Mi-au trimis o geantă de acasă. Am ajuns la fix. Microbuzul tocmai sosise. Geanta era grea. Abia așteptam să ajung acasă să văd ce mi-au pus. Am urcat într-un autbuz până la Piața Unirii și de acolo am luat metroul până la stația Victoriei unde am coborât, apoi am schimbat spre stația Obor. Acasă am vorbit cu maică-mea la telefon și i-am mulțumit pentru bunătățile trimise.
Spre seară am ieșit în piața Universității. Am fost în pub-ul Jos pălăria al actorului George Mihăiță. Pub-ul era destul de mic, ceea ce îi dădea un aer familiar și intim. Pereții erau tapetați de sus până jos cu fotografii înrămate reprezentând marii actori de teatru și film din România. Un prieten comandase o carafă cu vin roșu și o sticlă cu apă minerală. Am stat cel mult două ore cu cei patru amici ai mei și am povestit tot felul de nimicuri. Ba chiar am și râs zgomotos la faza cu Izabella de pe Facebook. Mi-am salutat prietenii și am plecat.
M-am apropiat de singurul taxi care aștepta în stație. Șoferul mi-a făcut semn să intru și m-am așezat pe bancheta din spate. Locul era stâmt din cauza scaunului din față împins prea în spate. La radio se auzea muzică, iar hârâielile stației însoțeau adresele transmise de vocile feminine de la dispecerat. Mașina a rulat cu viteză până acasă. I-am întins o hârtie de 10 lei și i-am mulțumit politicos taximetristului.
Când am intrat în apartament am aprins luminile și am început să fredonez o melodie pe care o auzisem în pub.
În această seară, la mine-n sat, în Tartaul, este mare sărbătoare. Anul nou pe stil vechi. M-am logat repede pe skype și am vorbit cu mama. Era foarte bucuroasă. Mi-a povestit ce colindători i-au pășit pragul.
După discuția cu mama, am ales din bibliotecă un dic de vinil cu jazz. Am apăsat butonul play al pick up-ului, iar în casă s-a răspândit o muzică liniștitoare.
Miercuri
De astăzi sunt în sesiune. Demult nu am fost atât de matinal. Afară bulevardul strălucea de atâta lumină. Era un soare orbitor! Termometrul indica 7 grade. Am intrat în baie, unde am stat mai mult decât s-ar fi cuvenit. Credeam că voi întârzia la examen, dar am avut noroc.
La 9:45 am coborât din autobuzul 112. Colega mea Adriana m-a sunat să mă întrebe pe unde sunt. Ajunsesem mai devreme. Am mințit-o și ia-m zis că mai am o stație. După ce am coborât din autobuz l-am văzut în fața mea pe Micu sau Ionuț, prietenul și colegul meu de cămin de anul trecut. Am schimbat două vorbe. Mi-a zis că are și el primul examen la facultate.
Am ajuns în clasă. Profa nu era. Colegii mei, Alex și Adriana erau la o țigară. Am așteptat câteva minute până a intrat profa. Examenul a constat să răspundem în scris la 5 întrebări. Profa ne-a zis că nu avea chef de acest examen pentru că nu dormise toată noaptea.
Am așteptat în stația de tramvai vreo cinci minute. Mi se făcuse foame. Am scos din rucsac un măr roșu. Am urcat în tramvaiul 5 și m-am pornit spre casă. În tramvai am citit câteva pagini din cartea lui Iohannis. La 13:00 eram acasă.
Am publicat un interviu cu jurnalista Lucia Tăut pe blogul personal. Apoi am scris câteva articole cu tematică ecologică. Am citit mai multe site-uri de știri.
Seara am dat pe gât două shot-uri de tequila cu lămâie apoi am luat masa.
După ce am văzut știrile prezentate de Andreea Esca am ales să mă uit la filmul „Unbroken” (De neînvins) din 2014.
Joi
Zi liberă. La 11:00 am băut cafeaua. Mi-am pregătit câteva tartine cu unt și dulceață de prune de la mama. Am răsfoit câteva cărți, apoi am intrat pe internet.
Afară era ceață. Nu era țipenie de om pe stradă. Am ieșit din casă și am luat-o încet spre bulevardul Lacul Tei. Era frig și simțeam umezeala și dezolarea iernii. Un miros ispititor venea de la o șaormerie din apropiere. Mi s-a făcut poftă de o șaorma cu de toate. Peste un sfert de oră am plecat la Mega Image să-mi fac cumpărăturile. Acasă aveam frigiderul gol.
După amiază am publicat câteva articole, apoi am citit câteva rânduri din cartea lui Iohannis: „Tot ce durează, tot ce e făcut să țină mai mult decât ziua de astăzi cere muncă susținută, făcută cu calm, cu răbdare, cu încredere”.
Seara am comandat o pizza. Am făcut un tur complet al canalelor de știri, care dădeau toate aceeași informație: „Francul elvețian a luat-o razna!”. Mi-am turnat o cană de apă, apoi încă una ficusului de pe pervaz.
Am ajuns în dormitor la 23:00. Am stins veioza și m-am băgat în pat. Am setat alarma pentru ora 8:00 și am reglat la lumina telefonului caloriferul pentru o tempratură mai mare. M-am întors de câteva ori de pe o parte pe alta, încercând să găsesc o poziție comodă. Până la urmă am reușit să mă liniștesc și să adorm.
Noapte bună!
Vineri
Am al doilea examen la facultate. N-am emoții. A fost un curs despre turism. Cunosc domeniul.
M-am gândit ca în acest weekend să vizitez Palatul Știrbei din Buftea, situat la 20 kilometri de București. E o destinație de week-end perfectă. La domeniul Știrbei din Buftea am mai fost anul trecut când am discutat la o terasă cu Cristina Rus și cu Ionel Paladi. Făceam un interviu pentru o emisiune mondenă.
Seara, după ce am luat cina, m-am uitat la o emisiune la TVR despre istoria românilor prezentată de Adrian Cioroianu.
